MINUNI ALE LUMII ANTICE:
MUNTELE ATHOS
FOTO CRISTIAN GĂNESCU
Muntele Athos din Grecia servea cândva, înaintea erei creştine, drept locaţie predilectă templelor dedicate zeilor . Chiar denumirea de Athos, numit şi Athon pe atunci, provenea de la un diminutiv al zeului Jupiter. Înainte de epoca creştină, pe multele Athos se aflau cinci cetăţi importante: Dion, Olofiscus, Acroaton, Zissus şi Cleone, iar pe pe piscurile cele mai înalte ale Athosului/Athonului se afla unul dintre cele mai impunătoare temple ale antichităţii: templul lui Apollon (Apollon era zeul luminii solare, fiul lui Zeus, şi al unei femei-titan; înainte de epoca creştină, Apollon a fost considerat educatorul ancestral al grecilor, la fel cum Osiris a fost considerat educatorul egiptenilor şi precum Zalmoxis a fost al dacilor).
Tradiţia care circulă printre călugării de pe Muntele Athos, spune că, la un moment dat, pe când încă se afla în trupul fizic, Sfânta Maică a lui Iisus Hristos, Sfânta Fecioară Maria a fost rugată (“cu multă stăruinţă şi cu adâncă smerenie”, spune tradiţia citată) de către Lazăr (cel înviat de către Iisus Hristos), care devenise episcop al Cretei, să-i facă o vizită. Sfânta Fecioară Maria, Sfânta Maică a lui Iisus Hristos, a acceptat cu bucurie, fiind sfătuită în acest sens chiar de către Arhanghelul Gabriel. Lazăr, deja înaintat în vârstă, a trimis o corabie care să o transporte de pe ţărmurile Iudeii până în Creta. Împreună cu Ioan şi cu încă un Apostol, Sfânta Maică s-a suit în corabie, dar datorită unui vânt puternic pornit parcă din senin, corabia a ajuns chiar la unul din limanurile Mării Egee ce înconjoară Muntele Athos, numit “limanul lui Climent”, undeva în dreptul locului în care, mai târziu, a fost construită Mânăstirea Ivirilor.
Când Sfânta Maică, Fecioara Maria s-a apropiat de ţărm, tradiţia consemnează că toate statuile vechilor zei infraeterici au căzut cu feţele la pământ, sfrâmându-se în mii de bucăţi, iar Apollon (statuia lui Apollon, prin intermediul căreia se manifesta sufletul ka al zeului) ce se afla chiar pe vârful Athosului, a început să răcnească cuvintele cu putere, fără orânduială, ca niciodată (deşi e cunoscut faptul că Apollon era destul de ponderat în manifestările sale anterioare): “Ieşiţi noroadelor, bărbaţi şi femei tineri şi bătrâni şi alergaţi în grabă la limanul lui Climent, ca să întâmpinaţi pe Maica Marelui Împărat şi Adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos !” Şi zicând aceste cuvinte, statuia lui Apollon a căzut de pe vârful muntelui, sfărâmând coama întreagă a muntelui şi părăbuşindu-se în adâncul mării.
Poporul s-a adunat cu mic şi cu mare, tineri şi bătrâni, pentru a o întâmpina pe Sfânta Maică a lui Iisus Hristos, închinându-i-se. Apoi poporul i-a cerut Sfintei Maici să povestească cum l-a născut, cum l-a alăptat şi cum l-a crescut pe “Cel Neîncăput” – Dumnezeu făcut om. Apoi toţi au renunţat la serviciile vechilor zei şi au fost botezaţi chiar de Sfânta Maică, Fecioara Maria, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.
După care, Sfânta Maică le-a spus oamenilor deja botezaţi creştini că pe acele locuri vor locui, nu peste multă vreme, cei care vor dori să trăiască în curăţie, precum îngerii. “Acest loc a fost sortit mie de către Fiul şi Dumnezeul meu – le-a spus Sfânta Maică celor ce o ascultau. Voi însă nu veţi mai rămâne mult aici, pentru că pe muntele acesta voi trimite bărbaţi din toată lumea care să vieţuiască în curăţie după chipul îngerilor !”. După aceea, Sfânta Maică s-a suit pe corabie şi a călătorit în Cipru, unde o aştepta Lazăr, cel înviat de către Isus Hristos, episcop în acea vreme. (CG)
(FOTO CG ŞI RP) FOTO RP: VÂRFUL ATHON (2033 M) SEARA; UN FENOMEN UIMITOR: ÎN MAJORITATEA TIMPULUI VÂRFUL ATHON ESTE ÎNCONJURAT ŞI ASCUNS DE NORI (CHIAR DACĂ RESTUL CERULUI ESTE PERFECT SENIN).
Muntele Athos sau Atos (în greaca modernă Άγιοv Όρος – Sfântul Munte) este un munte (2.033 m) și o peninsulă (cu lungimea de 60 km și o lățime ce variază între 8 și 12 km, aria totală fiind de 360 km pătrați) în nord-estul Greciei, în regiunea grecească Macedonia Centrală, unde își au locul 20 de mănăstiri, 12 schituri și o mulțime de chilii călugărești ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocși (datele recensământului grec din 2011 indică o populație de 1830 călugări.. Aproximativ jumătate dintre mănăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului. (comunitatea monastică de la muntele Athos se împarte în două tipuri de mânăstiri: mânăstiri cenobite (numite și „cu viață de obște”, proprietatea tuturor obiectelor fiind comună, și mânăstiri idioritmice (numite și „cu viață de sine”, unde proprietatea personală asupra unor obiecte este permisă)).De-a lungul istoriei călugării mânăstirilor de la muntele Athos au trăit în schituri, chilii, „kalive” (chilii mai mici, unde câțiva călugări trăiesc ca intr-o familie[5]) sau ermitaje (numite și „isihasterion”, ele fiind niște chilii retrase, adesea doar mici grote sau scobituri în stâncă, în care trăiește întotdeauna numai un singur călugăr (sihastru, pustnic sau anahoret); ce definește însă ermitajul este în primul rând localizarea lui retrasă, căci există la Athos și un tip de locuințe în care trăiește un singur călugăr, dar care nu-s izolate și retrase, ele fiind numite „kathisme”. Alți călugări atoniți, numiți și „vagabonzi” sau „girovagi”, preferă să trăiască fără a avea un adăpost stabil.
Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Kareia, în greacă Καρυές, iar în transcriere cu alfabet latin, Karyes.
Accesul pe cale terestră pe teritoriul Republicii Autonome a Sfântului Munte nu este permis. Pe Muntele Athos, nu este permis accesul femeilor.
Intrarea pe Sfântul Munte se face, de regulă, cu feribotul, fie din portul de la Uranopoli, aflat lângă Turnul Bizantin (pentru coasta de vest), fie de la Ierrisos (pentru coasta de est). Înainte de îmbarcare, toți vizitatorii trebuie să fi obținut un diamonitirion, în alfabet grec, Διαμονητήριο, o formă de viză bizantină care este redactată în limba greacă și datată folosind calendarul iulian, fiind semnată de către patru secretari ai unor mănăstiri importante. Se atestă permisiunea de acces pe Sfântul Munte și de cazare în mănăstirile de acolo, pe durata pelerinajului.
Pentru obținerea diamonitirion-ului, membrii clerului trebuie să dețină, în prealabil, binecuvântarea Patriarhului de la Constantinopol.
TEXT WIKIPEDIA FOTO CG