85- MAREA COMUNITATE HRISTICĂ
După cum a fost menţionat, în lumea eterică se manifestă patru mari categorii de oameni. Prima categorie este formată de oamenii luciferici – sămânţa cea rea. A doua categorie este formată din oamenii neutri, care au reuşit să se refugieze în lumea eterică înainte de marea ştergere. A treia categorie este formată din oamenii prometeici, care, la rândul lor, s-au refugiat în lumea eterică înainte de marea ştergere. În fine, a patra categorie de oameni este formată din oamenii care, după moartea fizică, au fost acceptaţi de către Iisus Hristos. Ei formează marea comunitate hristică.
După înviere, Iisus Hristos a întemeiat marea comunitate hristică în lumea eterică. Primii oameni care au intrat în marea comunitate hristică au fost chiar cei scoşi din iad. Fireşte, este vorba despre o mică parte din totalul oamenilor scoşi din iad. Ulterior, s-au alăturat acestei părţi Apostolii, Mucenicii, Sfinţii şi mulţi alţi oameni. În marea comunitate hristică se află oameni din toate generaţiile. Printre ei se află mulţi oameni care au trăit în primele trei generaţii. Majoritatea dintre ei au trăit în lumea materială înainte de marea ştergere. Oamenii din prima generaţie au cam 2 metri înălţime, sunt supli, au părul extrem de lung, argintiu sau alb. La chip sunt, bineînţeles, foarte tineri. Au feţe mai mult ovale, aproape perfecte ca frumuseţe, ochii mari, de culoare similară auriului, verdelui sau negrului din lumea materială. Majoritatea îşi prind părul foarte bogat în diademe sau panglici multicolore, strălucitoare. Ca haine, poartă o costumaţie asemănătoare robelor ce se purtau în antichitate. În picioare poartă sandale ce par făcute din gheaţă. Culoarea hainelor se poate modifica în timp ce vorbesc. Oamenii din cea de-a doua generaţie, deşi sunt sexuaţi – bărbaţi şi femei – par feminini, astfel că nu este evident cine este cu adevărat femeie şi cine este bărbat. Pe deasupra, oamenii din cea de-a doua generaţie seamănă foarte mult între ei. Au o înălţime de aproximativ 2 metri, fiind îmbrăcaţi în veşminte ce par a fi alcătuite dintr-o apă de culoare albastră.
La fel de fascinanţi sunt şi oamenii celei de-a treia generaţii, care au trăit pe timpul celor trei Regate. Aceste fiinţe sunt atât de fermecătoare, încât clarvăzătorul are senzaţia că pluteşte în basm. Ele par ireale chiar şi pentru lumea eterică. La oamenii generaţiei a treia, distincţia dintre sexe este mai mult decât evidentă: bărbaţii sunt „foarte” bărbaţi şi femeile „foarte” femei. Bărbaţii sunt solizi şi puternici, masculini, înalţi cam de 2 metri, au părul lung, prins în diademe strălucitoare, iar femeile sunt ceva mai scunde, foarte delicate, cam la 1,80 metri, diafane şi vaporoase în mişcări şi atitudini. Oamenii generaţiei a treia sunt blonzi, bruneţi sau roşcaţi. Toţi sunt îmbrăcaţi în robe strălucitoare, din culori mereu schimbătoare. Fireşte, în marea comunitate hristică pot fi observaţi foarte mulţi oameni din generaţia a patra. Majoritatea dintre ei pot fi cunoscuţi doar din scrierile creştine. Unii au fost prooroci, alţii au fost ceea ce noi, oamenii, numim sfinţi, mucenici etc. Mulţi dintre ei nu sunt cunoscuţi după nume, fiindcă au murit neştiuţi. Toţi au rămas după moartea trupească în lumea eterică.
Oamenii generaţiei a patra sunt asemănători cu cei din ziua de astăzi. După hainele în care sunt îmbrăcaţi se pot ghici epocile în care au trăit ultima oară în lumea materială. Printre ei se află toate rasele pământului: albi, negroizi, galbeni, amerindieni, afroindieni, eschimoşi etc. Oamenii generaţiei a patra sunt cei mai comunicativi, cu mult mai deschişi decât toţi ceilalţi. Oamenii din generaţia a patra, atunci când au timp, ajută cu sfaturi. Evident, şi oamenii din primele trei generaţii ajută cu sfaturi, dar cunoaşterea lor este mult mai întinsă şi mai „abstractă”, iar activităţile şi misiunile pe care le desfăşoară sunt mai complexe şi necesită mult timp. Deschişi şi comunicativi, oamenii din a patra generaţie povestesc evenimente pe care oamenii din ziua de astăzi nu au cum să le cunoască prea bine. Fragmente din ceea ce povestesc ei pot fi regăsite în vechile scrieri creştine. Unii dintre ei povestesc cum au fost jupuiţi de vii pentru credinţa lor, alţii cum au fost aruncaţi animalelor sălbatice în circurile romane, alţii cum au fost supuşi la grele cazne. Undeva, în marea comunitate hristică se află şi apostolii lui Iisus Hristos. O categorie aparte de oameni din a patra generaţie este formată din Sfinţi. Aceşti oameni au fost canonizaţi de Biserica creştină – fie de cea ortodoxă, fie de cea catolică. Canonizarea unor Sfinţi are la bază o taină adâncă – denumită „Taina sfinţirii Numelui„.
O altă taină adâncă, „Taina pomenirii Sfinţilor„, care urmează „Tainei sfinţirii Numelui„, permite sfinţilor să ajute oamenii întrupaţi care se roagă, mijlocind pentru ei în faţa lui Iisus Hristos. La sărbătoarea zilei lor din calendar, sfinţii se manifestă în trupul lor eteric, în biserici (în toate bisericile creştine), undeva în apropierea altarului. În fiecare an, de ziua sa din calendarul religios, printr-un mic ceremonial, fiecare sfânt primeşte o „haină nouă şi o cunună”; atunci sfinţii cresc „în putere şi tărie, iar cercurile puterii cresc şi ele„, după cum spune Îngerul Gabriel.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)