48 – SPIRITELE RĂZVRĂTITE ALE NATURII
La fel cum există îngeri întunecaţi (căzuţi), tot aşa există spiritele întunecate ale naturii; spiritele întunecate ale naturii se opun în toate modurile posibile activităţii spiritelor bune ale naturii. Spiritele întunecate ale naturii sunt numite de fiinţele din lumea eterică prin termenul Lorehh.
După cum a fost menţionat, principalul rol cosmic al spiritelor bune ale naturii constă în îngrijirea şi ocrotirea a tot ce înseamnă natură – pământ, apă, foc, aer, vegetaţie, fenomene meteorologice etc. Acesta a fost, înainte de rebeliune, şi rolul spiritelor naturii rebele. După rebeliune, toate spiritele naturii care l-au urmat pe Lucifer au fost „concediate”, astfel încât nu mai au nici un fel de atribuţii funcţionale. Ele continuă să-şi ducă existenţa în lumea eterică, dar nu mai au nici un fel de prerogative sau funcţii de îndeplinit, astfel încât s-au transformat în opusul a ceea ce au fost cândva. Ele încearcă astăzi să distrugă ceea ce construiesc spiritele bune ale naturii.
Fiinţele Lorehh sunt aducătoarele morţii în natură; prin acţiunile lor destructive, fiinţele Lorehh transformă o apă curgătoare într-o baltă urât mirositoare, o cişmea cu apă cristalină într-o cişmea cu apă nepotabilă, un pom fructifer într-un ciot. Fiinţele Lorehh aduc miasmele nefaste, bolile contagioase în lumea vegetală, animală sau omenească. Sub acţiunea lor, vegetaţia aducătoare de hrană s-a transformat în vegetaţie stearpă, animalele bune s-au transformat în animale de pradă sau dăunătoare, iar oamenii buni s-au transformat în oameni răi, dispuşi oricând să distrugă vegetaţia sau speciile de animale, în folosul propriu, spre propria lor îmbogăţire, care, cel mai adesea, este efemeră. Şi la nivel uman, influenţa fiinţelor Lorehh este extrem de distructivă, fiind legată de exacerbarea sexualităţii. Cândva, în vechime, fiinţele Lorehh erau considerate „zeităţi” ale fertilităţii şi ale sexualităţii, iar sub oblăduirea lor aveau loc ritualuri orgiastice. Astăzi, când venerarea „zeităţilor” fertitilităţii şi sexualităţii a fost stopată, iar ritualurile orgiastice au încetat, fiinţele Lorehh desfăşoară aceleaşi activităţi prin alte forme. Principala lor activitate distructivă a rămas legată, pe de-o parte de distrugerea naturii şi, de celalaltă parte, de exacerbarea sexualităţii, prin „ritualurile” moderne ale societăţii de consum, în care totul se vinde şi se cumpără. Fiinţele Lorehh au avut o înfăţişare identică cu cea a spiritelor bune ale naturii, dar, datorită rebeliunii, şi-au schimbat luminozitatea, sunetul şi mirosul pe care-l aveau la începutul timpului. Spre deosebire de spiritele bune ale naturii, Lorehh au ochii negri, fără iris, identici cu cei ai fiinţelor luciferice şi chipurile distorsionate. Lorehh pot fi denumite demoni, datorită înfăţişării neobişnuite pentru canoanele noastre estetice. Lorehh arată oarecum în felul în care îşi imaginează unii oameni că arată demonii: chipuri distorsionate cu rânjete ameninţătoare, ochi cu pupila neagră, lipsită de iris etc. De fapt, ele chiar sunt acei demoni care, în cadrul unor ritualuri de exorcizare, sunt alungaţi din oameni sau din anumite locuri (din acest punct de vedere, demonii nu trebuie confundaţi cu dracii, deşi în limbajul actual pot avea aceeaşi semnificaţie; demonii sunt spirite rebele ale naturii, iar dracii sunt fiinţele îngereşti rebele). O altă diferenţă izbitoare faţă de spiritele bune ale naturii este aceea că un Lorehh, ca entitate individuală, poate conţine în sine sute de alte fiinţe de acelaşi tip. Lorehh sunt fiinţe colective, care uneori vorbesc pe mii de voci. „O mulţime într-una singură„, spunea despre ele una din fiinţele din lumea eterică.
