14 – CORPUL ETERIC
La omul întrupat, prin suflet, se formează corpurile aurice derivate: corpul eteric, corpul emoţional, corpul astral, corpul mental inferior, corpul mental superior şi corpul spiritual.
Primul corp auric derivat este corpul eteric. Corpul eteric reproduce structura şi înfăţişarea corpului material. De fapt, corpul eteric este dublura energetică perfectă a trupului material. Corpul eteric este cu câţiva milimetri mai mic decât corpul material. Deşi este mai mic decât corpul fizic, corpul eteric emite o radiaţie ce depăşeşte cu câţiva centimetri limita epidermei, în funcţie de nivelul de sănătate pe care omul îl are la un moment dat. Mulţi clarvăzători au observat aureola ce emană din corpul eteric, afirmând că dimensiunile sale depăşesc corpul material cu 10-15 centimetri. Acest fapt este inexact; corpul eteric este, întotdeauna, cu câţiva milimetri mai mic decât trupul material. Ceea ce depăşeşte, într-adevăr, limitele epidermei nu este corpul eteric, ci doar radiaţia sa, care, uneori, nu poate fi deosebită de corpul propriu-zis. Oricum, prin clarvederea infraeterică, nu se poate face o distincţie corectă între corpul eteric propriu-zis şi radiaţia sa. Pentru a le cerceta, trebuie folosită clarvederea eterică.
Rolul corpului eteric este de a asigura buna funcţionare a trupului material. Fără existenţa corpului eteric, trupul fizic, supus entropiei prezente la nivelul lumii materiale, s-ar dezintegra rapid, aşa cum se întâmplă cu orice cadavru. La moarte, corpul eteric se desprinde de trup, iar trupul este lăsat sub dominaţia forţelor ce există în lumea materială. La nivelul corpului eteric, se poate pecepe foarte clar contrapartea fiecărui organ anatomic al corpului material. La acest nivel subtil poate fi determinată starea de sănătate a fiecărui organ şi a fiecărui element anatomic cu mult înainte ca disfuncţiile să se manifeste la nivelul trupului material. Corpul eteric are, în general, culoarea gri-albastrui. Totuşi, de-a lungul vieţii omului, corpul eteric îşi poate schimba culoarea de bază, în funcţie de diferiţi factori. Corpul eteric emite neîncetat o succesiune de sunete, care se aseamănă cu o muzică suavă, asemănătoare cu cea emisă de nenumărate tuburi de cupru care vibrează şi se ating în adierea vântului. În acelaşi timp, corpul eteric emite diferite mirosuri florale – de ghiocei, violete sau fân proaspăt cosit. Corpul eteric emite aceleaşi sunete şi mirosuri ca şi întreaga lume eterică.
La nivelul corpului eteric există numeroase elemente anatomice specific eterice, care nu există la nivelul trupului material. Astfel, corpul eteric este străbătut de numeroase canale prin care circulă energia – canale cunoscute încă din antichitate. Aceste canale energetice au primit diferite denumiri de-a lungul timpului. În ziua de astăzi, aceste canale au fost denumite prin termenul sanscrit de nadis, termen care va fi folosit în continuare (în lipsa unui termen creştin). De asemenea, în afara acestor canale energetice principale, există un număr nedeterminat, oricum foarte mare, de canale energetice secundare, de mai mică importanţă. O parte din aceste canale energetice secundare au fost denumite în limbajul curent prin termenul de meridiane, printr-un termen preluat din străvechea concepţie chineză.
Potrivit unei tradiţii provenită din Orient, la nivelul corpului eteric există nu mai puţin de trei sute şaizeci de mii de canale energetice, dintre care trei principale. Cele trei canale energetice principale prin care circulă energia pot fi observate foarte uşor. Canalele secundare sunt destul de greu de urmărit datorită faptului că sunt foarte subţiri. În limbajul aflat astăzi în uz pe plan mondial, cele trei canale energetice principale au primit următoarele denumiri: Sushumna, Pingala şi Ida (în lipsa unor denumiri mai bune, aceste denumiri vor fi folosite în continuare). Canalul situat de-a lungul coloanei vertebrale, care porneşte din creştet şi se termină la baza coloanei a fost denumit Sushumna. El se află poziţionat de-a lungul liniei divine. În partea stângă, respectiv în partea dreaptă a trupului, încolăcindu-se ca doi şerpi în jurul canalului central, se află canalul Ida şi canalul Pingala.
