EXCALIBUR

INIŢIAŢII

Autorii zeitgeist-ului primului val, mitologia, au fost o categorie aparte de personaje pe care le putem desemna prin termenul generic de iniţiaţi. Iniţiaţii, aşa cum le spune numele, au fost acele persoane care s-au antrenat în mod specific, voluntar, fie individual, fie în cadrul unor temple, pentru a accesa aspectele nevăzute ale cosmosului.

Primii iniţiaţi recunoscuţi de istoriografie au fost şamanii, drept pentru care concepţia (zeitgeistul) elaborată de aceştia poate fi definită drept şamanică. Şamanii au apărut în urma unei importante diviziuni sociale ce s-a produs de-a lungul primului val: diviziunea dintre oamenii obişnuiţi şi cei care aveau acces la aspectele nevăzute ale cosmosului. Această diviziune socială  corespunde diviziunii metafizice dintre sacru şi profan, dintre fenomen şi numen, dintre material şi transcendent. Datorită capacităţilor spirituale de care dispuneau, şamanii s-au dovedit capabili să transceandă aspectul material al lumii şi să se conecteze “dincolo.” Trebuie specificat în acest context că de-a lungul primului val s-au produs mai multe diviziuni sociale care au dus la importante stratificări sociale şi de mentalitate: prima diviziune a muncii a fost, evident, cea dintre bărbat şi femeie; a doua diviziune a muncii a fost cea dintre păstori şi agricultori (menţionată în Vechiul Testament); a treia diviziune a muncii a generat apariţia unei noi categorii sociale, meşteşugarii (olarii şi, în special, fierarii); a patra diviziune a muncii a generat apariţia comercianţilor; a cincea diviziune a muncii a generat apariţia elitei conducătoare, nobilimea şi a celor aleşi să-i apere, războinicii; în fine, a şasea diviziune a muncii a generat apariţia unei categorii diferite de toate celelalte: categoria celor care se putea conecta la aspectele transcendente, nevăzute, ale cosmosului – iniţiaţii.

Urmaşii iniţiaţilor au fost mitografii. Mitografii au continuat, pe un alt plan, activitatea vechilor iniţiaţi. Mitografii au fost de facto producătorii miturilor. Miturile au promovat o concepţie eminamente spiritualistă, care s-a axat cu precădere asupra cercetării aspectului nevăzut al cosmosului. În majoritatea miturilor există descrieri ale activităţii unor fiinţe de natură spirituală denumite zei şi ale unor lumi în care aceste fiinţe îşi desfăşoară existenţa (iaduri, ceruri etc).

În forma lor primară, miturile au început să fie formulate în mod oral. Înaintea descoperirii scrisului, miturile erau transmise doar pe cale orală. Chiar şi după folosirea pe scară largă a scrisului a existat  o interdicţie în ceea ce priveşte transmiterea miturilor prin scris. Abia în ultima parte a antichităţii miturile au început să fie transmise prin intermediul scrisului. Forma în care miturile sunt cunoscute în prezent diferă de cea originară. Miturile ce au străbătut timpurile până în ziua de astăzi se constituie a fi sinteze târzii sau reformulări intelectualizate ale unor scriitori consacraţi din ultima perioadă a antichităţii.  Concepţia mitică – care este o atitudine formulată conceptual devenită zeitgeist al unei epoci – a fost ulterior reflectată în construcţia templelor şi în apariţia ritualului. Deşi marea majoritate a comentatorilor moderni susţin contrariul, trebuie specificat faptul, cât se poate de logic, că mai întâi a existat concepţia mitică, iar apoi, pe baza ei, au fost construite diferite artefacte: temple, sanctuare, statui, obeliscuri etc.

Avatarurile concepţiei mitice, primul zeitgeist din istorie, pot fi urmărite pe tot cuprinsul pământului locuit în prima perioadă a primului val, în Egipt, Mesopotamia, Fenicia, Grecia, Persia, India, China, Dacia, Germania, Ţările Scandinave, Marea Britanie, Mexic, America de Sud etc.

Tot de-a lungul primului val, Dumnezeu, care este etern şi unic, s-a dezvăluit pe Sine, prin revelaţie, oamenilor, prin intermediul unor Aleşi.

Aleşii pot fi denumiţi astfel datorită faptului că, potrivit propriilor mărturii, într-un anumit moment al vieţii au fost aleşi de Dumnezeu pentru a duce la îndeplinire o misiune – în special, de a comunica oamenilor “tainele cerurilor şi ale pământului.” Aleşii nu trebuie însă confundaţi cu iniţiaţii, întrucât nu s-au iniţiat în mod voluntar. Aleşii, pur şi simplu, au fost aleşi de Dumnezeu. În cadrul unor stări speciale denumite revelaţii (dezvăluiri), Aleşilor li s-au comunicat “tainele cerurilor şi ale pământului”, iar acest aspect este definitoriu pentru înţelegerea subiectului.

Rezultatul demersurilor conceptuale specifice Aleşilor l-a constituit apariţia teologiei: theos-logos (Theos: Dumnezeu; Logos: Cuvântare). Prin teologie, care poate fi considerată un zeitgeist coerent formulat, poate fi desemnată orice cuvântare – discurs – cu privire la activitatea lui Dumnezeu. Teologia nu trebuie însă confundată cu dogmatica sau cu vreo formă particulară de exprimare. Prin intermediul teologiei, ca atitudine formulată conceptual, Aleşii au încercat să răspundă aceloraşi întrebări perene: ce este lumea şi cum a luat fiinţă, în ce fel a fost creată de Dumnezeu, de ce lumea este aşa şi nu altfel, care a fost trecutul ei, ce este omul, de unde vine şi încotro se îndreaptă, ce se întâmplă cu el după momentul morţii.

