MAREA PIRAMIDĂ

SENSUL ASCUNS – ABSTRAGEREA DE LA TORS

Din perspectiva sistemului de interpretare bazat pe concepţia materialistă scopul construirii piramidelor a fost acela de a servi drept morminte pentru faraoni. De altfel, mulţi cercetători moderni leagă construcţia piramidelor de descoperirea celor mai vechi morminte egiptene, denumite mastaba. Ei cred că, cu mult timp înainte de construcţia piramidelor, din punct de vedere funcţional, mastabele îndeplineau acelaşi rol ca şi piramidele.

În acest context, arheologii au evidenţiat faptul că, încă din perioada predinastică, defuncţii erau puşi în gropi dreptunghiulare săpate direct în nisip. Treptat, deasupra gropilor au început să fie amplasate construcţii din cărămidă arsă la soare, denumite mastaba. Ulterior, în timpul celei de-a treia dinastii, cărămizile din lut ars, destul de fragile, au fost înlocuite cu piatra. În mastaba, cavoul era construit la capătul unui puţ vertical, într-o nişă orizontală. Deasupra gropii de formă dreptunghiulară, care era împărţită în cinci compartimente, se afla o construcţie trapezoidală, un fel de capelă din cărămidă arsă, care conţinea, la rândul ei, alte douăzeci şi şapte de compartimente, dispuse în nouă şiruri a trei compartimente fiecare. Într-o perioadă ulterioară, alături de mastaba se mai construia o capelă, unde se celebra cultul morţilor. Compartimentele construcţiei superioare – capela – nu aveau legătură unele cu altele. Fiecare compartiment era dotat cu obiecte necesare defunctului în lumea de dincolo: obiecte personale, alimente şi utilităţi. Pe pereţi erau pictate scene din viaţa defunctului.

Cu toate că, din perspectiva sistemului de interpretare bazat pe concepţia materialistă, scopul construirii piramidelor a fost cel de mormânt, nu a fost descoperit vreun indiciu care să demonstreze că în sarcofagele din piatră din piramide ar fi existat într-adevăr mumii. Cu două excepţii: mumia descoperită de Al Mammun în interiorul Marii Piramide, dacă a fost într-adevăr vorba despre o mumie, şi mumia despre care se spune că a fost descoperită de colonelul britanic Howard Vise în anul 1887, în interiorul piramidei lui Mikerinos. Descoperirea acestor mumii constituie însă cazuri discutabile, în condiţiile în care nu s-a păstrat nici o dovadă palpabilă.

Lipsa mumiiilor din sarcofage a fost explicată de cercetătorii care folosesc sistemul de interpretare bazat pe concepţia materialistă în felurite feluri, majoritatea puerile. Astfel, absenţa mumiei din una dintre piramide, al cărui sarcofag a fost descoperit intact după patru mii de ani, a primit explicaţia puerilă că demnitarii şi preoţii care au înmormântat trupul defunctului faraon s-au furişat noaptea şi au furat-o, probabil spre a face în ciudă arheologilor care ar fi trebuit să o descopere intactă. Un cititor cu ceva mai multă fantezie îşi poate, într-adevăr, imagina cum, într-o noapte senină în vechiul Egipt, puţin după apusul Soarelui, sub strălucirea blândă a stelelor şi a Lunii, grupul de preoţi care participase, peste şaptezeci de zile, la ritualul mumificării şi al înmormântării, mută enorma piatră de la intrare, se furişează înăuntru, fură bietul trup mumificat şi fug în deşert, pentru a-şi împărţi “prada”. Totuşi, şi de această dată se poate spune că nu tot ce este raţional este real şi nu tot ce este real este raţional.

Unii cercetători sunt de părere că acele încăperi din subsolul piramidelor, care ar fi trebuit să conţină mumiile faraonilor, sunt false şi că adevăratele morminte se află undeva în locuri, încăperi sau cripte încă nedescoperite. Ca şi cum ar fi fost nevoie de construcţii ciclopice pentru a masca adevăratele morminte ale faraonilor defuncţi !

