MAREA PIRAMIDĂ

EPOCA LEULUI

Determinarea principalelor coordonate geomantice ale amplasării piramidei pe suprafaţa pământului, coroborate cu cercetarea poziţiei şi configuraţiei aştrilor, poate aduce date suplimentare importante cu privire la epoca în care a fost construită piramida şi, de ce nu, cu privire la trecutul îndepărtat al istoriei umanităţii. Se ştie, egiptologia modernă îi atribuie lui Keops, faraon din a IV-a Dinastie, ridicarea marii piramide. Construcţia marii piramide a început – afirmă egiptologia modernă – în jurul anului 2650 înainte de Iisus Hristos. Ea a durat, după estimările cele mai generale, aproape treizeci de ani. Atribuirea construirii piramidei faraonului Keops se datorează, în principal, descoperirii cartuşului regal ce conţinea numele său – în egipteană Hufu sau Khufu – şi a specificării anului 17 de domnie a acestuia.

Totuşi, în vechile tradiţii ale umanităţii există consemnate şi alte versiuni cu privire la perioada construirii marii piramide. Astfel, după o veche tradiţie coptă, piramida a fost construită cu trei sute de ani înainte de potop. O tradiţie arabă consemnează că un rege din vechime, pe nume Surid, a luat decizia construcţiei piramidei în urma unui vis, care-l anunţa despre prăbuşirea unui asteroid uriaş asupra pământului. El a construit piramida pentru a păstra cunoştiinţele sacre acumulate până în acel moment. La rândul său, istoricul arab Abou zeid el Balkhy, bazându-se pe traducerea în limba arabă a câtorva dintre inscripţiile care acopererau piramida înaintea cutremurului din secolul al IX-lea, afirma că lucrările la piramidă au început atunci când “constelaţia Lirei se găsea sub semnul Cancerului”. Ceva mai târziu, spre finele primului mileniu al erei creştine, trei cărturari arabi, Armelius, Abumazar şi Masoudi afirmau că au fost descoperite, aflate asupra unor mumii, suluri de papirusuri care consemnau faptul că piramida a fost construită pe timpul regelui Surid, înainte ca “inima constelaţiei Leului să ajungă în primul minut al capului constelaţiei Cancerului.” (38)

O opinie diferită a avut-o istoricul grec Herodot, considerat “părintele” istoriografiei. În Istoriile sale, Herodot, cu 450 de ani înaintea naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, afirma că piramida a fost construită pe timpul faraonului Keops, care “a pus tot poporul egiptean să muncească”. “Unora le revenea atribuţia să care până la malul Nilului pietrele extrase din carierele aflate în Munţii Arabiei; alte echipe primeau aceste pietre, le transportau cu navele pe celălalt mal al fluviului şi le târau până la munţii numiţi ai Libiei. În permanenţă se aflau pe şantier o sută de mii de lucrători care erau schimbaţi la fiecare trei luni. Poporul a fost astfel asuprit mai întâi vreme de zece ani pentru construirea şoselei pe care erau târâte pietrele; căci au făcut-o cu mâinile lor, şi este o construcţie care, după părerea mea, nu este mai puţin remarcabilă decât piramida. Piramida a cerut douăzeci de ani de eforturi”. (46)

Evident, pentru a-şi scrie Istoriile, Herodot s-a bazat pe informaţiile furnizate de preoţii egipteni, motiv pentru care a luat de bun tot ce i s-a spus. Totuşi, referitor la datarea construirii marii piramide, există suspiciunea că Herodot a fost dezinformat pe jumătate de preoţii egipteni cu care a stat de vorbă. Altfel nu se poate explica de ce Herodot a datat construcţia piramidei pe timpul faraonului Keops. De fapt, dezinformarea (integrală, pe jumătate sau pe sfert, prin omisiune sau prin supralicitare) a fost una din metehnele cele mai des întâlnite la preoţii egipteni. Trebuie ţinut cont de faptul că, de-a lungul istoriei statului egiptean, preoţii templelor au reinterpretat trecutul şi principalele aspecte ezoterice ale istoriei lumii în funcţie de diferite imperative socio-politice ale momentului sau în funcţie de tot felul de criterii, mai mult sau mai puţin subiective. În momentul în care un zeu era declarat “suprem” de vreun faraon, preoţii templelor se grăbeau să-l adopte şi să-i intre în graţii, modificând din temelii tot ce se ştiuse până în acel moment. Dacă vreun faraon era declarat “eretic”, cum a fost de exemplu cazul cu faraonul Ahnaton, toţi preoţii se grăbeau să-l elimine din istorie şi din memoria oamenilor, spărgându-i statuile şi ştergând inscripţiile cu numele său. Adoptarea unui zeu nou şi declararea sa ca fiind “suprem” nu ar fi fost posibilă fără reconsiderarea trecutului, şi implicit, fără rescrierea sa.

