131 – TEMPLELE ETERICE
Concomitent cu procesul de sparge al palierelor cuantice şi realizarea scurtăturilor, chiar în locurile de incidenţă ale găurilor de vierme cu palierul material, fiinţele Lorehh şi Dree au realizat o altă „inovaţie” importantă: au construit primele temple sau lăcaşuri de cult, în care oamenii erau chemaţi să venereze noii conducători transfizici, care au fost denumiţi ulterior prin termenul de zei (termenul de zeu se aplică doar oamenilor primordiali din primele două generaţii, care acţionau cam la fel ca fiinţele Dree şi Lorehh).
Primele temple ale fiinţelor Dree n-au fost însă materiale, ci energetice, fiind amplasate chiar la intrarea în găurile de vierme – la incidenţa dintre tunelurile spaţio-temporale şi lumea materială. Templele erau construcţii energetice (eterice) impunătoare, fiind întrucâtva asemănătoare cu cele din antichitatea cunoscută, cu singura deosebire că nu erau formate din materie solidă. Într-un fel, se poate spune că templele eterice erau nişte proiecţii energetice (holografice) ale fiinţelor Lorehh şi Dree, dar acele proiecţii avea consistenţă, fiind la fel de reale ca şi edificiile fizice din lumea de astăzi. Toate construcţiile de acest tip erau observate de oamenii ce locuiau acele teritorii. Templele energetice aveau cele mai diferite aspecte. De altfel, templele fizice din vechime, ale căror ruine se mai păstrează şi în ziua de astăzi, copiau structura arhitecturală a templelor energetice. Cele mai importante temple de acest tip au fost realizate la interfaţa culoarului principal, situat între Tigru şi Eufrat, acolo unde au fost sparte pentru prima oară palierele cuantice. În acel loc s-a constituit Centrul de putere al întunericului sau Centrul de la Miazănoapte. Dimensiunea şi amploarea templelor situate în Centrul de la Miazănoapte întrec orice imaginaţie, iar numărul fiinţelor Lorehh şi Dree ce pătrundeau pe acolo în palierul cuantic material era imens. Ulterior s-au realizat multe alte temple, în diferite puncte de pe suprafaţa pământului. Fiecare teritoriu formatat auric avea propriul său templu energetic. Un om din acele vremuri ar fi observat, în vârful unui deal fizic, mai multe edificii – temple sau cetăţi – fabricate din efluvii de gheaţă, din efluvii de foc, din efluvii de aer, din efluvii de apă. La construirea edificiilor participaseră fiinţe Lorehh de apă, Lorehh de foc, Lorehh de aer etc. Omul respectiv ar fi observat că, în aer, la doi-trei metri deasupra vârfului dealului, începe un drum relativ luminos – ca şi cum ar fi fost scăldat de razele lunii -, care se continua cu mai multe trepte late până la uşa edificiului; edificiul era format din flăcări reci, din apă cristalizată sau/şi din aer condensat. La poarta edificiului erau dispuşi gardieni, iar înăuntru puteau fi observate fiinţe Lorehh şi Dree de diferite categorii. Doar un om care primise pecetea luciferică a fiinţei Lorehh sau Dree ce stăpânea acel teritoriu, putea observa acele edificii. Un alt om, venit de pe un teritoriu învecinat, n-ar fi observat nimic. De regulă, un om provenit dintr-un loc învecinat, nu putea pătrunde în teritoriul respectiv, decât dacă i se aplica în prealabil pecetea fiinţei Lorehh sau Dree. Orice intrus era imediat gonit de puterea gardienilor ce păzeau acel teritoriu.
Noii adepţi, care veneau de pe teritoriile învecinate erau, mai întâi, aduşi în faţa fiinţelor Lorehh sau Dree, pentru a li se face ritualul prin care primeau pecetea luciferică. Într-un fel, se poate spune că erau „iniţiaţi” în tainele acestora.
