ÎNTEMEIEREA ŢĂRII ROMÂNEŞTI

DAN I Vs. MIRCEA CEL BĂTRÂN

Voievodul Dan I, care nu a domnit decât trei ani, fiind ucis într-o luptă, a fost făcut de Voievodul Radu cu Doamna Ana, al cărei nume apare în pomelnicul mănăstirii de la Câmpulung, dar a cărei origine este incertă, iar Mircea Cel Bătrân a fost făcut cu Calinichia (unii istorici afirmă că este vorba despre un nume monastic), de origine din Oltenia, unde avea mai multe moşii. Unii istorici, pe baza unei cronici sârbeşti foarte târzii (secolul al şaptesprezecelea), afirmă că Doamna Calinichia era de origine sârbă, identificând-o cu a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei, dar această ipoteză a fost respinsă întrucât persoana în cauză a fost căsătorită cu altcineva. Doamna Calinichia a fost menţionată de două ori în hrisoavele mănăstirii Tismana; prima oară, într-un act nedatat, în care Voievodul Mircea “enumerând posesiunile mănăstirii, aminteşte şi satul Pesticevo “pe care l-a adaos mama domniei mele, Doamna Calinichia”. A doua oară, în hrisovul din 1392; aici se pomeneşte de “moara pe care a adaus-o mănăstirii mama domniei mele, Doamna Calinichia, la Bistriţa, care a fost întîi a arhimandritului Basea.”

Faptul că Dan I şi Mircea Cel Bătrân au fost fraţi, tatăl lor fiind Radu I, este în afară de orice îndoială. După cum menţiona istoricul Constantin C. Giurescu, filiaţia acestora “este arătată limpede în documentul din 27 iunie 1387, în care Mircea spune despre mănăstirea Tismana că a fost înălţată din temelie de sfânt răposatul părintele domniei mele Io Radul voievod şi că a fost întărită cu multe lucruri de sfânt răposatul fratele domniei mele Io Dan voievod.” Voievodul Dan a fost căsătorit cu Doamna Maria, care este menţionată în pomelnicul mănăstirii Câmplulung. A avut şi el cel puţin trei fiii, pe Dan al II-lea, pe Ioan (despre care documentele afirmă că se afla la Raguza în anul 1397) şi pe Voievodul Vlad denumit “Uzurpatorul”. În privinţa anilor de domnie ai Voievodului Dan I datele nu sunt certe. Istoricul Constantin C. Giurescu afirmă că “ştim numai atât: că în 1385 el este în scaun, deoarece dă în acest an, la 3 octombrie, un hrisov mănăstirii Tismana şi că în 1387 domnea fratele său Mircea. Prin urmare, între aceşti doi ani trebuie să aşezăm sfârşitul stăpânirii lui Dan. Se pare, potrivit indicaţiilor unei cronici bulgare contemporane, că ea s-a încheiat la 23 septembrie 1386, când voievodul român a fost ucis în luptă de Şişman. Începutul ei nu se poate preciza, cu documentele de care dispunem astăzi. Unii istorici dau anul 1384, aşadar o domnie scurtă, de doi ani numai; alţii cred că el ar fi urmat lui Radu în 1380.” (5)

Şi Mircea a avut două soţii: Doamna Mara, al cărei portret se află la mănăstirea Brădet, probabil de origine germano-maghiară (familia de Cilly, de origine germană) după cum afirmă mulţi istorici, care avea terenuri întinse în Ţara maghiarilor, şi pe Doamna Anca, menţionată în pomelnicele mănăstirilor Arnota şi Tismana. Mircea a avut mulţi copii, legitimi sau nelegitimi, dintre cei mai importanţi pot fi menţionaţi Mihail, care a fost asociat la domnie în anul 1408 şi care a decedat în 1420, Radu Prasnaglava, decedat în anul 1427, Alexandru Aldea, decedat în anul 1436, Vlad Dracul, decedat în anul 1447. Dintre cele două fete pe care Mircea le-a avut, una s-a căsătorit cu sultanul Musa.

Complicaţiile grave au început să apară abia după moartea lui Mircea Cel Bătrân, iar protagonişti au fost, pe de-o parte, urmaşii lui Dan I, denumiţi Dăneşti de istoriografie, iar de cealaltă parte urmaşii lui Mircea Cel Bătrân, numiţi Drăculeşti. Descendenţii celor două linii genealogice au pornit un război fratricid cum nu a fost altul în istoria României.

În general, istoriografia consideră că războiul “rozelor”, cum a fost denumit războiul fratricid dintre Dăneşti şi Drăculeşti, a avut cauze politice, dar şi de această dată trebuie convenit că la baza acestui conflict a stat diferenţa menţionată dintre cele două dinastii conducătoare: Dinastia Negru şi Dinastia Basarab. În mod cert, Dan I, fiul lui Radu I şi al Doamnei Ana a făcut parte (pe linie matriliniară) din Dinastia Basarab, iar Mircea Cel Bătrân, fiul lui Radu I şi al Doamnei Calinichia a făcut parte (tot pe linie matrilianră) din Dinastia Negru. În consecinţă, războiul dramatic dintre Dăneşti şi Drăculeşti a premers domniei lui Mircea Cel Bătrân, având alte cauze decât cele menţionate de istoriografie.

