ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI

REGATUL CERULUI

DIN MUNŢII CARPAŢI

Cel mai important eveniment al istoriei umanităţii – care din păcate este ignorat în mod total de istoriografia modernă – este întruparea, printr-o naştere imaculată, răstignirea şi învierea lui Iisus Hristos, “Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, “Cel de-o fiinţă cu Tatăl”. O dată cu răstignirea, moartea pe cruce şi învierea lui Iisus Hristos s-a încheiat epoca zeilor şi a început epoca hristică.

Activitatea lui Iisus Hristos înviat, desfăşurată în ultimii aproape 2000 de ani, are un dublu scop. Primul scop constă în salvarea (mântuirea) a cât mai multor fiinţe – îngeri, oameni ai cerului şi fii ai oamenilor. Al doilea scop al lui Iisus Hristos constă în restaurarea Edenului dintru începuturi, a păcii divine, concomitent cu instituirea unui nou Veac fericit. Dorinţa lui Iisus Hristos este ca nici o fiinţă să nu rămână în afara procesului mântuirii, indiferent ce a făcut de-a lungul ciclurilor cosmice. Însuşi Dumnezeu Tatăl, Creatorul cerului şi al pământului, doreşte ca toţi fiii Săi să fie salvaţi (mântuiţi).

Efectele învierii din morţi a lui Iisus Hristos au fost nenumărate; emiterea plasei mesianice hristice în secunda morţii pe cruce a fost doar unul dintre efecte. Un alt efect a fost că, imediat după înviere, Iisus Hristos a început să se manifeste în Trup de Slavă. Iisus Hristos Cel Viu, în Trupul de Slavă, a fost văzut, de-a lungul timpului, de mulţi oameni întrupaţi. Condiţia sine qua non pentru ca o fiinţă omenească întrupată să-l poată vedea pe Iisus Hristos în Trupul de Slavă este puritatea. Doar oamenii puri îl pot vedea pe Iisus Hristos înviat; primii oameni care L-au văzut pe Iisus Hristos au fost, evident, apostolii (litt : trimişii), aşa cum este menţionat în Noul Testament. Apoi au urmat mulţi alţi oameni.

Un efect important al învierii lui Iisus Hristos a fost unirea Sa cu creaţia – cu natura (cu mediul natural al pământului). Prin această unire, Iisus Hristos a infuzat Viaţă şi Lumină în natură, ceea ce a dus, în cele din urmă, la schimbarea raporturilor dintre Lumină şi întuneric în palierul cuantic material.

Alt efect important, deja menţionat, a fost schimbarea configuraţiei lumii de dincolo – a iadului şi a regatului morţilor vii. Modificarea configuraţiei regatului morţilor vii s-a produs imediat după moartea pe cruce a lui Iisus Hristos – în cele trei zile ce s-au scurs între secunda morţii pe cruce şi înviere. În cele trei zile cât trupul Său a stat în mormânt, Iisus Hristos a coborât în iad, de unde a scos o mare mulţime de oameni ai cerului defuncţi, în frunte cu Adam şi Eva.

Aşa cum a fost menţionat, oamenii din iad şi-au pierdut identitatea de sine şi conştiinţa chiar în momentul pătrunderii acolo. În momentul pătrunderii (coborârii) lui Iisus Hristos în iad, datorită radiaţiei Duhului Său, prin empatie, duhurile oamenilor cerului au început să lumineze; concomitent, oamenii aflaţi în iad şi-au recăpătat memoria şi conştiinţa de sine. Recăpătându-şi memoria şi conştiinţa, oamenii cerului din iad l-au recunoscut pe Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu. După aceea, oamenii din iad au fost transmutaţi de Iisus Hristos în regatul morţilor vii.

În momentul pătrunderii lui Iisus Hristos în regatul morţilor vii, acesta şi-a modificat instantaneu structura. Anterior pătrunderii lui Iisus Hristos în regatul morţilor vii, acesta avea doar o luminozitate difuză. În momentul pătrunderii lui Iisus Hristos, vechiul regat al morţilor vii s-a luminat – a devenit luminos, adică strălucitor ca un astru, motiv pentru care, ulterior, a primit numele de “astral”. Astfel a apărut ceea ce în ziua de astăzi poartă numele de “palierul astral”.

În mod concret, palierul astral actual s-a format prin transformarea palierului cuantic al morţilor vii. Actualmente, palierul cuantic astral este o lume intermediară în care sunt atraşi oamenii cerului după momentul decesului; lumea astrală este situată între palierul cuantic material şi Palierul cuantic al Luminii lui Dumnezeu, fiind împărţită în nouă subpaliere cuantice, denumite uneori “ceruri”. În funcţie de cantitatea de Lumină dobândită la nivelul aurei în decursul existenţei materiale, oamenii cerului sunt atraşi pe unul dintre cele nouă niveluri sau subplanuri cuantice ale lumii astrale.

