76 – CEI CE AU PĂRĂSIT DREPTELE ÎNVĂŢĂTURI
Cele mai importante fiinţe care se manifestă în zona oamenilor prometeici sunt cele denumite „Cei vechi” sau „Strălucitorii”. Fiinţele din ierarhia îngerească le numesc prin termenul „Cei vechi”, spiritele naturii le denumesc „Strălucitorii”, iar fiinţele tehnologizate le denumesc prin termenul de „semizei”. Mai pe înţelesul nostru, aceste fiinţe sunt, într-adevăr, semizei. Spiritele naturii spun despre aceste fiinţe că au pătruns în lumea eterică cu foarte mult timp în urmă, „pentru a căuta uitare şi linişte”, imediat după ce a avut loc marele război ce a dus la marea ştergere.
Cei vechi au fost aduşi în lumea eterică chiar de către zeii alături de care luptaseră. „Cei vechi”, spre deosebire de fiinţele luciferice, au ochi normali, cu iris, la fel ca şi oamenii. Ca înfăţişare, Cei vechi poartă robe lungi, violete, brodate cu fir de aur, iar în picioare sunt încălţaţi cu sandale de culoare violetă, asemănătoare cu cele ale romanilor. Întrucât culoarea violetă pare să fie semnul lor distinctiv, reprezentând probabil nivelul lor, Cei vechi poartă pe degete inele din aur masiv, în mijlocul cărora se află splendide pietre preţioase de culoare violetă. Pe cap poartă coroane din aur masiv, asemănătoare cu coroanele purtate de regii din lumea materială. În jurul capului au un nimb auriu strălucitor, foarte mare, iar în mână poartă adesea sceptre din aur, în vârful cărora se află pietre preţioase – desigur, de culoare violetă. Locuinţele Celor vechi din lumea eterică se prezintă ca nişte semisfere luminoase, fiind făcute dintr-o lumină mată, albicioasă, care pulsează ritmic. Cei vechi apar de multe ori în public, în cadrul unor sărbători, şi vorbesc mulţimii fiinţelor prometeice de rând. La aceste sărbători publice, locuitorii oraşelor eterice se adună pe un platou de culoare roşie aprinsă, din care ies aburi.
Unul dintre Cei vechi, căruia i se spune Ariel – un personaj important – are părul lung şi bogat, de un alb imaculat, iar ochii îi sunt deschişi la culoare. Poartă acelaşi tip de robă lungă, violetă, acelaşi tip de coroană de aur pe cap şi acelaşi tip de sceptru ca şi ceilalţi. În jurul capului are un nimb auriu strălucitor. Aura sa pulsează succesiv în mai multe culori: roşu, galben, verde, albastru, auriu şi alb.
O altă fiinţă din această categorie, al cărui nume, Promeu – nume apropiat fonetic de numele semizeului grec Prometeu – poartă o robă argintie, brodată cu galben, iar în picioare poartă sandale albe, asemănătoare cu sandalele vechilor greci şi romani. Pe cap poartă o diademă din argint, iar în dreptul frunţii are o piatră preţioasă de culoare albă. Şi el are părul alb şi lung, iar ochii îi sunt deschişi la culoare.
O categorie importantă de fiinţe prometeice este formată din „Învăţători”. În timpurile îndepărtate, când s-au manifestat în lumea oamenilor, Învăţătorii erau un fel de mediatori între zei şi oameni. Se spune că, în perioada celor trei Regate, învăţătorii întermediau între zei şi oameni. Învăţătorii prometeici cunosc tot ce poate fi numită ştiinţă eterică. Ca înfăţişare, au părul lung, negru ca pana corbului sau alb, prins într-un coc sau în cozi. Au ochii normali, deschişi la culoare, iar pe frunte poartă diademe. Nu au însă nici un fel de pietre prinse în diademe. Învăţătorii prometeici sunt îmbrăcaţi simplu şi sobru, în robe închise la culoare, iar în picioare poartă sandale negre. Învăţătorii prometeici au puteri psihice teribile, considerate chiar şi de ceilalţi locuitori ai lumii eterice drept „paranormale”. Aşa cum oamenii din lumea fizică consideră „paranormal” ceea ce depăşeşete capacităţile lor naturale, la fel şi fiinţele prometeice de rând consideră drept „paranormale” puterile Învăţătorilor. Este de presupus că Învăţătorii prometeici au şi anumite puteri spirituale, care seamănă cu siddhisurile yoghinilor.
