60 – CENTRELE DE PUTERE
Locul izgonirii din Eden al protopărinţilor Adam şi Eva poate fi poziţionat cu relativă exactitate, undeva între Tigru şi Eufrat, pe teritorul Mesopotamiei de odinioară, în Iraqul de astăzi. Acolo s-au născut Cain şi Abel. Tot în acel spaţiu, delimitat de fluviile Tigru şi Eufrat, s-au înmulţit oamenii în lumea materială, iar de acolo s-au risipit pe toată suprafaţa pământului. Adam a trăit foarte mult timp în lumea materială. Poate că durata vieţii sale, estimată de Vechiul Testament la 930 de ani, nu spune astăzi nimic, dar în acea epocă, erau alte condiţii de existenţă în habitatul terestru.
Prin păcatul protopărinţilor Adam şi Eva, fiinţa răului – „Cel rău”: Primordialii întunericului, fiinţele luciferice şi spiritele rebele ale naturii – a interferat cu palierul material chiar în acele locuri situate între Tigru şi Eufrat. Şi acolo a rămas până în ziua de astăzi. Chiar în acel loc, fiinţele întunecate au format Centrul de Putere al întunericului.
Influenţa Celui rău asupra urmaşilor lui Adam a fost aproape imediată. Dată fiind durata matusalemică a existenţei lor trupeşti, de-a lungul unei singure existenţe întrupate, urmaşii protopărinţilor au devenit tot mai răi, fapt ce l-a îngrozit pe Adam.
În prima perioadă de după izgonirea protopărinţilor din Edenul eteric, pământul material avea un decor paradisiac. Ulterior, într-un răstimp destul de scurt, datorită comportamentului defectuos al oamenilor din lumea materială, în virtutea legii fundamentale a cosmosului (ceea ce este în interior se reflectă în exterior), mediul terestru a suferit o transformare accentuată. Ceea ce s-a petrecut la nivelul microcosmosului a fost reflectat la nivelul macrocosmosului.
Anterior acestui moment, în paradisul terestru al primilor oameni – care, iniţial a fost o copie materială a celui eteric – nu exista decât vegetaţie hrănitoare, nu existau decât animale supuse omului, nu existau decât ape dulci. După ce răul s-a impregant treptat în structura lumii materiale, mediul a început să se schimbe. Au apărut bălţi urât mirositoare şi mlaştini, au apărut animale de pradă, au apărut plante otrăvitoare, marile fluvii de odinioară au dispărut, iar în locul lor au apărut mările interioare şi lacurile.
Văzând cum urmaşii săi cad pradă influenţei malefice a Celui rău, Adam împreună cu Eva şi cu cei apropiaţi a plecat în locurile înalte (înalte: mai sus de Ecuator), păşind „pe alte uscaturi şi pe alte ape„. După o lungă perioadă de pribegie, Adam s-a oprit în nord, în locurile înalte, într-un teritoriu situat în Dobrogea de astăzi. Văzând felul în care urmaşii săi au căzut pradă ispitelor de tot felul, văzând şi felul în care au fost amăgiţi, într-un acces de disperare, Adam a jelit îndelung, şi-a smuls părul şi şi-a pus ţărână în cap. Eva şi cei apropiaţi au strâns părul lui Adam şi pământul într-un vas din lut şi l-au ascuns undeva, într-un loc tainic.
Micul grup de oameni, condus de însuşi Adam, a fost întâmpinat pe teritoriul de astăzi al României de Primordialii Luminii, care în toată această perioadă, s-au manifestat în trupurile lor luminoase. Primordialii Luminii constituiseră deja Centrul de Putere al Luminii, undeva în centrul Transilvaniei. Adam şi grupul său nu s-au oprit însă în Centrul de Putere al Luminii din Transilvania, ci s-au stabilit undeva mai la sud, în zona Dobrogei, unde, la îndemnul lui Adam şi sub supravegherea Primordialilor Luminii, s-a format un nou Centru de Putere al Luminii. Numele acestui Centru de Putere al Luminii secundar este Işşhinghingher. Acest centru de putere a fost constituit ca reacţie la constituirea Centrului de Putere al fiinţelor întunecate, situat în zona Iraqului de astăzi, între Tigru şi Eufrat. Cu binecuvântarea lui Adam şi sub supravegherea Primordialilor Luminii, în Centrul de Putere Işşhinghingher, situat undeva prin munţii Dobrogei de astăzi, în apropiere de Adamclisi, urmaşii apropiaţi ai protopărinţilor au pus bazele primei filosofii transcedentale. De acolo au fost trimise iscoade şi mesageri la „câmpie” – în zonele populate din partea de sud a globului -, pentru a ţine sub observaţie manifestarea răului printre oameni.
Primordialii Luminii nu cunoaşteau decât binele, dar urmaşii fizici ai lui Adam – cei desemnaţi în Vechiul Testament: „fiii şi fiicele lui Adam”, despre care apoi nu se mai aminteşte nimic -, care se strânseseră chiar în Centrul de Putere Işşhinghingher, au trebuit să înveţe formele de manifestare ale răului, pentru a-l putea combate. Astfel, de-a lungul timpului, s-a ajuns la formarea unei noi categorii de oameni întrupaţi: oameni care ştiau tainele binelui, dar ştiau şi tainele răului. Aceşti oameni, urmaşi ai lui Adam şi ai Evei, plecau adesea din Centrul de Putere Işşhinghingher, şi se amestecau printre „neamuri”, pentru a-i învăţa să facă binele. Majoritatea urmaşilor lui Adam din Centrul de Putere Işşhinghingher aveau puteri deosebite – siddhisuri. Ei erau obligaţi să respecte anumite reguli – dintre care cea a castităţii era de o importanţă deosebită. Era interzis pentru ei să se amestece cu neamurile de la câmpie. Totuşi, în generaţiile ce au urmat, unii dintre ei şi-au luat soţii, iar alţii şi-au luat „ţiitoare” dintre neamuri.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)