În vasta lucrare în trei volume, Babyloniaka, scrisă în greceşte (sec. IV înainte de Iisus Hristos) preotul chaldean Bel-Usur (Berosos) al zeului Bel-Marduk din Babilon, dar pierdută astăzi, figura o cosmogonie repovestită rezumativ de episcopul creştin Eusebius din Cesareea în cartea sa Praeparatio Evangelica.

„El (Berosos) spune că a fost o vreme în care totul era beznă şi apă şi că în ea au prins viaţă făpturi monstruoase şi de o alcătuire nemaipomenită, care aveau forme stranii. Căci au apărut oameni cu două aripi şi unii chiar cu patru aripi şi cu două feţe, iar alţii, care aveau un trup şi două capete, un cap bărbătesc şi altul femeiesc şi sex dublu, de bărbat şi de femeie, şi alt soi de oameni dintre care unii aveau labe şi coarne de capră, iar alţii picioare de cal şi încă alţii având partea din spate de cal şi partea din faţă de om, care erau la înfăţişare ca hipocentaurii, şi că au luat fiinţă tauri având capete de oameni, şi câini cu patru trupuri, având la spate cozi de peşte, şi cai cu capete de câini şi oameni [de asemenea cu cap de câine] şi alte animale având capete şi trupuri de cai şi cozi de peşte şi alte făpturi vii având formele tuturor soiurilor de dobitoace, şi pe lângă aceste animale, peşti şi reptile şi şerpi şi alte dobitoace şi alte fiinţe vii,în cea mai mare parte minunate şi având înfăţişări amestecate — ale unora cu ale celorlalte —, ale căror chipuri se aflau aşezate în templul lui Bel, iar aceste vieţuitoare ascultau de porunca unei femei, numele căreia era Homoroka, şi aceasta se rosteşte în limba caldaică Thamat (Tiamat), iar elineşte tălmăcim Thalassa (marea), nume al cărui număr este aidoma cu cel pentru Selene (luna).

Aşadar, întrucât lucrurile stăteau astfel, ivindu-se Bel pe neaşteptate, el a despicat femeia la mijloc şi din una dintre jumătăţile ei a făcut pământul, iar din cealaltă cerul, şi făpturile vii care erau în ea au dispărut; şi el (Berosos) zice că această poveste este alegorică, deoarece acel tot fiind principiul umed şi în el născându-se făpturi vii, zeul acesta îşi smulse capul şi zeii ceilalţi au amestecat cu ţărână sângele care curgea şi i-au făcut pe oameni. Asta pentru că ei (oamenii) sunt în stare să cugete şi să ia parte la înţelepciunea dumnezeiască.

Iar Bel — pe care îl tălmăcim prin Zeus — despicând bezna la jumătate, a despărţit pământul şi cerul unul de altul şi a pus rânduială în lume, şi oamenii, neputând îndura naşterea luminii, au dispărut, iar Bel, văzând ţinutul pustiu şi sterp, i-a poruncit unuia dintre zei ca, după ce îi va fi fost smuls capul, cu sângele care curgea să facă pământul şi să făurească pe oameni şi acele animale ce ar putea să îndure aerul. Şi Bel a creat astrele, soarele, luna şi cele cinci planete; iată ce, după cum spune (Alexandros) Polyhistor, povestea Berosos în Cartea întâia a sa.” (Eusebius din Cesareea, Praeparatio Evangelica)
Trad. VICTOR KERNBACH, MITURILE ESENŢIALE