Regatul morţilor vii era împărţit încă de la început în patru mari regiuni sau zone; fiecare zonă corespundea unei regiuni din lumea materială. După moarte, în condiţiile în care deveneau victime ale opresiunii în lumea materială, defuncţii pătrundeau în una din cele patru zone ale regatului morţilor vii, în funcţie de teritoriul în care locuiseră. Teritoriul locuit de oamenii cerului din arcul carpato-danubiano-pontic era, evident, una din aceste patru zone; în consecinţă, în urma reformatării vechiului regat al morţilor vii şi a formării lumii astrale, s-a format o regiune a lumii astrale specifică locuitorilor din arealul carpato-danubiano pontic. Acesta este motivul pentru care se poate afirma că teritoriul fizic românesc are un palier astral propriu; acest palier astral românesc există şi în ziua de astăzi.

După moartea trupească, în condiţiile în care respectă Ordinea cosmosului, oamenii cerului ce locuiesc în arealul carpato-danubiano-pontic sunt atraşi în palierul astral românesc. Din palierul astral românesc, atunci când le vine sorocul, oamenii cerului se reîncarnează tot pe teritoriul României materiale.

Trebuie făcută o scurtă paranteză pentru a specifica faptul că, din acest punct de vedere, emigrarea în alte colţuri ale planetei, mai “călduţe” din punct de vedere al aspectelor sociale şi economico-financiare, este cât se poate de dăunătoare în ceea ce priveşte destinul post-mortem al românilor; chiar şi părăsirea, o perioadă mai lungă de timp, a habitatului material propriu are drept efect secundar nedorit întreruperea legăturilor enegetico-informaţionale, aurice şi spirituale cu palierul material al României, cu palierul astral specific românesc şi cu strămoşii.

Un alt efect important al învierii lui Iisus Hristos a constat în redeschiderea Porţii alfa, prin intermediul căreia pot pătrunde în lumea materială spirite pure. În epoca creştină, un spirit pur poate pătrunde prin Poarta alfa şi se poate întrupa în palierul cuantic material doar în condiţiile în care părinţii săi sunt virgini şi, evident, în condiţiile în care emit energii de intenţie pure în timpul contactului sexual ce are drept rezultat procreaţia.

Alt efect important al învireii lui Iisus Hristos a constat în modificarea destinului post-mortem al fiilor oamenilor, care au o singură existenţă în lumea materială. Destinul post-mortem al fiilor oamenilor se poate modifica doar în urma acumulării, în răstimpul vieţii trupeşti, de Lumină la nivelul structurii aurice şi sufleteşti. Lumina poate fi acumulată în urma respectării Ordinii cosmosului – Poruncile lui Dumnezeu. Cantitatea de Lumină acumulată la nivelul aurei în timpul existenţei terestre se repercutează în ceea ce priveşte destinul post-mortem al fiilor oamenilor. După moarte, fiii oamenilor care au acumulat suficientă Lumină intră într-o stare specială ce poartă numele de “adormire”, acesta fiind motivul pentru care sunt desemnaţi prin expresia “adormiţi întru Domnul”.

La fiii oamenilor, imediat după deces, sufletul îşi pierde forma umanoidă pe care o avea în timpul existenţei trupeşti şi se condensează într-o sferă; de asemenea, ei intră într-o stare asemănătoare cu cea a somnului fără vise, stare care va continua până la Judecata finală, când va avea loc învierea trupurilor. În cazul acelor fii ai oamenilor care au acumulat în decursul existenţei trupeşti o cantitate mare de Lumină, sufletul nu-şi mai pierde forma umanoidă, astfel că nu se mai condensează într-o sferă; mai mult decât atât, fiii oamenilor din această categorie nu mai intră în starea de “adormire” asemănătoare cu somnul fără vise, ci dobândesc o continuitate a vechii stări de conştiinţă. În funcţie de cantitatea de Lumină acumulată la nivelul sufletului, această stare de conştiinţă le permite fiilor oamenilor să se manifeste după moarte oarecum asemănător cu oamenii cerului.

Fiii oamenilor nu pot însă pătrunde în lumea astrală întrucât nu au duh purtător de spirit – lumea astrală fiind lumea oamenilor cerului. În acest caz, fiii oamenilor nu părăsesc palierul cuantic infraeteric.

Un efect important al învierii lui Iisus Hristos l-a constituit declanşarea activităţii de protecţie şi ocrotire a oamenilor întrupaţi în lumea materială. În această activitate de protecţie şi ocrotire au fost angrenaţi Îngerii din ierarhia Fiilor Luminii. În epoca creştină oamenii sunt protejaţi şi ocrotiţi în mod nemijlocit de Îngeri – Îngeri Veghetori personali ai oamenilor, Îngeri ai Familiei, Îngeri ai satelor sau oraşelor etc. De asemenea, în scopul protecţiei oamenilor întrupaţi s-a intensificat activitatea Arhanghelilor: Mihail, Gabriel, Rafael, Uriel etc.

