ÎNTEMEIEREA ŢĂRII ROMÂNEŞTI

RADU I NEGRU

După Vlaicu Vodă a domnit Radu I, cel căruia mai târziu, pe timpul alcătuirii letopiseţelor, i-a fost alipit numele Negru, astfel că a fost confundat în cele din urmă, în mod intenţionat, cu Negru Vodă.

Despre Radu I se ştie că deja domnea în anul 1378, căci în acel an a avut loc sfinţirea bisericii de zid a mănăstirii Tismana, el fiind consemnat drept primul ctitor.

Din punct de vedere politic, chiar de la începutul domniei, Radu I a intrat în război cu regele Ludovic de Anjou. Cronica Carrarese, o cronică italiană citată de Constantin C. Giurescu, “vorbeşte de o expediţie pe care a făcut-o Ludovic, regele Ungariei, între 5 iulie şi 14 august 1377, împotriva lui «Radano prinzipo di Bulgaria infedelle». Dacă acest «Radano» e totuna cu voievodul muntean, aşa cum s-a presupus şi credem pe bună dreptate, atunci rezultă că se ajunsese chiar la război. Titlul de «prinzipo di Bulgaria» pe care-1 poartă Radu s-ar explica prin stăpânirea sa asupra Vidinului şi ţinutului înconjurător, stăpânire atestată – pretind unii cercetători – de o inscripţie slavă ce se găseşte în Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Într-adevăr, această inscripţie – dacă a fost bine citită, ceea ce nu-i deloc sigur – prezintă pe Radu ca «domn singur stăpânitor al Ungrovlahiei, al Vidinului şi al oblastiei (adică ţinutului) Vidinului». Tot voievodul muntean ar fi şi acel «Godon» pe care un document din 1377, aflat azi la Muzeul din Budapesta, îl aminteşte că a luptat cu ungurii. Cronica italiană pomenită mai sus arată că Ludovic ar fi fost biruitor asupra lui «Radano». Ştirea este însă greşită, deoarece documente ulterioare, absolut sigure, ne spun dimpotrivă că regele ungur nu izbutise să supună pe Radu. Căci altfel ce sens ar avea actul din 19 noiembrie 1377 – trei luni numai după expediţie – prin care Ludovic făgăduieşte saşilor din Braşov că «dacă, aşa cum speră, Ţara Românească va ajunge în mâinile sale», el le va uşura vama pe care trebuiau s-o plătească. Expediţia, prin urmare, nu dusese la rezultatele aşteptate, la supunerea lui Radu.” (5)

Oricum, în perioada imediat următoare, potrivit documentelor, regele maghiar şi Radu I stăpâneau fiecare câte o porţiune din Banatul de Severin: partea timişoreană era stăpânită de regele maghiar, iar partea dinspre Mehedinţi, Gorj şi Dolj era stăpânită de Radu I.

Activitatea edilitar-religioasă a Voievodului Radu I a fost însă impresionantă: este considerat ctitor al bisericilor Tismana, Cozia şi Cotmeana, unde a înlocuit vechile edificii din lemn cu unele din zidărie. De asemenea, Radu a finisat şi zugrăvit Biserica Domnească de la Curtea de Argeş, care fusese zidită în roşu pe timpul lui Basarab.

Istoricul Constantin C Guirescu consideră că personajul princiar înmormântat în mormântul nr 10 de la Curtea de Argeş nu este altul decât Radu I, denumit de cronicari Negru. “Anul morţii lui Radu nu-1 cunoaştem, după cum nu cunoaştem cu siguranţă nici locul unde a fost înmormântat. Pare însă foarte probabil ca mormântul descoperit în 1920 în Biserica Domnească din Curtea de Argeş să fie al lui. Tradiţia populară ştia că în această biserică a fost îngropat Negru Vodă. Ea arăta chiar locul anume: în partea dreaptă a bisericii, în faţa scaunelor arhiereşti, lângă stâlpul care susţine bolta. În acest loc, se facea de sute de ani pomenirea ctitorului, adică a lui «Negru Vodă» şi a doamnei sale Ana. Cu prilejul săpă­turilor din 1920, care urmăreau tocmai verificarea tradiţiei şi completarea ştirilor privitoare la acest străvechi lăcaş boieresc, s-au descoperit într-adevăr, la locul arătat, într-un sarcofag de piatră, rămăşiţele pământeşti ale ctitorului. (…) Prin urmare, noi credem că mormântul descoperit în 1920 în Biserica Domnească din Curtea de Argeş cuprinde rămăşiţele lui Radu I Basarab. Mai bine de o jumătate de mileniu au odihnit ele netulburate în sarcofagul de piatră ce le fusese pregătit, până când, în urma râvnei pioase de a cunoaşte tainele trecutului, au fost date iarăşi la lumină, arătând urmaşilor, mai bine decât orice carte, strălucirea, bogăţia şi frumuseţea acelui îndepărtat trecut.” (5)

Aşadar, începe să se facă cât de cât lumină în ceea ce priveşte locul unde au fost înmormântaţi voievozii Dinastiei Basarab. La Câmpulung sunt înmormântaţi Basarab (mormânt nedescoperit, dar care, potrivit tradiţiei, există acolo) şi Nicoale Alexandru, iar la Biserica Domnească sunt înmormântaţi (printre alte rude ale acestora) Vlaicu Vodă şi Radu I.

Rămâne de aflat unde au fost înmormântaţi Negru Vodă Cel Bătrân, Negru Vodă Cel Tânăr şi Mihail Negru Vodă – cei trei mari voievozi ai Dinastiei Negru.