80 – PUNCTUL CENTRAL AL ISTORIEI LUMII
Iisus Hristos s-a întrupat în lumea fizică, în trup material, o singură dată, acum 2000 de ani, în Palestina, astfel încât nu poate fi vorba despre o reîncarnare, precum în cazul oamenilor care urmează procesul ciclic al palingeneziei.
Omul – un spirit învăluit într-un corp duh – se întrupează periodic în lumea materială pentru a evolua, iar acest fapt este vizibil la nivelul structurii sale aurice. Într-un fel, se poate spune că structura aurică actuală a unui om este rezultatul tuturor întrupărilor sale anterioare, iar corpul duh (ca putere şi tărie) este sinteza evoluţiei sale. Scopul final al reîntrupărilor periodice este, în cazul omului, alipirea la Sursa Primă – Dumnezeu.
Spre deosebire de toate fiinţele omeneşti, Iisus Hristos nu este un om care să se fi întrupat de mai multe ori în cadrul procesului palingeneziei. Iisus Hristos este Dumnezeu făcut om. În consecinţă, structurile aurice cu care s-a întrupat Iisus Hristos acum 2000 de ani au fost complet noi. Fiinţele din lumea eterică afirmă că Iisus Hristos s-a întrupat în lumea materială într-un trup fizic nou, cu un corp duh nou şi cu un corp sufletesc nou. Structurile aurice ale lui Iisus Hristos sunt, într-un fel, asemănătoare cu cele pe care le-a avut, cândva, înainte de alungarea din rai, protopărintele Adam. De aceea, în lumea eterică, Iisus Hristos este denumit Noul Adam. Acesta este motivul pentru care nu se poate vorbi despre o reîncarnare în cazul lui Iisus Hristos. Reîncarnarea presupune evoluţie spirituală, dar Dumnezeu nu are nevoie de evoluţie personală, astfel încât scopul întrupării Sale a fost altul. Fireşte, Iisus Hristos a existat înainte de toate veacurile, dar acest fapt nu implică o reîncarnare, precum în cazul oamenilor. Trupul de Slavă al lui Iisus Hristos este un element nou al creaţiei. El este o simbioză între corpul material înviat, corpul duh şi corpul sufletului.
În mod normal, la oamenii obişnuiţi, în momentul morţii, corpul material se separă de celelalte elemente ale structurii aurice. La rîndul său, corpul duh se separă de corpul sufletului. După o perioadă variabilă de timp, golit de informaţiile modulate energetic, acumulate în timpul existenţei întrupate, corpul sufletului se disipează în mediul lumii eterice, iar corpul duh merge în lumea de dincolo.
La Iisus Hristos, Dumnezeu care s-a făcut om, aceste fenomene nu s-au produs. În cazul lui Iisus Hristos, printr-o înaltă alchimie aurică şi spirituală, în momentul învierii, corpul material înviat, corpul duh şi corpul sufletului au fuzionat, pentru a forma o structură unică. Acestă structură aurică este Trupul de Slavă. Iniţial, imediat după Înviere, nici Apostolii nu l-au recunoscut pe Iisus Hristos, datorită faptului că se manifesta în Trupul de Slavă. Abia ulterior, l-au recunoscut pe Cel pe care-l urmaseră pe drumurile prăfuite ale Palestinei.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)