Alt efect important al învierii lui Iisus Hristos a constat în apariţia unui nou Centru de putere: Centrul de putere hristic. Centrul de putere hristic s-a format de facto în Transilvania datorită faptului că acolo exista de la începuturi Centrul de putere al Luminii. Enclava unde s-a aflat Centrul de putere al Luminii Transilvania a fost, în mod logic, cea mai optimă locaţie pentru constituirea noului centru de putere, dată fiind puritatea celor ce o locuiau. Un al doilea Centru de putere Hristic s-a format pe Muntele Athos; Stăpâna (Împărăteasa) celui de-al doilea Centru de putere Hristic este Sfânta Fecioară Maria.

Restaurarea Edenului dintru începuturi şi a unui nou Veac fericit nu se pot produce decât în condiţiile întoarcerii tuturor fiinţelor la Dumnezeu. În acest scop a fost necesară constituirea, prin Puterea lui Iisus Hristos, a unui nou palier cuantic. Noul palier cuantic poartă numele de “Împărăţia cerurilor”.

Constituirea unui nou palier cuantic denumit Împărăţia Cerurilor a devenit o necesitate cosmică datorită faptului că prin activitatea fiinţelor întunecate răul a rămas infuzat în structura planului cuantic material. Palierul cuantic material – chiar şi structura atomo-moleculară a materiei – este infestat cu viruşii răului (întunericului), şi nu va mai putea fi purificat în întregime. Cândva, în viitor – dar nu într-un viitor atât de îndepărtat precum se crede astăzi -, palierul cuantic material va înceta să mai existe în actuala formă întrucât nu va mai fi alimentat cu Viaţă. Pământul fizic se va autoaprinde şi va arde în veşnicie, într-un proces de combustie perpetuă. Când structurile atomo-moleculare ale materiei se vor autoaprinde, va surveni Sfârşitul timpului. Totodată, va avea loc Marea Judecată, denumită “de apoi” – Judecata finală -, care este, de fapt, o triere a tuturor fiinţelor din cosmos, realizată în funcţie de cantitatea de Lumină din structura lor aurică.

Până la Sfârşitul timpului, toate fiinţele din cosmos trebuie să se salveze – să se mântuiască. Salvarea fiinţelor din cosmos constă, aşadar, în acumularea de Lumină, astfel încât structura lor aurică să devină luminoasă. Fiinţele a căror structură aurică va deveni luminoasă, vor putea pătrunde, prin rezonanţă, în noul palier cuantic, Împărăţia cerurilor. În schimb, fiinţele care nu vor acumula suficientă lumină în structura lor aurică, vor rămâne întemniţate în palierul cuantic material şi vor arde împreună cu acesta – vor rămâne captive în structurile materiei.

Problema cea mai spinoasă constă în faptul că, dată fiind structura actuală a cosmosului material, fiinţele omeneşti întrupate nu mai sunt capabile să acumuleze, prin propria lor putere, suficientă Lumină pentru a se salva. De aceea, Iisus Hristos a luat decizia de a salva, El însuşi, toate fiinţele din cosmos. În acest context, se poate spune că istoria celei de-a şasea perioade a celui de-al patrulea ciclu este istoria salvării a cât mai multor fiinţe de către Iisus Hristos, din ghearele morţii şi ale întunericului. Procesul salvării are loc atât în cazul zeilor şi a fiilor lor (fiii zeilor), în cazul oamenilor cerului şi a fiilor oamenilor, cât şi în cazul îngerilor căzuţi din categoria Fiilor întunericului.

În cazul oamenilor cerului şi, implicit, a fiilor oamenilor, procesul salvării (mântuirii) constă în emanciparea spirituală progresivă, sub directa supraveghere a lui Iisus Hristos, concomitent cu acumularea de cât mai multă Lumină în structura aurică a fiecăruia. De asemenea, este vorba despre o “iniţiere” continuă, realizată sub directa supraveghere a Unicului Învăţător: Iisus Hristos. De aceea, se poate spune că, de aproape 2000 de ani, Iisus Hristos i-a “concediat” pe toţi falşii învăţători, şi pe aşa-zişi formatori de opinie (indiferent dacă au fost zei sau oameni) care, de-a lungul ciclurilor anterioare, au dus umanitatea într-o fundătură. Astfel, Iisus Hristos a devenit Învăţătorul – Iniţiatorul sau Hierofantul – suprem. Nimeni nu se mai poate salva, mântui sau elibera decât prin intermediul lui Iisus Hristos. Nimeni nu se mai poate întoarce la Dumnezeu-Tatăl decât prin intermediul lui Iisus Hristos. Datorită faptului că este omniprezent, Iisus Hristos realizează doar iniţieri individuale, cu fiecare om în parte. Aceste iniţieri se produc de-a lungul vieţii tuturor oamenilor întrupaţi – atât în stare de veghe, cât, mai ales, în stare de somn. Doar în urma unei astfel de iniţieri individuale, un om mai poate spera la emanciparea spirituală şi, în final, la mântuire. Împărăţia cerurilor – care poate fi considerată Noul Eden – este un plan cuantic nou care s-a format încă din timpul vieţii fizice a lui Iisus Hristos.

