13 – SUFLETUL
Imediat după corpul duh se află situat sufletul. El înveleşte ca o dublură corpul duh. În actualul stadiu evolutiv, sufletul se manifestă doar pe durata unei singure existenţe. El se naşte imediat după prima respiraţie a omului în lumea materială. Sufletul este format, în total, din cinci elemente; cele cinci elemente sunt: steaua sufletului, corpul cauzal al sufletului, corpul sufletului – despre care am amintit anterior -, la care se adaugă alte două structuri şi anume „corpul conştienţei” şi „corpul conştiinţei”.
Steaua sufletului este situată la nivelul laringelui. Ea poate fi observată în cazul în care omul deschide gura. Corpul cauzal al sufletului este un înveliş sferic, cam de mărimea unei mingi de ping-pong ce învăluie steaua sufletului ca un cocon albicios. Împreună, steaua sufletului şi corpul cauzal al sufletului formează o unitate. Corpul sufletului se formează la câteva secunde după momentul naşterii, ca o dublură albicioasă, de formă vag umanoidă, ce înveleşte corpul duh. La nivelul cuantic al sufletului mai există alte două corpuri distincte, care sunt vizibile clarverderii eterice: corpul conştiinţei şi corpul conştienţei. Corpul conştiinţei are forma unei flăcări, iar corpul conştienţei are forma unei oglinzi concave sau a unei antene parabolice, de dimensiunea întregii aure umane. Fără aceste două elemente esenţiale ale fiinţei umane, omul n-ar putea lua contact cu lumea; nu ar putea conştientiza ceea ce se petrece şi nu ar reuşi să înţeleagă mediul înconjurător.
Sufletul – ca ansamblu – este personalitatea omului de-a lungul unei singure existenţe. Sufletul este reflectarea în lumea terestră, la nivelul fiecărei încarnări, a individualităţii. Steaua sufletului este reflectarea, pe parcursul unei singure existenţe, a spiritului; corpul cauzal al sufletului este reflectarea corpului cauzal ce învăluie spiritul, iar corpul sufletului este reflectarea, pentru o singură existenţă, a corpului-duh. Corpul sufletului are mai multe organe interioare, care se prezintă sub forma unor sfere. Aceste sfere au dimensiunea unei mingi de ping-pong. Cel mai important organ al corpului sufletului este un centru energetic, de forma unei sfere, care poate fi denumit „inima fiinţei sufleteşti„. La marea majoritate a oamenilor, această sferă interioară nu are încă o poziţie fixă, precum organele trupului fizic. La unii oameni, inima fiinţei sufleteşti este situată în dreptul stomacului, la alţii în dreptul gâtului, la alţii în dreptul umărului sau în spate, între omoplaţi. De-a lungul vieţii întrupate, în funcţie de conjuncturi, sfera respectivă se deplasează în diferite locuri. Locul ideal în care ar trebui să fie situată inima fiinţei sufleteşti, este în dreptul inimii fizice. Deocamdată, pentru marea majoritate a oamenilor, acesta este doar un deziderat. Doar monahii sau laicii care se roagă des, au inima fiinţei sufleteşti situată chiar în dreptul inimii fizice. Inima fiinţei sufleteşti este locul în care sunt stocate toate trăirile omului, de-a lungul existenţei trupeşti; în ea se strâng, ca într-o arhivă, toate experienţele – ea este sediul personalităţii trupeşti, care se formează între naştere şi moarte. La moarte, conţinutul informaţional stocat în inima fiinţei sufleteşti este aspirat în corpul duh. Fiinţele din lumea eterică spun că inima fiinţei sufleteşti este „amintirea a toate”.
Corpul sufletului, care are o formă umanoidă destul de vagă, este destul de bine definit în partea superioară şi mai puţin clar definit în partea inferioară. În dreptul gâtului, corpul sufletului are o steluţă strălucitoare – steluţa sufletului. Această steluţă este învăluită într-un cocon cu o culoare albicioasă, care este corpul cauzal al sufletului. Atât steluţa spiritului, cât şi coconul pulsează intermitent, dar ciclic (în cicluri neregulate), ca nişte flashuri emise de un aparat de fotografiat.
Corpul sufletului este format din energii de diferite culori şi luminozităţi, care au, cel mai adesea, mişcări turbionare, ca nişte valuri de energii ce se rotesc neîncetat. Chipul corpului sufletului îl reproduce pe cel al trupului material din prezenta întrupare, dar este un chip idealizat, care nu reflectă deformările acestuia – riduri, evenutale răni etc. În consecinţă, chipul corpului sufletului este, la toţi oamenii, de o frumuseţe „angelică”, care nu are nimic în comun cu canoanele estetice care, prin convenţii facile, au fost stabilite în lumea materială. De fapt, caracteristica de bază a aspectului fizionomic al corpului sufletului este inocenţa. De-a lungul vieţii, prin contactul cu lumea materială, corpul sufletului se acoperă cu energii exogene de diferite culori. Prin aceasta, nu trebuie să se înţeleagă că sufletul involuează în vreun fel, ci doar că suferă un proces de acoperire, datorită noxelor specifice lumii materiale.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi CUFĂRUL CU ESEURI / 1- PROLOG)