În acest context trebuie constatat şi faptul că Herodot şi, implicit, preoţii cu care el a dialogat la aproape două milenii şi jumătate după presupusa construire a piramidei, nu vedeau piramida aşa cum se prezintă astăzi, ci sub o altă înfăţişare. În perioada în care marea piramidă a fost vizitată de către Herodot, piramida încă era acoperită cu un înveliş gros de calcar alb, pe care erau inscripţionate nenumărate texte hieroglifice. Pe atunci, învelişul din calcar al piramidei era vizibil de la mari depărtări şi strălucea orbitor în bătaia soarelui.

Herodot a fost dezinformat pe sfert sau pe jumătate de preoţii egipteni, pentru că aceştia nu au ştiut să-i spună, sau nu au vrut să-i spună – datorită unui fel de naţionalism şi egocentrism tipic egiptean – că marea piramidă şi sfinxul (corp de leu şi cap de om), construcţii prin excelenţă magice de tip antediluvian, au fost construite în Epoca Leului, care a durat cu aproximaţie între anii 9387 şi 7227 înainte de Iisus Hristos. Nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte piramide de pe teritoriul Egiptului, care au fost construite în Epoca Taurului, care a durat cu aproximaţie între anii din 2909 până în jurul anului 747 înainte de Iisus Hristos. Întemeierea statului egiptean de către Narmer sau de către Menes a fost contemporană cu debutul Epocii Taurului, adică cu perioada cuprinsă între anii 3100-2900, perioadă ce corespunde totodată cu începutul erei “Kali Yuga”; în epoca Taurului au predominat statui de tauri, nu de lei. Ceea ce înseamnă că informaţiile lui Herodot nu sunt corecte în ceea ce priveşte datarea construirii sfinxului şi a marii piramide, dar sunt corecte în ceea ce priveşte construirea tuturor celorlalte edificii: temple, mausolee, piramide, morminte, statui etc. Toate acestea au fost construite mult mai târziu, cu ajutorul sclavilor şi al poporului, care au fost supuşi la munci grele.

Concepţia spiritualist-ezoterică afirmă că în Epoca Leului a avut loc apogeul şi decăderea civilizaţiei Atlantidei, continentul aflat dincolo de “Coloanele lui Hercules” (Stâncile Gibraltar), fapt confirmat la vremea sa, în secolul al V-lea înainte de Iisus Hristos, de filozoful grec Platon în două dintre “Dialogurile” sale cele mai celebre, Critias şi Timaios. Mult mai bine informat decât Herodot, filozoful Platon afirma, citându-l pe înţeleptul grec Solon, care la rândul său a primit aceste informaţii de la preoţii egipteni din localitatea Sais, că Atlantida s-a scufundat cu aproximativ 8500 de ani înainte de începutul erei creştine: “din scrierile noastre sfinte rezultă că cetatea de aici (Sais) şi-a căpătat orânduirea deplină acum 8000 de ani. Scrierile noastre pomenesc de o mare putere stăvilită cândva de cetatea voastră, putere care, în semeţia ei, pornise împotriva întregii Europe şi împotriva întregii Asii, năpustindu-se dinspre Marea Atlantică. Căci, pe atunci, acea mare se putea traversa; iar în faţa strâmtorii pe care voi o numiţi Coloanele lui Hercules (Stâncile Gibraltar) se afla o insulă. Această insulă era mai mare decât Lybia şi Asia la un loc; din ea călătorii acelor vremi puteau trece pe celelalte insule şi din acestea pe întreg teritoriul din faţă, ce se afla în preajma acelei mări, pe drept cuvânt mare. În insula aceea, Atlantida, s-a construit prin puterea regilor săi un mare şi vrednic de mirare regat. În timpurile care au urmat, având loc puternice cutremure şi inundaţii, într-o singură zi şi în crâncena noapte care a urmat, întreaga voastră armată strânsă la un loc a fost înghiţită de pământ, iar insula Atlantida a dispărut, scufundându-se în mare„. (48)