Lorehh, spiritele naturii rămase fără slujbă în folosul cosmosului, reuşesc adeseori să pătrundă neautorizate în contrapartea aurică a lumii materiale, devenind vizibile oamenilor ce au o formă de clarvedere infraeterică difuză. Atunci când se manifestă în contrapartea eterică a lumii materiale, datorită unei distorsiuni spaţiale, Lorehh par mult mai hidoase decât în lumea eterică. În infraeteric, Lorehh emit culori şterse, murdare, mirosuri urâte şi sunete neplăcute; înfăţişarea lor este grotească. Uneori, Lorehh se leagă auric de oameni, prin procedeul denumit posedare, iar atunci este nevoie de exorcizări pentru a fi eliminate. De fapt, nu ele se leagă cu de la sine putere, ci oamenii permit să fie cuceriţi de ele prin viciile sau prin apucăturile nesănătoase pe care le practică. De exemplu, Lorehh sexuale, denumite Saferi – care sunt cele mai periculoase – au prostul obicei de a se lega auric de oamenii care fac excese sexuale. În momentele de vârf ale exceselor sexuale, oamenii devin posedaţi (la propriu, nu la figurat). Lorehh se leagă de aura oamenilor, de exemplu de corpul eteric al unui om, ca un pojar. Lipite de aura unui om, în faza incipientă, Lorehh par asemănătoare unor puncte întunecate. În momentul în care sunt exorcizate, deci eliminate din aură, acele puncte minuscule se transformă în mici vârtejuri, care tind a se învârti în jurul omului. Fiecare dintre aceste vârtejuri este format din sute de Lorehh. Atunci când ies din om prin exorcizare, Lorehh arată ca nişte fiinţe-hologramă, care strigă şi se comportă straniu. Ulterior, sutele de fiinţe Lorehh intră una în alta şi devin o persoană – o fiinţă cu o anumită înfăţişare.
Iniţial, o fiinţă Lorehh este atrasă prin rezonanţă de aura omului, dar o dată lipită, nu mai poate părăsi acea gazdă. În cazul în care se lipeşte de aura unui om, fiinţa Lorehh devine prizonieră: nu mai poate ieşi şi dacă ar vrea, rămânând precum o muscă lipită de borcanul cu miere. De fapt, atât omul, cât şi fiinţa Lorehh devin prizonieri unul pentru celălalt. În palierul eteric, o fiinţă Lorehh este nemuritoare – la fel ca toate fiinţele îngereşti şi spiritele naturii. Deşi este iniţial nemuritoare, fiinţa Lorehh riscă să-şi piardă nemurirea în momentul unei exorcizări. Prin exorcizare, fiinţa Lorehh riscă să fie, pur şi simplu, absorbită de aura Pământului, căreia îi face mare plăcere să se „hrănească” cu ele. Fiind absorbită în aura Pământului, fiinţa Lorehh moare. Acesta este şi motivul pentru care, pentru a nu fi “servit” la micul dejun de aura Pământului, o fiinţă Lorehh exorcizat intră, de frică, foarte repede în aura unui alt om sau chiar în aura unui animal din vecinătate – dacă are ocazia. Dacă nu este exorcizată, fiinţa Lorehh se poate întoarce în lumea eterică doar după moartea naturală a omului. La rândul său, fiind prins auric prin rezonanţă de o fiinţă Lorehh, omul suferă cumplit datorită agresiunii unei forţe străine asupra corpului său eteric. Totuşi, chiar dacă nu se realizează rapid o exorcizare, o fiinţă Lorehh nu poate rămâne prea mult timp în aura unui om, datorită incompatibilităţii energetice. Pe măsură ce stă în aura unui om, Lorehh moare puţin câte puţin, dar acelaşi lucru se petrece şi cu omul. În cele din urmă, fiinţa Lorehh provoacă moartea omului în cauză. Lipindu-se, prin posedare, de aura unui om, fiinţele Lorehh reuşesc să perceapă ceea ce nici un spirit bun al naturii şi nici o fiinţă îngerească nu pot experimenta: durerea omenească şi, uneori, simptomele morţii. Faptul că un Lorehh poate muri este un fapt inedit în cosmos, întrucât toate fiinţele, în forma în care se prezintă în cosmosul spiritual, sunt nemuritoare. Chiar rebele, Lorehh rămân fiinţe nemuritoare. Noutatea absolută pentru ele – faptul de a muri – reprezintă, după cum afirma Îngerul Gabriel, „ceva educativ în cosmos„.
Despre fiinţele luciferice, Îngerul Gabriel spunea următoarele: „Ei nu mai sunt sfinţi, nici drepţi, nici iubitori. Cum poate sta Cel Sfânt în cel murdar, Cel Bun în rău şi Cel Iubitor în Cel neiubitor ?”
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi CUFĂRUL CU ESEURI / 1- PROLOG)