Palierul cuantic al Împărăţiei cerurilor este, deocamdată, invizibil oamenilor întrupaţi, la fel cum sunt şi celelalte planuri cuantice: infraeteric, eteric, astral. Ca palier cuantic, Împărăţia cerurilor se află între palierul cuantic eteric (cu care uneori se contopeşte), palierul cuantic infraeteric şi palierul cuantic material. Împărăţia cerurilor nu trebuie confundată în nici un fel cu palierul astral. Împărăţia cerurilor este sinteza tuturor planurilor cuantice, alfa şi omega. Doar oamenii puri (luminoşi) pot pătrunde, după moarte, în Împărăţia cerurilor. Precum Edenul de la începutul ciclului al treilea, cel în care au fost creaţi Adam şi Eva, palierul cuantic al Împărăţiei cerurilor era foarte mic în momentul formării sale. Nu întâmplător, Edenul de la începutul ciclului al treilea a fost denumit grădină : Grădina Edenului (Gan Eden). Edenul nu era mai mare decât o grădină din ziua de astăzi. Ulterior, de-a lungul timpului, Edenul şi palierul cuantic corespondent au intrat în stare de expansiune cuantică.

Acelaşi lucru se poate afirma despre palierul cuantic al Împărăţiei cerurilor. De-a lungul celor aproape două milenii scurse de la răstignirea şi învierea lui Iisus Hristos, din ce în ce mai mulţi oameni au pătruns în palierul cuantic al Împărăţiei cerurilor. Cu cât au pătruns mai mulţi oameni în Împărăţia cerurilor, cu atât aceasta s-a extins – a intrat în stare de expansiune cuantică. Locul de unde a început extinderea Împărăţiei Cerurilor, ca palier cuantic, a fost Centrul de putere al Luminii, situat în Transilvania. Transilvania a fost aşadar locul de unde a început expansiunea Regatului Cerului în lumea materială. Ca reprezentare sensibilă, s-ar putea spune că Împărăţia Cerurilor este ca un abur invizibil deocamdată oamenilor, care se răspândeşte dintr-un furnal; furnalul este situat chiar în Transilvania, în locul unde se află, de veacuri şi veacuri, Centrul de putere al Luminii. Aburul invizibil ce iese prin acel furnal se transformă într-un nor la fel de invizibil ce se răspândeşte, încetul cu încetul, omnidirecţional, pe toată suprafaţa pământului. Acel nor invizibil este de fapt un palier cuantic distinct – sau mai exact spus, în acel nor invizibil se află un palier cuantic distinct. Tot astfel se prezintă şi palierul cuantic infraeteric ce învăluie pământul ca o peliculă groasă de substanţă-energie diafană.

De-a lungul celor aproape două mii de ani care au trecut de la învierea lui Iisus Hristos, Împărăţia sau Regatul Cerului s-a extins încetul cu încetul începând din Centrul de putere al Luminii Transilvania. În ziua de astăzi, ca proiecţie la nivelul planului material, Regatul Cerului – sub forma “norului” diafan de energie – se întinde pe o suprafaţă apreciabilă, de forma unui dreptunghi, cuprinzând cu aproximaţie trei continente: Europa, Asia şi Africa.

Astfel, până în prezent, Regatul Cerului, ce are drept centru Transilvania, s-a extins până în partea de nord a Rusiei (aproape de Polul Nord); limita sudică este situată în Etiopia; limită estică este situată în Munţii Caucaz şi, pe alocuri în Munţii Ural; limita vestică este situată pe teritoriul Poloniei şi Franţei, undeva la mijlocul continentului european. În viitor, palierul cuantic al Împărăţiei Cerurilor se va extinde peste întregul pământ.

Creatorul şi Stăpânul (Împăratul) noului palier cuantic este Iisus Hristos. În cosmosul Său, Iisus Hristos a creat un palier cuantic distinct, după voia şi plăcerea Sa, care reprezintă propria Sa Împărăţie, în care sunt respectate Legile Sale – Ordinea cosmică -, şi în care sunt bineveniţi doar cei pe care El îi iubeşte.