MAREA PIRAMIDĂ
ÎNTÂLNIREA CU MISTERUL
În momentul în care orice om aude rostit cuvântul piramidă, nu poate să nu resimtă un sentiment difuz de emoţie, dublat şi de un sentiment de contrarietate. Desigur, atunci când aude rostit cuvântul piramidă, omul se gândeşte automat la marea piramidă de pe platoul de la Giza, şi doar după aceea se mai gândeşte la celelalte piramide existente în Egipt. Abia apoi, se mai gândeşte la piramidele descoperite în alte locuri de pe globul pământesc: în America Centrală şi de Sud – în ţinuturile locuite odinioară de mayaşi, incaşi, tolteci şi zapoteci.
Totuşi, este evident că, de departe, marea piramidă de la Giza stârneşte interesul general şi că speculaţiile şi ipotezele gravitează cu obstinaţie în jurul ei. Aşadar, se poate vorbi, fără teama de a greşi, despre o fascinaţie exercitată de marea piramidă. Nu este însă la fel de evident dacă la menţinerea interesului uriaş au contribuit doar detaliile tehnice unice, imensitatea construcţiei, perfecţiunea uluitoare a îmbinării celor aproximativ 2600000 de blocuri de piatră – fiecare cântărind între 2 şi 70 de tone – sau popularizarea supoziţiilor ştiinţifice moderne, care afirmă, de exemplu, că piramida împarte globul terestru în două arii perfect egale sau că, multiplicând înălţimea piramidei cu un miliard, rezultă distanţa dintre Pământ şi Soare etc. De altfel, majoritatea studiilor moderne nu fac altceva decât să redea cât mai inteligent posibil detaliile tehnice şi constructive uimitoare, referitoare la amplasarea şi la eventualele corelaţii ale impozantului edificiu cu reperele cele mai neaşteptate: Steaua Polară, Centrul Pământului, Soarele, Luna, planeta Venus sau planeta Marte, steaua Sirius etc. (37)
Dacă, în ceea ce priveşte epoca modernă, detaliile tehnice şi mediatizarea intensă pot constitui cauzele fascinaţiei marii piramide, nu acelaşi lucru se poate spune despre epoca antică. Detaliile tehnice, care astăzi fac deliciul mentalităţii moderne, nu erau cunoscute în antichitate. Cu toate acestea, fascinaţia exercitată de marea piramidă exista şi în antichitate. Ceea ce înseamnă că detaliile tehnice nu reprezintă decât interfaţa unui fenomen situat la un alt nivel decât cel al calculelor cantitativ-statistice; acest fenomen, ce transcende detaliile tehnice, pare să fie declanşat de o trăire sufletească profundă ce apare doar în cazul în care are loc întâlnirea cu un mare mister.
Marele mister care este marea piramidă poate fi cercetată în funcţie de două mari sisteme de referinţă. Fiecărui sistem de referinţă îi corespunde un anumit tip de interpretare. Primul tip de interpretare se referă exclusiv la detaliile constructive, iar al doilea la reverberaţia sufletească declanşată de impozantul edificiu. Primul tip de interpretare se bazează pe concepţia materialistă. Al doilea tip de interpretare se bazează pe concepţia spiritualist-ezoterică şi pe modelul holografic al lumii promovat de noile orientări din fizica cuantică.
În cazul primului sistem de interpretare, detaliile tehnice sunt suficiente pentru a descoperi un răspuns considerat viabil şi o interpretare considerată adecvată; de altfel, majoritatea comentariilor moderne se referă chiar la acest aspect. Despre primul sistem de interpretare s-a spus aproape tot, iar orice alt comentariu pe această temă ar avea doar darul de a relua la nesfârşit aceleaşi idei. În cazul celul de-al doilea sistem, bazat pe modelul holografic al lumii şi pe concepţia spiritualist-ezoterică, detaliile tehnice reprezintă doar o interfaţă dincolo de care se ascund aspecte de natură ezoterică. Ceea ce interesează în aceste pagini este al doilea sistem de interpretare. Adică, ceea ce se ascunde dincolo de aparenţe. Şi, poate că, doar săpând adânc dincolo de aparenţe, dincolo de detaliile tehnice pe care unii le repetă în mod stereotip, răspunsul la întrebările fundamentale cu privire la marea piramidă – cine a construit-o şi cu ce mijloace tehnice? când ? în ce scop ? – îşi vor găsi, în sfârşit, răspunsul.
