EDITURA ALAYA

CRISTIAN GĂNESCU

UN ALT FEL DE CURRICULUM VITAE

Consider expresa “experienţă de cunoaştere” cât se poate de potrivită pentru a desemna ansamblul de trăiri şi de cunoştinţe asimilate şi metabolizate de conştiinţa unui om. Nu este o noutate pentru nimeni faptul că prin asimilarea şi metabolizarea unor trăiri şi informaţii noi, proces ce presupune mai mult decât o simplă acumulare, orice fiinţă omenească se modifică din punct de vedere psiho-mental, sufletesc şi spiritual. Trebuie specificat că, în contextul dat, termeni precum asimilare şi metabolizare au acelaşi sens ca în biologie, deşi sunt aplicaţi la nivelul psiho-mental, sufletesc şi spiritual.

Schema modificării este destul de simplă: trăirile şi experienţele noi penetrează conştientul, fiind refulate în ceea putem desemna prin termenul de subconştient, adică în suflet (de fapt, strict vorbind, ceea ce poartă numele de subconştient este doar o mică parte a sufletului). În subconştient are loc un proces de asimilare şi de metabolizare a trăirilor, experienţelor, informaţiilor.

Fireşte, nu toate experienţele pot fi asimilate şi metabolizate rapid în suflet. Uneori procesul este rapid, alteori este lent. După asimilare şi metabolizare are loc o defulare: experienţele şi informaţiile revin la nivelul conştientului, manifestându-se apoi în viaţa de zi cu zi, atât în actele comportamentale, cât şi în realizarea unor producţii materiale şi spirituale – de exemplu, în realizarea unor cărţi etc.

În cazul producătorilor de bunuri materiale şi spirituale, asimilarea unor noi experienţe de cunoaştere se reflectă în calitate. O dată cu sporirea experinţei de cunoaştere, bunurile materiale şi cele spirituale cresc calitativ – devin din ce în ce mai bune. Creşterea calităţii are, fireşte, o limită şi, dacă ar fi să dăm crezare celebrelor legi ale lui Murphy, fiecare om creşte calitativ până ce atinge “nivelul optim de incompetenţă”.

„Nivelul optim de incompetenţă” este, în opinia lui Murphy, punctul maxim până la care poate creşte calitativ un om (atât din punct de vedere psiho-mental, cât şi social). Este totuşi mai confortabil să credem că nici un om nu poate atinge, de-a lungul vieţii sale, un “nivel optim de incompetenţă” decât în cazul în care se complace în stagnare.

Procesul creşterii calităţii poate fi urmărit în cazul scriitorilor, la fel ca în cel al muzicienilor, al pictorilor etc. Dacă în cazul unui scriitor nu se observă o creştere de calitate de la o carte la alta, care să indice asimilarea şi metabolizarea experienţelor de viaţă, înseamnă că respectivul are o problemă serioasă: nu este capabil să înveţe din experienţele vieţii.

Se spune adesea că, oricât de prolific ar fi, un scriitor nu scrie decât o singură carte – cel mai adesea, pe prima. În restul cărţilor, nu face altceva decât să repete, sub o altă formă, ceea ce deja a spus. Există însă şi excepţii de la regulă: scriitori – este drept, destul de puţini -, care reuşesc să nu se repete şi să aducă ceva nou în fiecare carte. Acelaşi lucru se poate spune – poate surprinzător – şi despre cititori.

Foarte mulţi cititori au citit în esenţă doar o singură carte, deşi în mod real au citit zeci sau chiar sute. În cazul cititorilor, procesul este similar celui din cazul scriitorilor. Cândva, încă din perioada copilăriei sau a adolescenţei, fiecare cititor a descoperit “cartea” şi, fireşte, subiectul cu care este în rezonanţă. Cărţile citite ulterior nu fac altceva decât să repete ceea ce cititorul a găsit în prima carte; subiectul este cam acelaşi, diferă doar gradul de complexitate al prezentării, al elucidării sau, adeseori, al mistificării sale.

