31 – CELE TREI REGATE
Din păcate, şi de-a lungul celui de-al treilea ciclu cosmic, istoria s-a repetat. Fiii întunericului – Cei cu ochii negri – s-au amestecat iarăşi în viaţa oamenilor din cea de-a treia generaţie. Cronologic, în cel de-al treilea ciclu cosmic, totul a început din momentul în care Hallshithan sau Lucifer, sub formă de „şarpe”, au atentat la inocenţa Evei. Dar, în momentul în care protopărinţii Adam şi Eva au pierdut dreptul de a mai locui în Eden (au fost izgoniţi din Eden), Fiii întunericului, Cei cu ochii negri, au căzut în propria lor capcană. Ei au pierdut şi ultima posibilitate de a se reîntoarce la unitatea pierdută.
Astfel, în cel de-al treilea ciclu cosmic, Cei cu ochii negri au fost „azvârliţi din ceruri”. În acest fel, spune Hutil, „toată stricăciunea lui Şideral din ceruri a fost adusă pe pământ„. Pământul a devenit astfel o zonă în care se înfruntă forţele cosmice menţionate. Din acest punct de vedere, se poate spune că lumea materială este ultima redută a cosmosului spiritual. Dumnezeu Tatăl a curăţat cerurile de elementele rebele, dar în acelaşi timp a creat premisele ca Cei cu ochii negri să suporte relele pe care le-au comis. Prin azvârlilea lor din ceruri (din palierele cuantice superioare), Cei cu ochii negri pot învaţa astfel lecţiile la care au rămas repetenţi: iubirea şi suferinţa. Hutil afirmă că lumea materială, care nu este decât o mică parte din Terra aurica, este alcătuită din miliarde şi miliarde de particule infinetizimale rezultate din spiritul lui Şideral (Lucifer), care s-a disipat în cosmos, în momentul azvârlirii din ceruri. La un moment dat, însuşi Şideral va trebui să se întrupeze în lumea materială, pentru a cunoaşte ce este iubirea şi suferinţa.
Urmaşii direcţi ai lui Adam şi ai Evei au stăpânit pământul o lungă perioadă de timp. În prima fază, oamenii celei de-a treia generaţii au trăit în pace alături de fraţii lor, îngerii şi spiritele naturii, care-i ocroteau şi-i educau. În acea perioadă îndepărtată de timp, Hutil spiritul naturii de aer, îndeplinea felurite activităţi în folosul oamenilor. După cum îşi aminteşte Hutil, „numărul oamenilor pe Hazureth era de mii de zeci de mii, parte la cap, parte la picioare, în tot Hazurethul. Şi apa cea mare nu îi despărţea„. Cu alte cuvinte, umanitatea foarte numeroasă a primei generaţii era masată la cei doi poli ai pământului. Hutil mai spune că, în acea perioadă, Pământul era înconjurat de o apă foarte mare. În perioada de început a generaţiei a treia, Fiii Flăcării s-au manifestat adesea în palierul terestru şi i-au civilizat pe „fiii femeii”, adică pe cei născuţi din femei – pe oameni. Nu toţi Fiii Flăcării se puteau manifesta în palierul terestru pentru a îmbrăca o formă omenească, ci doar o parte – probabil, doar cei de rang mai mic, majoritatea fiind incompatibili cu palierul material şi cu lumea terestră.
Cu timpul, datorită aportului fiinţelor îngereşti, fiii femeii au devenit extrem de puternici, construind o civilizaţie spirituală avansată. Civilizaţia spirituală constituită de oameni în acele timpuri ale începutului, ajutaţi fiind de Fiii Flăcării, era bazată exclusiv pe manipularea forţelor existente în natură şi pe colaborarea cu spiritele naturii.
Evident, de-a lungul celui de-al treilea ciclu, Fiii întunericului n-au stat cu mâinile în sân. De-a lungul celui de-al treilea ciclu, Fiii întunericului, Cei cu ochii negri, au premeditat şi apoi au contribuit decisiv la „căderea” oamenilor celei de-a treia generaţii, adică la „infestarea” lor cu elementele pe care ei le-au adus în cosmos – pizma, trufia, invidia, răzbunarea, războiul -, provocând iarăşi un dezechilibru major în cosmosul spiritual.