În afara canalelor energetice prin care circulă energia, există şi alte elemente care fac posibilă funcţionarea corpului eteric şi a fiinţei umane în ansamblul său. Aceste elemente, care se manifestă ca nişte vârtejuri de energie, au primit denumirea de chakre – de la sanscritul chakra -, care înseamnă roată, prin extensie vârtej. De-a lungul coloanei vertebrale sunt situate şapte chakre principale. În afara celor şapte chakre cunoscute de toată lumea, există destul de multe chakre mai mici, cu diferite roluri şi funcţiuni. Chakrele se află la interfaţa corpului eteric, fiind situate cam la 5 centimetri în afara acestuia. La suprafaţă, chakrele sunt formate din mici vârtejuri conice, care au fost denumite simbolic petale. În profunzime, chakrele eterice sunt legate de chakrele-atribut situate la nivelul corpului-duh, care au formă sferică şi sunt situate pe linia divină. Chakrele eterice îşi au originea într-un nod luminos, pe canalul Sushumna.
Chakrele eterice principale sunt următoarele: muladhara, care este situată la baza colanei vertebrale, svadistan, situată puţin mai jos de ombilic, manipura, situată în zona sternului, anahata, situată în mijlocul pieptului, vishuddi situată în zona gâtului, ajna, situată între sprâncene şi sahasrara, care este situată în creştetul capului. Sahashrara este denumită oarecum impropriu chakră, aspectul ei fiind asemănător unei pâlnii complicate cu deschizătura în sus.
Deşi majoritatea cercetătorilor domeniului afirmă că omul are şapte chakre principale, acestea sunt în număr de opt. A opta chakră importantă a sistemului auric uman nu este însă situată pe canalul Sushumna, ci în dreptul inimii fizice. Aceasta este chakra inimii. Chakra inimii, de culoarea aurie, apare doar la oamenii care şi-au deschis inima şi pot primi iubirea divină; această categorie de oameni îl pot percepe pe Iisus Hristos cu inima. Totuşi, în ziua de astăzi, doar puţini oameni sunt capabili să se deschidă iubirii divine şi să-l perceapă pe Iisus Hristos cu inima. În viitor, vor fi din ce în ce mai mulţi oameni capabili să-şi deschidă chakra inimii.
Chakra inimii are însă şi o chakră opusă: chakra situată în dreptul mamelonului drept. Aceasta este chakra orgoliului. Chakra orgoliului are culoarea maron. Ea este activată la oamenii egoişti şi orgolioşi, care sunt aserviţi lui Lucifer – drept pentru care poate fi denumită chakra luciferică.
Toate chakrele situate la nivelul corpului eteric au rolul de a atrage informaţii din mediu sub formă de energie luminoasă. Energia luminoasă este receptată de către chakre, iar apoi este prelucrată şi metabolizată, ceea ce provoacă jerbe luminoase atât la suprafaţa chakrei, cât şi în interior. În scrierile apărute până în prezent, se vorbeşte despre „activarea” unei chakre sau despre sensul în care este metabolizată energia ce circulă la nivelul respectivei chakre. Se afirmă astfel că unele chakre sunt închise, în timp ce altele sunt deschise. Trebuie evitate totuşi simplificările cu privire la modul de funcţionare al chakrelor. După cum se prezintă oamenii în ziua de astăzi, este o evidenţă faptul că chakrele sunt în stare de funcţiune – mai mult sau mai puţin, într-un fel sau altul – la toţi oamenii, iar aceasta se datorează în primul rând experienţelor vieţii.
La nivelul corpului eteric se manifestă o energie de viaţă fundamentală – o energie vitală, ca un curent energetic luminos, ce îşi are sursa la nivelul chakrei muladhara, care este situată la baza coloanei vertebrale. Energia de viaţă se ramifică prin nadisuri, transformându-se neîncetat în diferite forme de energie particulară. Fiecare dintre aceste energii particulare are propriul său rol şi, în consecinţă, propria culoare, propriul miros şi propriul sunet. Deşi porneşte dintr-un loc situat la baza coloanei vertebrale, energia de viaţă nu trebuie identificată cu energia Kundalini despre care amintesc scrierile indiene. De altfel, energia Kundalini este o energie care nu poate fi situată la nivelul auric descris anterior, ci la un nivel mult mai profund.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi CUFĂRUL CU ESEURI / 1- PROLOG)
