DOCTRINA SECRETĂ
„STATELE LUI DZYAN”
HP. BLAVATSKY
Ce sunt „Stanţele lui Dzyan”
(cuvântul Dzyan este forma tibetană a termenului sanscrit dhyana, care înseamnă meditaţie, prin Dzyan înţelegându-se în acest context “Cel ce meditează”, “Cunoscătorul” sau, în sens larg, “Înţeleptul”).
Din datele care există astăzi se desprinde ideea că este foarte puţin probabil că acel manuscris publicat în 1915 la Hermetic Publishing Company din San Diego, Statele Unite, cu o prefaţă de Dr.A.S.Raleigh, să fie chiar textul Stanţelor lui Dzyan.
De asemenea, este şi mai puţin probabil că ceea ce a apărut în cartea scrisă de Hellen Blavatsky şi editată de Societatea teosofică în anul 1875 sub titul “Doctrina Secretă”, care a avut chiar scopul de a analiza şi comenta aceste stanţe, este textul original. Cu toate acestea, textul publicat de Hellen Blavatsky în Doctrina Secretă (5 volume) poate genera o idee generală cu privire la ceea ce au înseamnat la origine aceste Stanţe. De fapt, “Doctrina secretă” scrisă de Hellen Blavatsky şi publicată de Societatea teosofică în anul 1875 prezintă o versiune cu multe influenţe budhiste (budhismul mahayana, care se practica în Tibet) şi hinduiste, amestecate cu elemenete gnostice precreştine.
Stanţele lui Dzyan şi comentariile aferente, în versiunea “Doctrinei secrete” publicată de Hellen Blavatsky în 1888 şi apărută în 1923 în varianta franceză (H. P Blavatsky: Abrege de la Doctrine Secrete, Familia Teosofică Paris 1923) sunt expuse de-a lungul a cinci volume.
Stanţele propriu-zise sunt expuse în două secţiuni principale. Prima secţiune (volumul 1 al Doctrinei Secrete) descriere cosmogonia esoterică, iar a doua secţiune descrie antropogeneza esoterică (volumul 3 al Doctrinei Secrete). Volumele 2, 4 şi 5 ale Doctrinei Secrete sunt comentarii ale autoarei cu privire la “simbolismul arhaic al religiilor”.
Înainte de toate trebuie spus că deşi este sau pare să fie nume propriu al unei persoane, din punct de vedere etimologic cuvântul Dzyan este forma tibetană a termenului sanscrit dhyana, care înseamnă meditaţie (yoghină), prin Dzyan înţelegându-se în acest context “Cel ce meditează”, “Cunoscătorul” sau, în sens larg, “Înţeleptul”.
La rândul lor, stanţele sunt de fapt nişte aforisme foarte scurte. În Doctrina secretă, Stanţele lui Dzyan sunt împărţite astfel: cosmogonia are 45 de aforisme, iar antropogonia are 49 de aforisme. Ambele secţiuni intră lejer pe trei pagini de carte format A4. Restul Doctrinei Secrete sunt comentariile Hellenei Blavatsky asupra acestor aforisme denumite stanţe.
Structura generală a cărţii Doctrina secretă şi a ceea ce a fost prezentat sub titulatura generică de Stancele lui Dzyan are o orientare doctrinară de tip buddhist, mai exact spus o orientare de tipul buddhismului mahayana (marele vehicul), care se practică în Tibet, China, Ceylon etc (doctrina buddhismului mahayana a înglobat la un moment dat numeroase elemente ce apaţin filosofiei Samkhya, Vedantei, Upanishadelor, taoismului, confucianismului, doctrinei bardo, doctrinei yoga; la rândul lor practicile zen sunt o extensie a buddhismului mahayana). Teosofia însăşi, aşa cum a fost prezentată de Hellen Blavatsky şi continuatorii ei este însă o vulgarizare occidentalizată a acestei doctrine.
Acesta este de altfel motivul pentru care în Doctrina Secretă, dar şi în cărţile ulterioare ce au apărut sub egida Societăţii Theosofice, la temelia cosmosului nu figurează Dumnezeu Persoană şi Sfânta Treime, ci un aspect abstract, impersonal, al “Divinităţii”, denumit Brahman sau Parabrahman. Brahman (care nu trebuie confundat cu zeul Brahma, care este un zeu în panteonul hindus) are genul neutru în limba sanskrită, desemnând aspectul nemanifestat al “Divinităţii” denumit uneori „Absolutul”.
Oricum, “Divinitatea” denumită Brahman nu are nimic în comun cu Dumnezeu Persoană sau cu Sfânta Treime, chiar dacă, potrivit Doctrinei Secrete, din Brahman (“Divinitatea”) emană o trinitate formată din trei Logoi (pluralul de la Logos; Logosul apare doar în concepţiile gnostice, nu şi în cele orientale).