Toate cărţile citite ulterior sunt variaţiuni pe aceeaşi temă. Excepţiile de la regulă, ce apar atât în cazul scriitorilor cât şi în cel al cititorilor, apar doar în urma efortului fiecăruia de a metaboliza experienţele de cunoaştere. Întotdeauna, o experienţă nouă de cunoaştere presupune o “ruptură de nivel”. Orice ruptură de nivel presupune producerea unui eveniment dramatic.

Un exemplu elocvent: o lungă perioadă de timp, un om citeşte doar lucrări ştiinţifice (de popularizare a ştiinţei) ce reflectă concepţia materialistă. La un moment dat, omul în cauză are o criză existenţială, indiferent de ce natură – criza existenţială poate să fie generată de o boală, de un deces al unui membru al familiei, de o decepţie etc.

După o anumită perioadă de timp scursă de la acel eveniment dramatic, omul se schimbă: începe să citească şi alt tip de lucrări, iar cele ce-i hrăniseră fiinţa interioară până în acel moment nu mai prezintă nici un interes. Le consideră, dintr-o dată, puerile.

Acelaşi fenomen se petrece, dar la un nivel mult mai profund, la persoanele care trec prin accidente ce presupun moartea clinică. Dacă, anterior, au fost materialiste convinse, după producerea accidentului astfel de persoane încep, dintr-o dată, să fie interesate de religie, de parapsihologie, de aspectele spirituale ale vieţii etc.

În acest context, poate că ar fi util pentru orice cititor să-şi reamintească ce evenimente din existenţa sa l-au determinat să fie interesat de anumite subiecte sau, eventual, ce evenimente l-au determinat să schimbe subiectul preferat de lectură (acelaşi lucru poate fi spus despre emisiunile TV, despre filme, despre ziare etc). Va remarca, poate nu fără surprindere, că nu cu mult timp înaintea schimbării subiectului preferat s-a produs un eveniment atipic – uneori, un eveniment dramatic.

Evident, va remarca şi faptul că experienţa de cunoaştere generată de evenimentul respectiv a fost refulată, asimilată şi metabolizată la nivelul sufletului – sau al subconştientului.

Ulterior, după o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă, rezultatul asimilării şi al metabolizării a defulat la nivelul conştientului, manifestându-se în existenţa cotidiană prin schimbarea comportamentului, a subiectului preferat de lectură etc.

Succesiunea, de-a lungul vieţii unui om, a tuturor experienţelor de cunoaştere poate fi desemnată prin expresia “biografie spirituală”.

Biografia spirituală a unui om se îngemănează, pe baza relaţiei cauză-efect, cu biografia materială, dar nu poate fi redusă, într-un mod simplist, la ea. Biografia spirituală a unui om reprezintă un alt fel de curicullum vitae. Un curicullum vitae care, din păcate, nu figurează în nici un dosar oficial.

Revenind la subiectul propriu-zis, se cuvine spus că un astfel de eveniment s-a produs şi în cazul autorului acestor rânduri. Noi experienţe de cunoaştere au generat, în mod cumulativ, un anumit tip de mentalitate, un anumit tip de comportament şi, în cele din urmă, realizarea unui tip particular de producţii materiale şi spirituale.

Pentru autorul acestor rânduri, biografia spirituală („un alt fel de curriculum vitae”) sau, mai exact spus, acumularea unei experienţe de cunoaştere de ordin spiritual a început destul de devreme şi a continuat toată viaţa.

Tocmai cunoştinţele acumulate de-a lungul acestei căutări îndelungate i-au folosit semnatarului acestor rânduri la scrierea unor cărţi; ele formează “experienţa sa personală de cunoaştere”. Rezultatul a fost concretizat în mai multe cărţi, din care au fost selectate peste 900 de fragmente.  

 

ACEST WEBSITE ESTE ÎMPĂRŢIT

ÎN TREI SECŢIUNI:

1 – FRAGMENTE DIN CĂRŢILE SEMNATE CRISTIAN GĂNESCU