Cea mai importantă modificare produsă în cadrul atitudinilor conceptual formulate s-a produs la mijlocul secolului al XVII-lea, când a început cel de-al doilea val.  Primul act al celui de-al doilea val s-a produs când, în occidentul Europei, a avut loc apariţia primelor maşini cu aburi. Uimitor de repede, de-a lungul a două secole şi jumătate, noile descoperiri tehnologice specifice celui de-al doilea val au modificat din temelii faţa planetei şi concepţia a miliarde de oameni.

Bazat pe modelul manufacturii şi, ulterior, al fabricii, al doilea val a adus o schimbare radicală în concepţiile oamenilor, impunând o nouă atitudine conceptual formulată, un nou zeitgeist: materialismul sau, pentru a folosi expresia lui Alvin Toffler, realismul industrial. (5)

Bazele propriu-zise ale realismului industrial au fost puse de cîţiva mari gânditori ai Evului Mediu, printre care trebuie amintiţi Giordano Bruno, Galileo Galilei, Isaac Newton, Rene Descartes etc, dar concepţia propriu-zisă a fost definitivată de-a lungul secolelor al XVIII-lea, al XIX-lea şi în prima jumătate a celui de-al XX-lea. De-a lungul a mai bine de trei secole, realismul industrial s-a propagat cu repeziciune, devenind concepţia dominantă a epocii moderne. Ca zeitgeist, realismul industrial a încercat să răspundă, în felul său, problemelor fundamentale ale cunoaşterii: ce este cosmosul şi cum a luat fiinţă, care a fost trecutul oamenilor pe pământ, dacă există şi alte lumi în afara celei materiale, ce este omul, ce se întâmplă cu el după momentul morţii.

Al treilea val a început în a doua jumătate a secolului XX, în cele mai dezvoltate ţări din occidentul Europei, Japonia şi Statele Unite ale Americii. Atitudinea conceptual formulată – zeitgeist-ul – specifică celui de-al treilea val poate fi definită prin expresia realism tehno.

Punctul de pornire al realismului tehno a fost elaborarea de către savantul Albert Einstein a teoriei relativităţii. Ulterior, realismul tehno s-a bazat pe descopeririile fizicii cuantice din ultima parte a secolului XX.

La fel ca celelalte atitudini conceptuale din trecut, realismul tehno a încercat să găsească răspunsuri la marile probleme fundamentale ale cunoaşterii: ce este lumea (cosmosul) şi cum a luat fiinţă, care a fost trecutul ei, dacă există şi alte lumi în afara celei perceptibile prin organele de simţ, ce (sau, poate, cine) este omul, de unde vine şi încotro se îndreaptă, ce se întâmplă cu el după momentul morţii. Surprinzător, la aceste probleme fundamentale, zeitgeist-ul realismului tehno a oferit deseori răspunsuri complet diferite de cele ale realismul industrial, punând la îndoială ceea ce concepţia celui de-al doilea val considera drept adevăr absolut şi cu neputinţă de tăgăduit.

Relativ recent, în a doua jumătate a secolului XX, chiar la confluenţa dintre al doilea şi al treila val, a apărut o nouă atitudine conceptual formulată devenită zeitgeist, care a proliferat într-un ritm rapid pe tot mapamondul: concepţia paleoastronautică. Concepţia paleoastronautică afirmă că umanitatea a fost clonată, educată şi civilizată de fiinţe extraterestre venite din stele, îmbarcate pe nave interplanetare – vestitele OZN-uri. Evident, vehiculând asemenea premise, concepţia paleoastronautică a repus în discuţie tot ce a fost promovat de celelalte concepţii.

De-a lungul celor trei valuri s-a coagulat o concepţie de un ordin mai special. Această concepţie poate fi denumită transcedental-ezoterică (transcedent: “dincolo” de fizic; ezoteric: ascuns; prin cunoaştere ezoterică este desemnată o cunoaştere ascunsă sau secretă – care nu poate fi transmisă decât iniţiaţilor – cu privire la ceea ce se află dincolo de lumea fizică) sau realism transcedental-ezoteric. Autorii concepţiei transcedental-ezoterice au fost o categorie specială de persoane care pot fi desemnate prin termenul generic de contactori sau, uneori, de specialişti ai conectării. Contactorii sunt acele persoane care au reuşit, într-un fel sau altul, să acceseze aspectele transcendente, nevăzute ale cosmosului.

Ca atitudine conceptual formulată, concepţia transcedental-ezoterică a încercat să ofere, la rândul ei, răspunsuri la marile probleme ale cunoaşterii: ce este lumea şi cum a luat fiinţă, dacă a fost creată de Dumnezeu, de ce lumea este aşa şi nu altfel, care a fost trecutul ei, dacă există şi alte lumi în afara celei materiale, ce (sau cine) este omul, de unde vine şi încotro se îndreaptă, ce se întâmplă cu el după momentul morţii.

Concepţia transcedental-ezoterică s-a propagat neîncetat de-a lungul celor trei valuri până în epoca prezentă, îmbrăcând diferite forme; unele dintre aceste forme şi-au păstrat fondul nealterat, iar altele au suferit un proces de virusare; unele au devenit zeitgeist-uri, iar altele au fost doar valuri trecătoare.