Născută în anul 1831 în localitatea Dnipropetrovsk (astăzi în Ucraina), decedată în 1891 la Londra, Elena Petrova Blavatschi (cunoscută ulterior şi prin numele Hellen Blavatskaya, Hellen Blavatski, Madame Blavatski sau prin iniţialele HPB) a avut o viaţă extrem de agitată şi de aventuroasă: a fugit de mai multe ori de acasă, a avut mai multe căsătorii dacă nu dezastruoase, măcar nereuşite, a călătorit de mai multe ori în jurul lumii, a fost iniţiată de diverşi maeştri spirituali ai timpului în doctrinele mistice pe care aceştia le promovau.
Potrivit biografilor săi, parcursul spiritual al Hellenei Blavatski (acesta este numele sub care este cunoscută în Occident) poate fi împărţită în trei mari etape.
Prima etapă s-a consumat între anii 1848-1858 când Hellen Blavatski a călătorit în jurul lumii cu scopul de a cunoaşte doctrinele mistice ce erau prmovate în epocă de către diverşi dervişi musulmani, asceţi indieni, vrăjitori voodoo sau vraci amerindieni. În acea perioadă i-a cunoscut în Tibet, potrivit biografilor săi, pe membrii unei frăţii (fraternităţi) “albe”, denumiţi mahatmas, în frunte cu maeştii Morya şi Kuthumi. Aceştia au învăţat-o cum să se conecteze la “lumina astrală” (ceea ce ulterior a primit numele cronica akasha) şi să se dedubleze.
A doua etapă a biografiei spirituale a Hellenei Blavatski s-a desfăşurat între anii 1858-1873, când a revenit pentru un timp în Rusia ţaristă, apoi a călătorit în Munţii Caucaz, în Europa de est şi în regiunea Balcanilor, în Egipt, Siria, Palestina (Ierusalim); în toate aceste locaţii, Helena Blavatski s-a iniţiat în diferite tehnici mistice şi a urmat cursurile unor maeştri spirituali care i-au coagulat şi apoi definitivat concepţiile. Apoi a călătorit în Italia, unde a fost primită în societatea carbonarilor. A urmat a doua călătorie în Tibet, unde pe parcursul a doi ani a fost iniţiată de un maestru pe nume Koot Hoomi, iar apoi a întreprins a doua călătorie în Egipt, unde a înfiinţat o societate spirituală bazată pe principiile elaborate de un cunoscut spiritist pe nume Allan Kardec.
În fine, a treia perioadă a biografiei spirituală a Hellenei Blavatski s-a desfăşurat între anul 1873 cînd s-a stabilit la New York (în 1877 a primit cetăţenie americană) şi 1891, anul decesului, la Londra. Momentele importante ale acestei perioade au fost: înfiinţarea în anul 1875 a Societăţii Teosofice, apariţia primelor sale scrieri Isis dezvăluită (1877) şi Doctrina Secretă (1888), dezvoltarea Societăţii Teosofice şi mutarea sediului acesteia în India, la Adyar (în anul 1882). Între 1879 şi 1885 Hellen Blavatski a întreprins o nouă serie de călătorii în India, Sri Lanka, Egipt, Germania, Franţa, Anglia. După anul 1887, Helena Blavatski s-a stabilit la Londra unde s-a implicat în constituirea unor loje masonice. În ultimii ani de viaţă, în ciuda faptului că se îmbolnăvise de nefrită şi hidropizie, devenind obeză (ajunsese la un moment dat să cântărească 113 kg), Helenei Blavatski s-a implicat în mai multe proiecte de dezvoltare a ramurii europene a Societăţii Teosofice. În ultimii ani de viaţă l-a cunoscut pe Mahatma Gandhi (la cererea acestuia) şi pe Annie Besant, pe care a numit-o succesoarea sa la conducerea Societăţii Teosofice.
Opera Helenei Blavatski a fost fie elogiată, fie desfiinţată brutal de critică. Oricum, scrierea sa principală Doctrina Secretă şi mai ales comentariile sale din această carte la un text secret intitulat Stanţele lui Dyzan au provocat cel puţin rumoare în epocă. Cu privire la textul Stanţelor lui Dzyan (Cartea lui Dzyan), Helena Blavatski afirma că le-a consultat mai întîi prin clarvedere la distanţă (manuscrisul fiind aflat în celebra bibliotecă de la Vatican), iar apoi că a primit un manuscris din India, manuscrisul fiind scris într-o limbă străveche, pe care Blavatski a numit-o senzar (limbă despre care nu a mai auzit nimeni până atunci şi nici de atunci până astăzi).
Cu privire la soarta singurului exemplar din Stanţale lui Dzyan (Cartea lui Dzyan) s-au vehiculat mai multe istorisiri, iar părerile biografilor Hellenei Blavatski sunt împărţite. Principalul biograf al Hellenei Blavatski, un om erudit care studiase la Cambridge, pe nume George Robert Stow Mead, care i-a fost şi secretar în ultimii ani de viaţă, afirma că momentul principal al odiseei manuscrisului original al Stanţelor lui Dzyan s-a consumat undeva între anii 1850-1855, când Hellena Blavatski l-a procurat se pare fraudulos dintr-o mănăstire din Tibet. Cert este însă faptul că în anul 1855 Hellenei Blavatsky i se refuză accesul în Tibet şi i se cere să restituie manuscrisul original al Stanţelor lui Dzyan, iar în condiţiile în care refuză, începe să primească ameninţări.