Datorită faptului că s-au întovărăşit cu Cei cu ochii negri, din camarazi, oamenii au devenit adeversari ai Fiilor Flăcării. Astfel, treptat, Fiii Flăcării s-au retras aproape complet din lumea oamenilor. Ei nu s-au mai manifestat direct şi, de aceea, aportul lor călăuzitor s-a diminuat considerabil. Lipsiţi de aportul călăuzitor al Fiilor Flăcării, oamenii s-au întovărăşit tot mai mult cu Cei cu ochii negri – mai mult chiar, au ajuns la o înrudire nefastă. Astfel s-a ajuns la împreunarea fiicelor oamenilor cu unele fiinţe îngereşti întunecate. Toate progeniturilor rezultate în urma acestor împreunări nefireşti au dobândit puteri fiinţiale foarte mari, ceva de neimaginat în ziua de astăzi. Din împreunarea fiinţelor îngereşti întunecate cu fiicele oamenilor s-au născut specii de fiinţe umanoide total atipice: nici oameni, nici îngeri, nici animale. Printre acestea erau şi o parte din uriaşii din vechime, care iniţial, erau paşnici şi docili. Ulterior, au devenit agresivi şi periculoşi.
În epoca imediat următoare, influenţaţi fiind tot mai mult de fiinţele luciferice, oamenii au început să-şi construiască idoli şi să-i venereze. Numai că aceşti idoli nu erau Fiii Flăcării, care oricum nu aveau nevoie de veneraţie oarbă, ci oameni decorporaţi denumiţi zei – (zeii au fost oameni decorporaţi din primele două generaţii) -, fiinţe luciferice de rang inferior şi spirite ale naturii, Lorehh, care îşi construiseră un fel de regate în elementele lor de manifestare: pământ, apă, aer, foc. Treptat, aceste fiinţe umane decorporate (zei), fiinţe luciferice de rang inferior şi spirite căzute ale naturii au prins gustul puterii, s-au îndrăgostit de răsăriturile de soare din lumea oamenilor şi de fiicele oamenilor şi au încercat să modeleze lumea aşa cum le dicta dorinţa. În condiţiile existente în acel moment, doar astfel de fiinţe se mai puteau manifesta în lumea oamenilor. În acea epocă, cele mai importante spirite rebele ale naturii erau cele care aveau ca domeniu de manifestare aerul sau văzduhul. Spiritele întunecate ale naturii de aer şi-au construit regatele în elementele lor naturale, adică în atmosferă; astfel, regatele lor au devenint autonome – state în stat. Ele nu dădeau socoteală nimănui pentru ceea ce făceau. O parte dintre oameni s-a subordonat acestor fiinţe, ajutându-le în demersurile lor. Mulţi oameni au primit „slujbe” în regatele astfel construite. Alţi oameni s-au aliat ori au intrat în subordinea directă a fiinţelor luciferice, acţionând împotriva Fiilor Flăcării. Atunci – la fel ca şi acum – ţelul fiinţelor luciferice şi a spiritelor întunecate ale naturii era de a cuceri lumea materială şi de a opri influenţa Fiilor Flăcării asupra oamenilor; ele doreau, în fond, să rupă cerul de pământ.
În prima fază a existenţei celei de-a treia generaţii, numai un sfert era parte bărbătească. După un timp, oamenii generaţiei a treia s-au înmulţit şi s-au răspândit pe suprafaţa Pământului. După o altă perioadă, populaţia în continuă creştere a generaţiei a treia s-a divizat şi s-a constituit în trei mari centre de civilizaţie, denumite Regate, care erau dispuse în trei locuri strategice pe suprafaţa pământului. Cele trei mari Regate au fost primele teritorii de pe Pământul material în care s-a dezvoltat o civilizaţie impunătoare. Primul Regat cuprindea întreaga Europă şi avea una din capitale undeva în vestul Spaniei, iar o alta pe teritoriul României de azi. Al doilea mare Regat se afla pe continentul asiatic, cel mai probabil în apropierea deşertului Gobi. Al treilea mare Regat se întindea în Africa, cu capitala în regiunea Etiopiei de azi. Se înţelege că, în acea perioadă, configuraţia Pământului era diferită de cea actuală.