În fine, alţi cercetători şi mai puţini inspiraţi sunt de părere că hoţii sau profanatorii au furat mumiile faraonilor înmormântaţi în piramide cu secole în urmă, dar nu pot explica cum au reuşit să sape tunele sau găuri în piatra dură pentru a ajunge în încăperile subterane. Oricum, nu există dovezi arheologice care să confirme astfel de presupoziţii.

În acest context, este simptomatic faptul că mulţi cercetători moderni care îşi bazează teoriile pe concepţia materialistă se întrec în a deduce metode şi procedee inginereşti, pe care vechii constructori ai piramidei ar fi trebuit să le respecte pentru a ridica edificiul. Ei vorbesc chiar despre “planul iniţial”, originar, al piramidei – aşa cum îl văd ei -, pe care vechii constructori nu l-au respectat !!! Unii comentatori sunt chiar indignaţi că vechii constructori ai piramidei şi-au permis să facă totul după mintea lor “naivă”, construind piramidele într-o manieră “neştiinţifică”.

Alţi comentatori sunt de părere că toate piramidele au fost construite fără o concepţie inginerească prestabilită, iar deciziile de amplasare ale camerelor, ale culoarelor şi ale structurilor de legătură au fost luate pe măsura ridicării edificiilor. Astfel, existenţa camerei nefinisate situată la subsolul marii piramide a fost explicată prin graba constructorilor de a părăsi piramida, ca şi cum, după zeci de ani în care au ridicat peste 2600000 sau 2300000 blocuri imense de piatră, fiecare bloc cântărind între 2 şi 70 de tone, constructorii s-ar fi împiedicat de ultimul amănunt: finisarea podelei unei camere situate la subsol.

O altă teorie afirmă că încăperea de la subsol a fost lăsată neterminată pentru a-i “zăpăci pe hoţi şi a-i face să creadă că piramida nu conţine mumia vreunui faraon”!!! Probabil că hoţii s-au zăpăcit atât de mult, încât au uitat pentru ce au pătruns înăuntru …

Cu tot respectul acordat cercetătorilor care folosesc sistemul de interpretare bazat pe concepţia materialistă, trebuie remarcat cu luciditate că aceştia s-au blocat în limitele propriului sistem. Concepţia materialistă are limitările sale, dincolo de care nu se poate trece. Trecând însă dincolo de suprafaţa lucrurilor, dincolo de detaliile tehnice, dincolo de calculele cantitativ-statistice şi de tot ce ţine de sistemul de interpretare bazat pe concepţia materialistă, pot fi descoperite însă alte semnificaţii; aceste semnificaţii au o natură preponderent ezoterică. Ansamblul de semnificaţii preponderent ezoterice poate fi înţeles doar prin intermediul concepţiei spiritualist-ezoterice. Fără nici un fel de îndoială, interpretarea oferită de concepţia spiritualist-ezoterică trebuie să ţină cont şi de datele tehnice.

Din perspectiva concepţiei spiritualist-ezoterice, orice construcţie realizată în vechime – cu atât mai mult piramidele – trebuie să fie analizată din punctul de vedere al mentalităţii epocii în care a fost construită şi nu doar din punct de vedere strict tehnic, specific mentalităţii contemporane. Are prea puţină importanţă dacă acea străveche mentalitate, atât cât este cunoscută în zilele noastre, pare naivă sau fantasmagorică. Important este că această mentalitate trebuie luată în seamă, indiferent ce credem astăzi despre ea. Tot ceea ce au realizat vechii constructori sub raport urbanistic, arhitectural sau pictural reflecta o mentalitate specifică – o concepţie bine definită. Teologia, filosofia ori mitologia sunt, desigur, construcţii mentale, dar ele au fost reflectate în piatră, în construcţii fizice: temple, statui, obeliscuri, piramide sau palate. În mod asemănător, lăcaşurile de cult creştine reflectă o anumită concepţie asupra lumii; ele sunt cristalizarea în lumea materială a unei concepţii spirituale. În consecinţă, se impune încă de la început stabilirea unei corelaţii esenţiale între concepţia propriu-zisă şi reflectarea acestei concepţii în lumea fizică, cu tehnicile, mijloacele şi utilităţile avute la dispoziţie: papirus, lemn, faianţă, cărămidă, piatră etc. În consecinţă, orice construcţie sacră a antichităţii are două aspecte distincte: un aspect corporal şi un aspect spiritual.