După cum afirmă scriitorul francez Jacques Bergier într-o lucrare dedicată acestui subiect, venind de la Calcutta înspre Tibet, Hellena Blavatski “începe să primească avertismente: dacă nu restituie Stanţele de la Dzyan, – o să i se întâmple o nenorocire. Într-adevăr, în 1860 se îmbolnăveşte. Timp de trei ani va bântui Europa ca şi cum ar fi fost urmărită. În 1870, revine în Orient la bordul unei nave care străbate Canalul de Suez, proaspăt inaugurat. Nava explodează. S-a spus că transporta pulbere pentru tunuri, dar e departe a se fi dovedit. În orice caz, cea mai mare parte a călătorilor au fost reduşi la stadiul de praf atât de fin, încât nu s-a găsit nici măcar o urmă din cadavrele lor. … Doamna Blavatsky scapă prin nu se ştie ce miracol. Încearcă, după aceea, să organizeze o conferinţă de presă la Londra. Un nebun (?) trage asupra ei cu pistolul. Declară apoi c-a fost teleghidat, precedându-i astfel pe Lee Harvey Oswald, Shirhan Shirhan şi Charles Manson. Doamna Blavatsky scapă, dar este extrem de înspăimântată. Organizează o conferinţă de presă pentru a prezenta Stanţele de la Dzyan, gândindu-se că va anihila astfel ameninţarea. Dar manuscrisul dispare. Dispare dintr-un seif, modern pentru epoca aceea, care se afla într-un mare hotel. Doamna Blavatsky este atunci pe deplin convinsă că luptă împotriva unei societăţi secrete extrem de puternice”.
Alături de un alt personaj destul de controversat pe nume Henry Steel Olcott, Hellena Blavatski înfiinţează Societatea Teosofică în anul 1875, iar apoi încearcă iarăşi să facă o călătorie în Tibet pentru a lua contactul cu maeştii a ceea ce ea numea Loja Albă. Uimitor este faptul că această călătorie va fi sprijinită de Guvernul SUA. După cum afirmă Jacques Bergier, călătoria lor în Tibet este „luată în serios de către guvernul Statelor Unite, încât în momentul plecării, în 1878, preşedintele Rutherford Hayes îi desemnează pe cei doi ca trimişi speciali ai săi, le dă acreditări, autografe şi paşapoarte diplomatice. Aceste documente le va evita, mai târziu, trimiterea în închisoare, în India, de către englezi, ca spioni ruşi. Pe 16 februarie 1879, expediţia ajunge în India. Este primită de Pandit Schiamji Krishnavarma şi alţi iniţiaţi. Un aspect mai puţin plăcut al recepţiei: toate documentele şi toţi banii călătorilor le sunt furaţi la sosire. Poliţia engleză va regăsi banii, dar nu şi documentele. E începutul unui război fără milă care va sfârşi catastrofal. Arestările şi persecuţiile poliţieneşti se succed. Colonelul Olcott protestează, scoate scrisoarea preşedintelui Statelor Unite (…) Drept urmare, persecuţia poliţienească scade, dar ameninţările se multiplică: dacă doamna Blavatsky se încăpăţânează să vorbească despre cartea de la Dzyan, trebuie să se aştepte la ce poate fi mai rău. Ea se încăpăţânează” (op).
În fine, Hellen Blavatsky reuşeşte să traducă Stanţele lui Dyzan în engleză, traducere care a apărut, după cum a firmă Jacques Bergier „în 1915 la Hermetic Publishing Company din San Diego, Statele Unite, cu o prefaţă de Dr. A.S.Raleigh.
Ulterior, Hellen Blavatsky a fost total discreditată datorită raportului Societăţii de cercetări psihice din Anglia, foarte influentă la acea vreme, fiind acuzată de escrocherie şi prestigitaţie. Acest fapt a declanşat prăbuşirea sa psihică şi mentală, ceea ce i-a grăbit decesul în anul 1891, nu înainte de a declara public că regretă că a vorbit despre Stanţele lui Dzyan.
Cu privire la faptul că Hellen Blavatsky a fost într-adevăr victima unei conspiraţii cu largi ramificaţii, al cărei scop declarat a fost de a o împiedica să publice traducerea Stanţelor lui Dzyan, Jaques Bergier are o opinie lipsită de echivoc: „se va stabili după moartea acesteia că fusese organizată o adevărată conspiraţie de către guvernul englez, de serviciile de poliţie ale viceregelui Indiei, de misiunile protestante din această ţară şi de alte personaje care nu pot fi identificate şi care erau, probabil, cele mai importante din complot. Pe planul războiului psihologic, operaţiunea montată împotriva doamnei Blavatsky este o capodoperă”. (TEXT CG PENTRU EDITURA ALAYA)
Cristian Gănescu pentru ALAYA