În articolul citat Silviu N Dragomir afirmă că în anul 1882, arheologul de curte Grigore Tocilescu preia întreaga problematică a ruinelor din spaţiul transdanubian şi vizitează pentru prima oară ruinele de la Adamclisi. „În 1895 apare la Viena cartea Monumentul de la Adamklissi – Tropaeum Traiani scrisă de Grigore Tocilescu în colaborare cu Otto Benndorf şi George Niemann, lucrare de sinteză, bine documentată şi accesibilă tuturor acelora care ar dori să studieze problema. Autorul, afirmă la pagina 17: Monumentul fiind bine situat, era văzut din toate părţile, insufla respect şi admiraţiune tuturor şi era menit să eternizeze prin veacuri gloria şi mărirea ziditorului lui. Dar cine era acest ziditor ? În ce timp trăise el ? Ce fapte mari voise el să nemurească ? Ce erau aceste trainice ruine, care stând în picioare de atât-amar de ani, văd cu o aceeaşi indiferenţă cum se scurg veacurile şi oamenii ? ….
Grigore Tocilescu (1850-1909) a susţinut metodic şi ardent teoria prin care paternitatea Monumentului Triumfal este atribuită împăratului Traian. In afara câtorva argumente demne de a fi luate şi astăzi în seamă, el face însă şi unele grave compro-misuri în sprijinul argumentaţiilor sale.
El conchide, într-o conferinţă de la Atheneul Român, ţinută la 2 februarie 1890: Astăzi, cu deplină satisfacţiune şi cu convingere nestrămutată putem spune, că monumentul de la Adamklissi este al lui Traian şi numai al lui […] Prin urmare, monumentul a fost ridicat în anul 108/109, îndată după cucerire, cinci ani înainte de Columna Traiană la Roma (a. 113). Planul îl va fi dat poate chiar arhitectul Apollodoros, care a făcut şi Forul lui Traian în capitala imperiului […]
În afara stilului vădit emfatic (observaţi sublinierea „şi numai al lui”), mai sunt şi alte afirmaţii asumate fără acoperire (anul construirii monumentului, implicarea lui Apollodor din Damasc etc.). Or, fragmentele fuseseră adunate din mai multe cimitire, îmbinate aleatoriu şi nu se specifica dacă în mod indubitabil făceau parte dintr-o aceeaşi placă votivă, dar mai ales legătura acesteia cu monumentul în cauză. …” (op cit)

Tot în aceeaşi perioadă apar însă şi opinii contrare: „Adolf Furtwangler (1853-1907), marele arheolog german, specializat atât în istoria Greciei antice cât şi în istoria artei, intervine imediat ce apăruse la Viena volumul lui Gr. Tocilescu privind Monumentul de la Adamklissi. El contestă afirmaţiile că mo-numentul ar aparţine epocii lui Traian (v. Adamklissi noch einmal). Ba, dimpotrivă, îl atribuie în mod cert primei epoci a imperiului, în perioada lui August şi deci a expediţiei lui Crassus în Tracia împotriva bastarnilor. El susţine că barbarii de pe monu-ment sunt bastarnii bătuţi de Crassus; văzându-i germanici -, dealtfel ca şi Petersen.
El mai afirmă că stilul monumentului denotă anul în care a fost ridicat. Ctitoria acestuia fiind cu siguranţă cu mult anterioară epocii lui Traian. Şi, trebuie să recu-noaştem în mod deschis că Furtwangler era… pe problemă !

Alma Borelli, o apreciată cercetătoare de la „Reale Universita Torino” şi-a făcut cunoscute părerile sale încă din perioada interbelică, pe vremea în care monumentul de la Adamclisi încă mai reprezenta doar o oarece movilă rotundă – e drept că destul de impunătoare, având diametrul de aproape 30 de metri şi înălţimea de circa 12 metri (v.) –, formată din mici bucăţi de calcar numulitic (provenind de la Azarlâcul dobrogean, n.n.); un conglomerat devenit foarte dur, fiind sudat cu un mortar special.
Cercetătoarea îşi începe studiul, publicat la Bucureşti în Buletinul Muzeului Militar Naţional, nr. 5-6 din anii 1939/40, afirmând că respectivul monument „a fost obiectul unei aprige şi înfocate polemici între savanţii istorici” dar, în urma cercetărilor lui Gr. Tocilescu, în el „trebuie să se recunoască un trofeu de victorie, ridicat în jurul anilor 108-109 de către învingătorul Daciei, împăratul Traian”. În general argumentaţia ei este şubredă şi uneori imperativă, rezumându-se la acel: Trebuie să se recunoască (!?). Mă rog, vorba aia: Dacă-i ordin, cu plăcere !
Dar, în lucrarea ei, Alma Borelli mai face şi o interesantă trecere în revistă a oamenilor de ştiinţă care, încă de pe atunci, se declaraseră în dezacord cu Grigore Tocilescu.
Iată însă că în epoca cea mai recentă, continuă tot Alma Borelli, se vorbeşte din nou de Adam Klissi; problema ridicând-o din uitare un alt savant italian, primul dintre italienii care şi-au întors faţa către acest monument: Silvio Ferri. El s-a exprimat cu hotărâre contra originii traiane a trofeului… însă, încheie ea, nu spune cu precizie numele împăratului care ar fi ridicat trofeul şi nici cărui eveniment istoric i se datoreşte originea sa”.(op cit)