81 – DOMNUL SUFLETELOR
Fiinţele lumii eterice afirmă că, fiind Unul în Fiinţă, Dumnezeu este întreit ca Persoană. Fiinţa lui Dumnezeu se manifestă ca Trinitate, prin trei Persoane nedespărţibile care acţionează prin împreună-lucrare: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul – care este Iubirea nesfârşită – şi Dumnezeu Sfântul Duh. Cele trei Persoane sunt una şi aceeaşi.
Dumnezeu Fiul care este Iubirea nesfârşită, s-a întrupat în lumea materială acum 2000 de ani, în Palestina, iar oamenii o cunosc sub numele Iisus Hristos.
Numele prin care, în lumea eterică, este desemnat Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Şhonah Şantiah Şhonah Hamathai – pe scurt Şhonah. În traducere: „Primul nou alcătuit vreodată în desăvârşire„. Tradus într-o limbă omenească, numele acordat lui Iisus Hristos de fiinţele din lumea eterică are o semnificaţie semantică complexă. Şantiah era numele primului om din prima generaţie, Adam primordial, înainte de răzvrătire. După răzvrătire, primul om din prima generaţie a primit numele Şaia.
Iisus Hristos este aşadar Noul Adam, Şhonah Şantiah – noul model al tuturor oamenilor, Alfa şi Omega. În limba folosită în lumea eterică, cuvântul Şhonah mai poate însemna, în sens derivat, „strângere de mână”. Deşi în lumea oamenilor, strângerea de mână s-a desacralizat, pentru fiinţele din lumea eterică este în continuare sacrosanctă. Numele Şhonah se mai dă şi energiei aurii care emană din chakra inimii.
Iisus Hristos mai este numit „Noua Lumină” sau, după cum sună traducerea din limba eterică: „Domnul sufletelor toate acum, Cel cu (care are) toată Puterea şi Tăria în ceruri şi pe pământ acum„. Alteori, Iisus Hristos este desemnat prin numele IŞŞhonah. IŞŞ este numele lui Dumnezeu nemanifestat, iar Şhonah este numele lui Iisus Hristos.
Cuvântul IŞŞhonah poate fi tradus integral prin formula „Adevărul Suprem care lumina la începuturi„, iar Şhonah poate fi tradus prin formula „Noua Lumină ruptă din Lumina de la începuturi„. De aceea, fiinţele din lumea eterică spun că „Adevărul, acum, este de a-l cunoaşte pe IŞŞ prin Şhonah” – altcumva spus, Adevărul este de a-l cunoaşte pe Dumnezeu prin Iisus Hristos. Termenul „acum„, folosit de fiinţele din lumea eterică, semnifică noul ev deschis de Iisus Hristos. „Astăzi vei fi cu mine în rai”, i-a spus Iisus Hristos tâlharului alături de care a fost răstignit – acum, în evul acesta, astăzi. Pentru Îngeri, Şhonah înseamnă „Lumină din Lumină” sau, altcumva spus, „Lumina lui IŞŞ-Hauti manifestată în Fiul Său„.
Pentru spiritele naturii, Şhonah înseamnă „Cuvânt” sau „Voce„. Spiritele naturii îl numesc pe Iisus Hristos prin formula „Domnul Sufletelor„. Tot pentru spiritele naturii, cuvântul Şhonah mai desemnează şi procesul tainic prin care Soarele fizic dăruieşte lumina sa lumii şi dă viaţă la tot ce există. Oamenii din lumea eterică sunt singurii care folosesc denumirea din limbile omeneşti: Crist sau Iisus Hristos. Uneori folosesc doar formula „Fiul lui Dumnezeu”.
Trupul de Slavă al lui Iisus Hristos s-a format prin simbioza dintre corpul material înviat, corpul duh şi corpul sufletului. Înainte de a realiza această alchimie aurică divină prin care şi-a format Trupul de Slavă, Iisus Hristos a coborât în iad. Coborârea în iad a avut loc imediat după momentul morţii pe cruce şi a durat până la înviere. Spiritele naturii afirmă că, înainte de a-şi forma Trupul de Slavă, Iisus Hristos a stat trei zile în iad. În cele trei zile cumplite – zile care au echivalat cu durata unor eoni (perioade cosmice) – Iisus Hristos a suferit chinurile şi caznele cumplite ale tuturor sufletelor, începând de la prima încarnare şi moarte a unei fiinţe umane, până la ultima. În lumea de dincolo, timpul are alte valenţe decât în lumea materială. Dacă în lumea materială pot trece doar câteva zile, pentru fiinţele care sunt obligate să locuiască perioada corespondentă în iad pare să treacă o perioadă extrem de lungă de timp – mii de ani după timpul din lumea materială. În acea lungă perioadă de timp, care s-a scurs între moartea pe cruce şi înviere, Iisus Hristos i-a scos din iad pe toţi oamenii care ajunseseră acolo. Astfel, primii oameni la care a ajuns „Vestea cea bună” (Bunăvestirea) au fost oamenii din iad, iar nu cei din lumea materială – Apostolii -, care au înţeles acest lucru abia mai târziu. Prin actul unic al Fiului lui Dumnezeu, au fost răscumpăraţi toţi oamenii – începând cu Adam. Iisus Hristos a plătit un preţ anticipat pentru toate fiinţele omeneşti – chiar şi pentru cele viitoare. Acesta a fost Preţul Mântuirii. Astfel, preţul mântuirii a fost plătit prin sacrificiul Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Prin sacrificiul Său, Fiul lui Dumnezeu a creat o apropiere de rezonanţă energetică între Trupul Său de Slavă şi corpul sufletului tuturor oamenilor – trecuţi, prezenţi şi viitori. Totodată, prin sacrificiul pe cruce, Fiul lui Dumnezeu a format o „poartă” la nivelul structurii aurice umane, prin care omul să poate comunica cu Împărăţia cerurilor. Cu alte cuvinte, Iisus Hristos a realizat joncţiunea microcosmosului cu macrocosmosul, a omului cu Împărăţia lui Dumnezeu. Această poartă este chakra inimii sau chakra iubirii – numită Shainiah. Fireşte, imediat după răstignire, a fost sădită doar potenţialitatea formării chakrei iubirii la toţi oamenii; intrarea în stare de funcţionare a chakrei iubirii la oamenii obişnuiţi a început după o lungă perioadă de timp (nu înainte de anul 1600). În viitor, doar prin iubire oamenii vor deveni capabili să se conecteze la Împărăţia cerurilor, iar din punct de vedere auric, acest proces se va produce prin activarea chakrei iubirii. Atunci când va fi activată, chakra inimii va emite aceeaşi culoare aurie ca cea a Trupului de Slavă al lui Iisus Hristos.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)