Despre Învăţătorii prometeici, Îngerul Gabriel spune că au o putere atât de mare, încât sunt capabili să se amestece în Ordinea cosmică şi să pătrundă în lumea oamenilor, încurcând de multe ori palierele cereştri, care se fac cu privire la mersul evenimentelor. Îngerul Gabriel mai afirmă că Învăţătorii prometeici speculează adesea tendinţa unor oameni spre îmbogăţire şi putere, oferindu-le ceea ce doresc – desigur, în schimbul unui anumit preţ.
O altă categorie de fiinţe prometeice este formată din Constructori. Aceştia sunt oamenii de ştiinţă ai lumii oamenilor tehnologizaţi. Mulţi dintre ei sunt oameni obişnuiţi din generaţia a patra, generaţia noastră, apărută după marea ştergere. Ei au trăit cândva în lumea oamenilor şi, datorită opţiunii personale, nu au urmat traseul firesc al celor ce trec pragul morţii şi merg în lumea astrală; astfel, ei au rămas în această regiune a lumii eterice. Constructorii prometeici sunt îmbrăcaţi în funcţie de opţiunea lor personală. Ei muncesc pentru a perfecţiona ştiinţa şi tehnologia acestei lumi. Se pare că, iniţial, au fost educaţi de către Învăţători. Ei pot controla şi manipula după bunul plac elementele naturii şi energiile specifice lumii eterice. Constructorii prometeici „poruncesc” elementelor naturale – apei sau focului – să se combine. Din elementele şi din energiile naturii eterice, ei creează construcţii de toate tipurile. Ei creează adesea construcţii grandioase din apă sau din foc – lucruri greu de imaginat pentru orice minte omenească. De fapt, Constructorii, în orgoliul lor nemăsurat, încearcă să imite creaţiile lui Dumnezeu, dar producţiile lor tehnologizate nu au cum să aibă strălucirea şi perfecţiunea celor făcute prin Puterea Creatorului.
Despre oamenii prometeici, Îngerul Gabriel spunea că „au părăsit dreptele învăţături şi casele lor, pe fraţii lor mai mari în putere şi tărie, care îi învăţau zi şi noapte să se împlinească„. Despre zona de reşedinţă a fiinţelor prometeice, Îngerul Gabriel afirma că este „tărâmul celor ce se pierd în primul cerc al lumii, adică al cunoaşterii celor care au fost deja întocmite„. „Priveşte-i şi râde tare – mai spune Îngerul Gabriel –, şi toate vor râde cu tine. Ei sunt cei care, în nebunia lor, cred că vor afla un alt adevăr la sfârşitul muncii lor. Altul (alt adevăr) nu este, căci adevărul este Unul. Şi uite – a mai spus Îngerul Gabriel -, cu toate că au trecut atâtea perioade de timp, nu au mai putut nici adăuga, nici scoate nimic din toată creaţia Lui (Hauti). Şi, deşi, în nebunia lor – întocmai ca unul care în piaţă îşi arată lucrarea mâinilor lui – au reuşit să vadă mâinile Lucrătorului, fermecaţi de lucrătura Lui, au uitat până aici să-L privească în faţă şi să-L întrebe. Însă tu fii în pace, căci Lucrătorul îi va aştepta, până când ştiinţa lor va înceta şi nebunia lor va trece„, a încheiat Îngerul Gabriel.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)