79 – LUMINA IUBIRII
Scrierile sacre creştine, revelate prin inspiraţia Sfântului Duh, dezvăluie istoria tainică a umanităţii şi raporturile dintre oamenii întrupaţi şi Dumnezeu. Punctul central al istoriei sacre a umanităţii, dar şi al raporturilor dintre om şi Dumnezeu-Tatăl, îl constituie întruparea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, în lumea materială.
Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, în lumea materială şi, mai ales, activitatea Sa după evenimentele tulburătoare de pe Golgota – răstignirea, moartea, coborârea în iad şi sfărâmarea porţilor iadului, învierea, înălţarea la cer şi deschiderea Împărăţiei cerurilor – sunt evenimente cruciale în istoria umanităţii.
Scrierile sacre ale creştinismului sunt scrise sub inspiraţia Sfântului Duh, iar acest lucru nu trebuie interpretat doar ca o banală figură de stil. Dacă scrierile sacre creştine sunt scrise sub inspiraţia Sfântului Duh, este clar că nu pot fi înţelese de cititori decât tot sub inspiraţia Sfântului Duh. Astfel, numai acei oameni care se află, în anumite momente ale existenţei lor, sub inspiraţia Sfântului Duh, pot cunoaşte sensul ascuns al vechilor cărţi sacre ale creştinismului. Sub inspiraţia Sfântului Duh, la început, un om dobândeşte capacitatea de a înţelege semnificaţia unui verset sau a unui pasaj, apoi, dacă persistă în efortul său, poate afla adânca semnificaţie a unui capitol şi poate înţelege resorturile intime ale evenimentelor descrise în cărţile sacre. Din acest punct de vedere, se poate afirma că cei care încearcă să interpreteze pasaje ale cărţilor sacre creştine fără o pregătire prealabilă, care presupune, înainte de toate, acordarea rezonantică cu energiile înalte ale Sfântului Duh, comit o eroare. Şi, poate că nu este inutil să reamintim că acordarea rezonantică – chiar şi parţială – cu energiile Sfântului Duh nu se poate realiza decât prin intermediul rugăciunii creştine. Fără o prealabilă acordare, chiar limitată sau parţială, cu energiile înalte ale Sfântului Duh, orice analiză realizată doar prin intermediul mentalului – reducţionistă, scientistă, paleoastronautică sau de orice alt fel -, nu face decât să siluească scrierile sacre ale creştinismului, pentru a le forţa să intre în tipare care nu li se potrivesc.
Iar în acest context, de departe, cel mai tulburător aspect îl constituie faptul că, în lumea eterică, poate fi observat însuşi Iisus Hristos. În lumea eterică, Iisus Hristos se manifestă în Trupul de Slavă, în care a apărut Apostolilor după înviere. În Trupul de Slavă, Iisus Hristos apare sub înfăţişarea sa cunoscută mai ales din iconografia creştină. Privit de la oarecare depărtare, aşa cum se manifestă în Trupul de Slavă, Iisus Hristos este un bărbat înalt de aproximativ 1,90 metri. Are părul castaniu închis, ondulat, destul de lung. Uneori îşi prinde părul bogat în panglici ce par din lumină. Are nasul uşor acvilin, ochii mari şi foarte profunzi. Culoarea ochilor pare să se modifice; uneori Iisus Hristos pare să aibă ochii căprui cu sclipiri verzui, alteori albaştri precum azurul cerului. Are buzele pline, iar o barbă mică îi acoperă obrajii. Pe cap poartă ceva ca o coroană, formată din 12 pietre preţioase ce strălucesc foarte puternic, în culori diferite. De departe par 12 stele. La mâini şi la picioare sunt vizibile urmele împunsăturilor de la răstignire.
Iisus Hristos se înfăţişează în lumea eterică în diferite veşminte. Cel mai frumos veşmânt pare a fi o robă superbă, albă precum zăpada, cu fireturi din lumini galben-aurii. Peste brâu este încins cu o eşarfă. Uneori, eşarfa are culoarea violetă, alteori are culoare galben-aurie. În picioare poartă sandale, precum cele de pe timpul romanilor, ce par de foc. Trupul de Slavă al lui Iisus Hristos emană două luminozităţi distincte: de la brâu în jos emană o luminozitate de culoarea metalului topit sau a aramei, iar de la mijloc în sus emană o luminozitate de culoarea argintie curată, foarte clară. Privite de la depărtare, cele două luminozităţi par să formeze o culoare unică, galben-aurie, asemănătoare flăcării unei lumânări. În jurul Trupului Său de Slavă, datorită radiaţiei extrem de puternice a acestuia, se formează neîncetat curcubee multicolore de lumină. Atunci când se manifestă în lumea eterică, Iisus Hristos pare un Izvor de lumină. Lumina emanată de El, care ajunge până la mari distanţe în jur, este extrem de blândă şi de suavă. Această lumină este Lumina Iubirii.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)