Această corelaţie fundamentală, definitorie pentru toate producţiile provenite din antichitate, poate fi cercetată de exemplu la producţiile materiale şi spirituale ale poporului evreu. În acest context, se poate spune că multe dintre concepţiile ezoterice ale înţelepţilor evrei pot servi – chiar şi numai până la o anumită limită – drept termen de referinţă plauzibil pentru înţelegerea corectă a mentalităţii vechilor iniţiaţi egipteni. Concepţiile ezoterice ale vechilor înţelepţi evrei au fost reflectate în construcţiile pe care le-au ridicat: Cortul Alianţei care, iniţial, adăpostea Arca Alianţei şi, mai ales, celebrul Templu al lui Solomon.

După cum se ştie, vechii învăţaţi evrei considerau că Scriptura are mai multe sensuri: un sens literal, numit pashut, care cuprindea “corpul” Cărţii, adică litera textului, un sens sufletesc, moral, numit rusch şi un sens spiritual, mistic, numit sod. Înţelepţii evrei considerau că sensul literal, “corporal”, al Scripturii este format din litera textului şi cuprinde înţelesul imediat, profan, al textului. Pentru a putea pătrunde sensul ascuns al oricărui text sacru, vechii înţelepţi evrei au stabilit anumite reguli; totodată, au pus un accent deosebit asupra cunoaşterii literelor alfabetului ebraic, precum şi asupra permutărilor de litere şi de cuvinte. Astfel a apărut Talmudul, care este format din reguli, comentarii şi interpretări asupra modului în care trebuiau citite textele sacre ale Scripturii. Ulterior, Kabbalah a încercat să pătrundă în spiritul textului Scripturii. Prin intermediul celebrelelor comentarii ezoterice apărute în Evul Mediu, cunoscute sub numele de Sepher Yetzirah şi El Zohar, înţelepţii evrei au încercat să dezvăluie sensul spiritual al Scripturii. Tocmai aceste concepţii ale vechilor înţelepţi evrei au fost reflectate în construcţiile pe care le-au ridicat: Cortul Alianţei, Arca Alianţei, Templul lui Solomon etc. (43)

Aceste aspecte erau valabile şi la vechii iniţiaţi egipteni. La fel ca şi limba ebraică, limba egipteană nu avea vocale, iar hieroglifele egiptene posedau aceeaşi valoare magică ca şi cea atribuită literelor ebraice. La fel ca şi scrierea ebraică, scrierea egipteană era susceptibilă de a fi citită în multe feluri, iar traducerile moderne ale hieroglifelor nu pot descifra decât întâmplător sensul ascuns, sufletesc sau spiritual, al vechilor texte. La fel ca şi pentru vechii înţelepţi evrei, pentru iniţiaţii egipteni orice text avea mai multe sensuri: un sens literal sau “corporal”, un sens sufletesc şi un sens spiritual. Această multivalenţă nu trebuie redusă doar la texte; ea poate fi aplicată tuturor producţiilor sacrale şi, în primul rând, construcţiilor.

