42- SPIRITELE NATURII (1)
La fel ca în cazul fiinţelor îngereşti, în funcţie de criteriul principal de clasificare, spiritele naturii pot fi împărţite în două mari categorii. De-o parte spiritele bune ale naturii care respectă Planul lui Dumnezeu. De cealaltă parte pot fi situate spiritele rebele ale naturii, care l-au urmat pe Lucifer în revolta contra Planului lui Dumnezeu.
Rolul spiritelor bune ale naturii este legat exclusiv de natură. În lumea eterică, aceste fiinţe poartă numele de „suflete ale naturii”. Tot în lumea eterică, spiritele naturii mai sunt numite „Legi ale naturii”. Numele lor din lumea eterică este Zaurdari – adică locuitori ai Zaurdariei (Zaurdaria este numele dat lumii eterice de spiritele naturii înseşi; uneori, prin Zaurdaria este desemnat Edenul eteric, locul creaţiei primilor oameni).
Natura este animată, are un suflet, iar esenţa acestui suflet este formată din Zaurdari – fiinţele care au grijă de ea. Denumirea de spirite ale naturii va fi folosită în continuare doar datorită unei tradiţii străvechi, perpetuate în lumea oamenilor. Spiritele naturii sunt „sufletul naturii”, în sensul că se îngrijesc de tot ce înseamnă natură în lumea materială – de la apă, aer sau pământ la formele de relief, la vegetaţie, la ploaie, zăpadă, grindină etc. Dacă nu ar exista spiritele naturii, care să lucreze în folosul tuturor, Pământul ar semăna cu solul lunar sau cu solul marţian. Pe corpurile cereşti învecinate nu există viaţă, întrucât nu există spirite ale naturii care să le ocrotească şi care să se exprime prin ele. Numărul spiritelor naturii este imens: miliarde şi miliarde de spirite ale naturii, structurate într-o ierarhie impresionantă. Spiritele naturii sunt împărţite în „naţiuni” – termen folosit adesea de fiinţele din lumea eterică. În mare, pentru înţelegerea omenească, se poate spune că spiritele naturii pot fi împărţite în mai multe categorii, în funcţie de elementul în care se manifestă: pământ, apă, ploaie, zăpadă, vânt, foc, aer, vegetaţie, munte, câmpie etc. Fiecare pădure, luminiş, baltă, pârâu, râu sau fluviu din lumea materială este supravegheată de spirite ale naturii. De fapt, termenul a supraveghea este impropriu: spiritele naturii sunt acele luminişuri, păduri, râuri sau fluvii. Ele par a se materializa efectiv din mediul natural de care răspund. Spiritele naturii se manifestă „în tot ce este viu şi nu a murit încă„. Când un element al naturii moare, Zaurdarii se retrag, iar locul lor este luat de contrapărţile lor întunecate – spiritele întunecate ale naturii.
Toate spiritele naturii au formă umanoidă, asemănătoare cu cea a fiinţelor îngereşti. Corpul lor este format din lumină, iar spiritul (steaua) este situat la nivelul gâtului, puţin sub mărul lui Adam (echivalentul mărului lui Adam la oamenii întrupaţi). Unele spiritele ale naturii au înfăţişare preponderent masculină, iar altele au înfăţişare preponderent feminină. Cel mai adesea, înălţimea spiritelor naturii nu depăşeşte un metru, deşi uneori se pot înfăţişa şi cu statura unor adulţi, de aproape doi metri. În cea mai mare parte a cazurilor, spiritele naturii au înfăţişarea unor copii jucăuşi şi poznaşi.
Este foarte intersant faptul că spiritele naturii îşi pot modifica înfăţişarea în timpul „serviciului” – adică în timpul exercitării atribuţiilor. În funcţie de domeniul de activitate şi de atribuţiile pe care le au, forma de manifestare a spiritelor naturii suferă o metamorfoză impresionantă: peste trupul lor de lumină se suprapune o altă imagine, legată de elementul în care se manifestă. De exemplu, spiritele naturii de zăpadă par a fi alcătuite de zăpadă, cele de foc par a fi alcătuite din foc, cele de apă par a fi alcătuite din apă, cele de vegetaţie par a lua forma copacului sau a formei de vegetaţie pe care o îngrijesc. Acele spirite ale naturii care se îngrijesc de animale, pot împrumuta anumite particularităţi animaliere, care se contopesc cu forma lor umanoidă. Când îşi termină activitatea, în rarele lor momente de repaus, spiritele naturii revin la înfăţişarea lor iniţială, ce pare să le placă cel mai mult, la fel ca acei oameni din lumea materială care îşi schimbă cu hainele civile veşmintele din timpul orelor de muncă – militari, poliţişti, pompieri, scafandri, astronauţi etc.
Totuşi, înfăţişările adesea bizare ale spiritelor naturii nu trebuie să înşele pe nimeni. Fiinf fiinţe foarte vechi şi foarte puternice fără de care natura nu ar putea exista, spiritele naturii acţionează atât în formă umanoidă, cât şi în formă neumanoidă. Ca formă umanoidă, spiritele naturii se pot multiplica instantaneu şi pot fi observate în foarte multe ipostaze. De exemplu, spiritul naturii care are în îngrijire o pădurice poate fi observat simultan în multe ipostaze. Când se deplasează, poate merge înainte şi înapoi, fără a se întoarce. Când se deplasează înapoi, merge cu spatele, cu mare viteză.
Adesea, spiritele naturii se manifestă fără formă umanoidă – ca energii. Astfel, un spirit al naturii se poate manifesta sub forma unui imens abur eteric. De exemplu, spiritul unui lac – care ocroteşte acel lac – se poate manifesta ca un abur eteric ce învăluie lacul respectiv, fiind simultan vizibil şi sub forma umanoidă a unei făpturi diafane – denumită de tradiţia populară silfă sau silfidă.
Spiritele naturii sunt foarte prietenoase şi vesele. Ele au o înţelepciune străveche. Spiritelor naturii le plac foarte mult copiii, care, se pare, îi pot vedea până la o anumită vârstă; mulţi copii se joacă adesea, în curtea casei, mai ales în mediul natural, la ţară sau în parcuri, cu prieteni de joacă invizibili – spirite ale naturii. Spiritelor naturii le plac şi oamenii adulţi, cu condiţia ca aceştia să miroase frumos (aici nu este vorba despre mirosul emanat de deodorant, after shave sau parfum), să fie buni la suflet, să nu taie copacii sau să nu aducă sticăciuni naturii, de care răspund în faţa Creatorului. Cum, adulţii miros urât datorită faptului că sunt consumatori de carne „moartă”, de alcool sau de tutun şi au aura alterată de pasiuni, preferă să stea departe de ei.
Spiritele naturii au, de cele mai multe ori, forme care, pentru mintea noastră omenească, par bizare. Formele, uneori bizare ale spiritelor naturii, nu trebuie să înşele sau să înspăimânte pe nimeni. Natura lor interioară este paşnică şi au o bunătate specifică naturii, care nu răneşte şi nu deranjează pe nimeni. Prin felul lor de a fi, spiritele naturii seamănă mult cu nişte copii puşi pe şotii, în pofida vechimii lor evidente. Spiritele naturii sunt mereu binevoitoare. Înţelepciunea lor este cea a naturii întregi, care ştie când să crească, când să înflorească, când să producă roade. De altfel, chiar spiritele naturii sunt responsabile pentru tot ce se petrece în natură: creşterea ierbii, a copacilor, desfăşurarea fenomenelor meteorologice etc.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi CUFĂRUL CU ESEURI / 1- PROLOG)