Sintetizând desfăşurarea evenimentelor din punct de vedere istoriografic, istoricul Neagu Djuvara explică în felul următor situaţia: “de la acel Dan-Vodă va porni o ramură a familiei domnitoare, şi membrilor ei străinii le vor zice Dăneştii. Iar când va veni în scaun fiul lui Mircea, zis Vlad Dracul, el şi fiii lui vor primi porecla de „Drăculeştii”. Şi de aceea scriu cronicarii străini că în Ţara Românească sunt două ramuri care se înfruntă pentru tron cu învrăjbire: Dăneştii şi Drăculeştii. Cel care a deschis această întrecere fratricidă este acel Vlad, pe care Baiazid îl aşază în scaun la Argeş, înain­tând pentru a-1 înfrunta pe Mircea.” (20)

La rândul său, istoricul Alex Mihai Stoenescu comentează în felul următor incredibila încrengătură de destine din cadrul războiului dintre Dăneşti şi Drăculeşti: „după moartea lui Mircea cel Bătrân se instalează o perioadă de instabilitate a Domniei, privită de unii istorici din perspectiva unui fel de război civil sau „al Rozelor”, cum a mai fost numit, între Dăneşti şi Drăculeşti, descendenţii marelui domn. La începutul anu­lui 1420, Dan al II-lea vine de la Constantinopol şi debarcă la Cetatea-Albă, unde este întâmpinat de boierii „revoltaţi îm­potriva fiului lui Mircea”, apoi se declan­şează luptele pentru domnie, Mihail cerând sprijinul regelui Ungariei, iar Dan, pe cel al otomanilor … Dan iese învingă­tor … Mihail a fost omorât … Dan, nepot de frate al lui Mircea, nu apucă să domnească, boierii urcându-1 în domnie pe Radu al II-lea poreclit Prasnaglava (fie cu sensul de “chel”, fie cu sensul de “cap sec”), fiu al lui Mircea. Urmează o perioadă a dezechilibrului pu­terii, în care boierii se împart în două tabere sau negociază pe rând cu cei doi preten­denţi: Radu al II-lea domneşte între 1420 şi 1422, apoi în 1422 vine la domnie Dan al II-lea, din nou Radu al II-lea până în 1423, urmează din nou Dan al II-lea între 1423 şi 1424, iar Radu al II-lea revine între 1424 şi 1426, este din nou răsturnat de Dan al II-lea care domneşte între 1426 şi 1427, atunci când revine pentru o scurtă perioadă Radu al II-lea, dar între 1427 şi 1431 domneşte din nou Dan al II-lea… Între 1431 şi 1437 domneşte Alexandru al II-lea Aldea, probabil un fiu natural al lui Mircea cel Bătrân”(1). Pe scurt spus, de la Mircea Cel Bătrân la Vlad Ţapeş, cele două familii domnitoare se vor înfrunta cu mare cruzime, fiind sprijinite alternativ pe de-o parte de grupări de boieri autohtone, iar de cealalată parte de maghiari şi otomani. Au fost 30 de schimbări de domnie în 80 de ani. Cele mai reprezentative perechi care s-au înfruntat au fost: Dan al II-lea versus Radu Prasnaglava, Basarab al II-lea versus Vlad Dracul, Vladislav al II-lea versus Vlad Ţepeş; Laiotă Basarab versus Radu Cel Frumos; Basarab al IV-lea versus Vlad al IV-lea Călugărul (fratele lui Vlad Ţepeş). Abia prin 1495, după aproape o sută de ani de la debutul domniei lui Mircea Cel Bătrân, pe timpul lui Radu al IV-lea Cel Mare (fiul lui Vlad al IV-lea Călugărul) războiul dintre cele două familii se va stinge. Ultimul descendent sigur al Basarabilor a fost Vladislav al III-lea, care a domnit prin 1522. Istoriografia este de părere că voievozii care s-au numit Basarab după această dată (Neagoe Basarab, Matei Basarab) şi-au atribuit numele în mod nelegitim, dar nu există dovezi sigure în acest sens. Este mult mai probabil ca aceştia să fi făcut într-adevăr parte din una din liniile de descendenţi ale Basarabilor prin boierii Craioveşti.

În concluzie, în mod aproape cert, prin Dan I, din dinastia Basarabilor au făcut parte următorii voievozi: Dan al II-lea, Basarab al II-lea, Vladislav al II-lea, Laiotă Basarab, Basarab al IV-lea, Vladislav al III-lea, Neagoe Basarab, Matei Basarab.

Din Dinastia Negru Vodă, prin Mircea Cel Bătrân, au făcut parte: Radu Prasnaglava, Vlad Dracul, Vlad Ţepeş; Radu Cel Frumos; Vlad al IV-lea Călugărul, Radu al IV-lea Cel Mare, la care pot fi adăugaţi Pătraşcu Cel Bun, Petru Cercel şi Mihai Viteazul (poate că informaţia că Mihai Viteazul era un bărbat solid – mare şi voinic la trup -, chipeş şi negricios la faţă nu spune nimic multor istorici din generaţiile recente, dar în contextul dat are o semnificaţie specială: a fost urmaşul lui Negru Vodă).