Templele, statuile zeilor sau piramidele ridicate cu atâta trudă de vechii egipteni reprezentau materializarea concepţiilor ezoterice. În antichitate, un cunoscător al concepţiilor ezoterice egiptene care pătrundea într-un templu era conştient de semnificaţiile fiecărui detaliu constructiv; pentru el, templul nu era numai o construcţie împodobită, ci un “cosmos” însufleţit. Dincolo de aspectul arhitectonic, el intra în contact cu aspectul ortoexistenţial reflecatat în templul respectiv. Ca orice altă creaţie arhitectonică, ca orice templu de pe cuprinsul Egiptului, marea piramidă comportă aceleaşi caracteristici. Ea poate fi înţeleasă sub aspect arhitectonic, corporal, dar nu poate fi redusă numai la atâta. Marea piramidă mai are şi un aspect sufletesc şi/sau spiritual. Actualmente, se pune accentul numai asupra detaliilor constructive, asupra conexiunilor geometrice şi matematice, pentru că analiza strict materială sau exegeza “în litera textului” reprezintă trăsături definitorii ale mentalităţii moderne. Mentalitatea actuală, eminamente materialistă, cercetează orice intră în raza ei de acţiune exclusiv din punct de vedere statistic-cantitativ. Ea cântăreşte şi măsoară: determină lungimi, lăţimi, densităţi, greutăţi. Dar ea nu poate pătrunde în domeniul spiritual, pentru că nu are încă “dotările” necesare. Totuşi, chiar dacă concepţia materialistă nu are dotările necesare, nu înseamnă că aceste domeniu nu există. El există şi trebuie cercetat, într-un fel sau altul, chiar dacă incomplet. Detaliile tehnice, conexiunile matematice şi geometrice ale piramidei, deşi spectaculoase şi, mai ales, uimitoare, nu ne fac să înţelegem semnificaţia construirii giganticului monument. Ele reprezintă doar aspectul corporal, care nu poate fi înţeles decât dacă este raportat la aspectul spiritual.

Marele poet al neamului românesc Mihail Eminescu compara cândva experienţa omenească – în cazul nostru istoria şi marile realizări ale geniului omenesc, care tot experienţă pot fi numite – cu un fuior. Istoria umanităţii, cu tot ce implică ea, reprezintă un fuior din care se toarce existenţa umanităţii. “Atât torsul, cât şi fuiorul ţin într-una. Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors, are predispoziţie filosofică” – spunea Mihail Eminescu. (44)

Din păcate, actualei concepţii materialiste îi cam lipseşte predispoziţia filosofică. Ea vede fuiorul, vede şi firul; măsoară, cântăreşte şi analizează, folosind tehnologie de vârf, dar nu poate abstrage de la tors. Singura concepţie care poate “abstrage de la tors” este concepţia spiritualist-ezoterică. Potrivit concepţiei spiritualist-ezoterice, edificiile antichităţii – atât templele funerare, templele închinate zeilor, cât mai ales piramidele -, nu erau construcţii profane, ci sacre. Drept urmare, în realizarea lor, vechii constructori şi proiectanţi au trebuit să ţină seama de anumite comandamente de natură ezoterică – care erau îmbibate cu o puternică componentă magică – care erau mai presus de tehnicile inginereşti. Pentru vechii constructori nu exista nici un fel de opoziţie între comandamentele magice şi cele tehnice. Detaliile inginereşti erau subordonate caracteristicilor ezoterice şi magice, astfel că vechii constructori priveau dintr-un alt unghi problemele tehnice. Ştiinţa construcţiei edificiilor sacre, apanajul unei puternice bresle a constructorilor, era un amestec între concepţia numită astăzi magică şi cea tehnologică.

Pe de altă parte, faptul că toate piramidele au fost construite pe malul apusean al Nilului, la marginea deşertului, nu a reprezentat o toană a vechilor constructori. Construirea tuturor piramidelor pe malul apusean al Nilului demonstrează faptul că piramidele n-au fost niciodată morminte ale unor faraoni care se autoglorificau, ci “cetăţi” care apărau lumea locuită, Egiptul, de intruziunea forţelor răului, care veneau din deşert (pentru vechii egipteni, locul predilect de reşedinţă al lui Seth, zeul ce întruchipa răul, era deşertul).

În acest context, se poate spune că piramidele reprezentau copii ale colinei primordiale, care a apărut la începutul timpului în mijlocul haosului primordial.