43- SPIRITELE NATURII (2)
De-a lungul timpului, spiritele naturii au primit diferite denumiri. De exemplu, în Evul Mediu, spiritele naturii au fost denumite în funcţie de domeniul în care-şi desfăşoară activitatea; spiritele naturii care acţionează în elementul pământ au primit numele de gnomi, cele care acţionează în elementul aer au primit numele de silfe sau elfi; cele care acţionează în elementul foc au primit numele de salamandre, iar cele care acţionează în elementul apă au primit numele de ondine.
Gnomii, spiritele naturii care se manifestă în elementul pământ, au înfăţişarea unor pitici bondoci şi bonomi. Gnomii pot fi întâlniţi în mine sau în apropierea locurilor unde se fac excavaţii. Mulţi gnomi au forme oarecum animaliere sau amestecuri bizare între elemente umanoide şi elemente animaliere. Silfele sau elfii se manifestă în elemenul aer şi au înfăţişarea unor făpturi înaripate, delicate şi extrem de frumoase. De altfel, silfele, datorită delicateţii şi frumuseţii lor, precum şi faptului că posedă aripi transparente, ca de libelulă, şi pot zbura prin aer, au fost de multe ori confundate cu îngerii. Mulţi oameni, văzându-le în diferite condiţii, au fost convinşi că au văzut îngeri, când, de fapt, era vorba doar de spirite ale naturii care se manifestă în aer. Salamandrele, spiritele naturii care se manifestă în elementul foc au formele cele mai ciudate, dar şi cele mai nonumane; aceasta se datorează mediului în care se manifestă. Forma lor, vag umanoidă, este formată din limbi de foc. Ondinele, spiritele apelor, se formează aproape instantaneu, ca şi cum ar fi formate din mii şi mii de picături de apă. Trupurile lor sunt formate din nenumăraţi stropi cristalini. La rândul lor, spiritele vegetaţiei se manifestă în mediul lor natural, având grijă de tot ce înseamnă natura: păduri, copaci, oaze, văi, flori, iarbă, arbuşti etc. Formele lor sunt cele mai pitoreşti, semănând destul de bine cu personajele descrise de basme şi legende populare. Există şi spirite ale naturii care îndeplinesc anumite misiuni sau activităţi alături de om. Nu este însă foarte clar dacă, într-adevăr, chiar fac parte din categoria spiritelor naturii sau a îngerilor, dar, oricum, rolul lor principal pare a fi legat de existenţa întrupată a omului. Aceste fiinţe sunt mai degrabă un fel de intermediari între oameni şi fiinţele îngereşti. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele prezente la naştere, la botez, la cununie sau la transmutarea prin moarte a omului în lumea de dincolo. În înţelepciunea populară ele au primit diferite denumiri: ursitori sau ursitoare, cântăreţi, urători etc.
O dată sau, poate, de mai multe ori pe an, în lumea eterică au loc anumite întruniri, la care participă o mare mulţime a spiritelor naturii de toate tipurile. Uneori se reunesc numai „şefii” – spiritele conducătoare ale naturii. La aceste întruniri, pe fundalul desfăşurării unor ritualuri, şefii ierarhici ai spiritelor naturii discută situaţia „regatelor” lor, în condiţiile unei agresiuni fără precedent a umanităţii asupra naturii. Există multe locuri în care se adună conducătorii spiritelor naturii. Unul din aceste locuri este situat undeva între Babele de pe Bucegi şi Vârful Omul, acolo unde, în antichitate, se spunea că este situat „Buricul Pământului”. Începând din Evul mediu, spiritele naturii au devenit personaje de basme sau de legende, acesta fiind singurul mijloc prin care amintirea lor mai putea fi perpetuată în epoca denumită destul de impropriu a „raţiunii”, a oamenilor care investighează natura în mod „raţional”, care nu mai cred în nimic, pentru care lumea este formată doar din ceea ce cade sub incidenţa simţurilor şi care măsoară şi cântăresc totul numai după logica formală. Basmele îndrăgite de copii nu sunt chiar „poveşti de adormit copiii”, ci au o mare doză de adevăr. Basmele sunt naraţiuni bazate pe fapte, evenimente şi fiinţe care se manifestă în lumea eterică. Basmele sunt rezultatul unui anumit tip de cunoaştere paranormală. Este foarte probabil ca marii creatori de mituri, rapsozii populari, barzii, poeţii, să fi posedat capacităţi spirituale sau paranormale native. Ei n-au inventat nimic, ci au redat ceea ce au văzut sau ceea ce li s-a povestit că se întâmplă în aceste paliere ale universului spiritual. Cele mai multe personaje din basme sunt spirite ale naturii şi alte fiinţe ale lumii eterice care au fost observate de astfel de persoane dotate nativ cu capacităţi paranormale. Personaje precum Alba ca Zăpada, cei şapte pitici, Feţi Frumoşi, Ilene Cosânzene, Zmei, Muma pădurii, Frumoasa din pădurea adormită etc sunt fiinţe reale, care există în palierul eteric. Marii creatori de legende, de basme şi de mituri cunoşteau sau intuiau mai multe decât lasă să se înţeleagă poveştile lor, care astăzi nu mai sunt citite decât de copii, deşi nici adulţii nu sunt chiar atât de mari pentru a le lăsa de-o parte.
Şeful principal al spiritelor naturii este Spiritul Pământului. Spiritul Pământului este o fiinţă foarte puternică, care se manifestă în lumea eterică printr-o înfăţişare feminină, de dimensiuni impresionante: aproximativ 30-40 de metri înălţime – cam cât un bloc-turn. Atunci când se manifestă în lumea eterică, înfăţişarea Spiritului pământului se formează instantaneu din elementele mediului. Mii de steluţe multicolore se adună din pământ, aer, apă, vegetaţie, pentru a forma splendida înfăţişare feminină a Spiritului pământului. Este demn de remarcat şi faptul că Spiritul Pământului apare mereu cu o altă înfăţişare şi cu un alt veşmânt.
Spiritul pământului este mama tuturor creaturilor şi a formelor de viaţă care trăiesc pe pământ. În ultimul timp, Spiritul pământului pare să fie din ce în ce mai îndurerat datorită modului în care oamenii au înţeles să distrugă mediul. Orice distrugere a ecosistemului natural terestru înseamnă o mare suferinţă pentru Mama tuturor, Spiritul Pământului.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi CUFĂRUL CU ESEURI / 1- PROLOG)