După o perioadă de relativă linişte, în care şi-au consolidat poziţiile în teritoriile deja cucerite, fiinţele Lorehh şi Dree au trecut la faza a doua: au început să cucerească teritoriile învecinate pentru a-şi extinde spaţiul vital. Cu cât aderau mai mulţi oameni la “cauză”, cu atât teritoriile se lărgeau, iar puterea fiinţelor Lorehh şi Dree creştea. În scurt timp au apărut regate din ce în ce mai întinse şi mai puternice. În fiecare regat s-a format o oligarhie conducătoare, formată din oameni întrupaţi, care era subordonată trup şi suflet fiinţelor Lorehh şi Dree. Conducătorul oficial era însă o preafrumoasă regină, cu înfăţişare de zeiţă – o veneră în carne şi oase.
După ce au spart palierele cuantice, fiinţele Lorehh şi Dree au preluat energia oamenilor întrupaţi şi s-au manifestat corporal, direct, în lumea materială, ca bărbaţi sau ca femei (mai precis spus, cu înfăţişare de bărbaţi şi femei), în funcţie de interesele de moment. Oricât de ciudat ar părea, sensul cuvântului corporal trebuie luat ad litteram: în acea perioadă de timp, fiinţele Lorehh şi Dree au ajuns să se manifeste corporal – fizic – în teritoriile formatate auric de ele. În teritoriile deja formatate auric, Lorehh şi Dree s-au manifestat în trupuri aidoma cu cele ale oamenilor întrupaţi, dar în afara acestor teritorii nu se puteau manifesta decât în trupurile lor eterice. De altfel, nici oamenii deveniţi sclavi, nu se mai puteau manifesta în afara teritoriilor astfel formatate. Dacă un om devenit sclav ar fi depăşit teritoriul propriu, ar fi avut surpriza că se destructurează fizic, ca un castel de nisip.
Cu cât fiinţele Lorehh şi Dree furau mai multă energie de la oameni, cu atât se puteau manifesta mai mult în lumea materială. Dacă ar fi fost lipsite de această energie, corpurile lor materializate s-ar fi topit ca zăpada în bătaia soarelui şi ar fi redevenit fiinţe eterice. După un timp, n-ar fi putut să se manifeste nici măcar la nivelul lumii eterice şi ar fi fost resorbite în propriile lor paliere cuantice. În ziua de astăzi, fiinţele Lorehh şi Dree nu mai pot să facă asemenea isprăvi magice, datorită faptului că nu mai beneficiază de un excedent de energie atât de mare, precum în acele timpuri. Astăzi, Lorehh şi Dree continuă să aibă o foame continuă de energie, pe care o preiau în continuare de la oamenii care făptuiesc acte în dezacord cu Ordinea cosmică, dar procesul a fost încetinit în mod considerabil. În ziua de astăzi, fiinţele Lorehh şi Dree sunt lipsite de acel surplus de energie, care să le confere prestanţă, putere şi tărie, astfel încât nu mai sunt capabile să se manifeste direct în lumea materială. Actualmente, Lorehh şi Dree nu se mai pot manifesta decât la nivelul lumii eterice. Chiar şi în palierul eteric, trupurile lor de formă umanoidă au tendinţa de a se destructura, iar fizionomiile lor tind uneori de a se deforma. Dacă s-ar manifesta în lumea materială, aşa lipsite de energie, fiinţele căzute Lorehh şi Dree ar putea fi observate de oameni sub forme înspăimântătoare, ceea ce nu este în interesul lor.
Faptul că, în ziua de astăzi, nu se mai materializează precum în acele vremuri de mult apuse, nu se datorează însă oamenilor, ci activităţii lui Iisus Hristos. De aproape 2000 de ani, prin activitatea Sa neobosită, Iisus Hristos a blocat orice manifestare de acest gen a fiinţelor Lorehh şi Dree. Concomitent, Iisus Hristos a oprit constituirea unor pseudoparadisuri artificiale.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)