7 – LUMEA ETERICĂ
Palierul cuantic eteric este doar unul dintre palierele Terrei aurica. Este posibilă doarperceperea palierului cuantic eteric, nu şi pătrunderea corporal în acesta. Lumea eterică este o lume diferită de palierul material. Lumea eterică nu este în nici un caz „dublura” lumii fizice, ci este o lume autonomă, care are propriile ei caracteristici, proprietăţi şi legi de funcţionare. Lumea eterică nu trebuie confundată cu contrapartea dublurilor aurice ale obiectelor din palierul material, astfel că peisajele din lumea eterică nu corespund cu peisajele din lumea materială. Lumea eterică are un decor propriu: forme de relief asemănătoare până la un punct celor materiale, vegetaţie şi anumite construcţii fără corespondent în lumea fizică.
Lumea eterică nu are început sau sfârşit, deşi – paradoxal – nu este rotundă precum globul terestru, ci dreaptă. Pe cerul lumii eterice nu se văd nici Soarele, nici Luna sau stelele. Cerul eteric are o culoare verde-albăstruie care nu se modifică niciodată. În lumea eterică nu există alternanţa noapte/zi. Există însă o luminozitate difuză, de aceeaşi nuanţă ca şi a cerului, foarte plăcută, care permite o bună vizibilitate în orice moment.
Solul lumii eterice se prezintă sub forma unui spectru larg de culori. Cel mai adesea, solul lumii eterice are o culoare asemănătoare argilei. Solul eterică emite, ca un diapazon uriaş, o notă muzicală ce pare diferită de notele perceptibile în lumea materială. Această notă muzicală pare a fi asemănătoare notei „fa” din gama muzicală. Mirosul specific al solului, aşa cum este perceput în palierul eteric, este un miros asemănător fânului proaspăt cosit. Solul lumii eterice este plin de diferite forme de vegetaţie: mii şi mii de specii de vegetale, de flori de toate culorile şi de toate formele, care emană parfumuri ameţitoare. Florile şi arbuştii emană luminozităţi diferite, în funcţie de specie. Arbuştii şi pomii fructiferi au forme şi mărimi diverse. Pomii fructiferi sunt plini de rod bogat. Fructele, care atârnă greu pe crengile pomilor fructiferi, sunt asemănătoare merelor, perelor, cireşelor şi altor fructe care există astăzi în lumea terestră. Totuşi, aceste fructe sunt diferite de cele actuale. Fructele din lumea eterică par să semene cu cele ce existau cândva în lumea materială, cu mult înainte ca poluarea şi acţiunea oamenilor să le fi modificat structura. Este posibil ca arborii şi pomii fructiferi de acest fel să fi existat cândva pe suprafaţa pământului. Ei sunt, dacă se poate spune aşa, strămoşii îndepărtaţi ai celor ce există în epoca actuală.
Modul în care arată mediul vegetal al lumii eterice pare să corespundă modului în care arăta cândva lumea terestră, atunci când umanitatea era în faza copilăriei. În momentul în care o fiinţă din lumea eterică rupe un fruct, acesta creşte la loc foarte repede. Atunci când o fiinţă din lumea eterică rupe un fruct dintr-un copac, din acel loc iese un fel de pastă verde, care se măreşte, se usucă şi crapă, pentru ca, în final, să se desprindă de ramură şi să cadă pe sol. În locul ei apare însă un nou mugure, care se transformă rapid în fruct. Acesta pare a fi un proces accelerat de creştere a unei plante. Pentru un clarvăzător nu este, desigur, posibil să interacţioneze cu lumea eterică, pe care doar o vede, astfel că nu poate atinge nici măcar un fir de iarbă.
În lumea eterică există şi păduri, presărate din loc în loc cu luminişuri. Multe soiuri de copaci din aceste păduri au dimensiuni imense, amintind de copacii gigantici din erele geologice timpurii ale pământului. Undeva, în depărtare, dincolo de pădurile imense, există munţi înalţi, cu creste golaşe, roşiatice, ca şi cum ar fi acoperiţi de marmură roşie. De multe ori, munţii din lumea eterică par a fi acoperiţi de vegetaţie abundentă, care are o frumoasă culoare verde deschis. Pe munţii lumii eterice pot fi observaţi, din loc în loc, un fel de cetăţui cu ziduri crenelate, construite din acelaşi material de culoare roşie, din care par să fie făcute crestele şi versanţii golaşi ce se pierd în zare. Printre versanţii munţilor şerpuiesc agale, pârâuri şi râuri. Apa din lumea eterică, de culoarea smaraldului, este mult mai densă decât cea care există în lumea terestră. Pe fundul apelor curgătoare se văd pietre roşii, de diferite mărimi.
Senzaţia cea mai pregnantă pe care o resimte cel care observă această lume prin clarvedere este că se află în paradis. Aşa şi este; biosistemul vegetal al lumii eterice este asemănător cu paradisul descris în Biblie. De altfel, nu scrie nicăieri, în Vechiul Testament, că paradisul a fost o realitate strict materială. Biblia spune numai că, după ce Adam şi Eva au fost izgoniţi din paradis, acesta a devenit un teritoriu interzis.
În lumea eterică se produce adesea un fenomen ciudat, ce pare mai mult de domeniul basmului sau al fantasticului. În anumite perioade, din cerul lumii eterice cade ceva ca o ninsoare, formată din fulgi mari, roz, foarte parfumaţi ca miros şi dulci la gust. Căderea acestei ninsori ciudate poate fi comparată cu expunerea din Vechiul Testament, care descrie ieşirea tribului lui Israel, condus de Moise, din Egipt. În Exodul, cap 16, este descrisă hrănirea tribului condus de Moise în deşert, cu ajutorul manei. „Şi când vorbea Aaron întregei adunări a lui Israel, s-a uitat înspre pustie, şi iată că Slava Domnului s-a arătat într-un nor. … dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei. Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă„. Moise le-a explicat că aceasta este „pâinea pe care v-o dă Dumnezeu ca hrană„.
Modul în care este alcătuită lumea eterică, atât de strâns legată de contrapartea eterică a lumii materiale, dar şi de lumea materială, ne îndeamnă să credem că aici rezidă patternurile energetico-informaţionale ale naturii din lumea materială.
În mod constant, la nivelul lumii eterice pot fi remarcate două tipuri principale de energii: de-o parte energiile ce provin de sus, din cer, iar de cealalată parte energiile ce provin din solul eteric. Energiile cereşti sunt pozitive, spre deosebire de energiile scoarţei eterice, care sunt încărcate negativ. Fireşte, în acest caz, termeni precum pozitiv şi negativ nu trebuie luaţi în sensul absolut, ci doar ca sistem general de referinţă. Termenul negativ nu trebuie luat în sensul de rău, precum termenul pozitiv nu trebuie luat în sensul de bine. Energiile nu trebuie interpretate în sensuri morale. Polul pozitiv al unui magnet nu este mai „bun” decât polul negativ al aceluiaşi magnet. De altfel, nici termenul de energie gravitaţională, care este o energie generată de globul terestru, nu are vreo semnificaţie morală. Energiile provenite din solul eteric transcend palierele cuantice pentru a se manifesta şi în lumea materială, unde asigură vitalitatea organismelor. În lumea eterică, ele sunt vizibile ca nişte panglici de lumină. Aceste energii vitalizează rădăcinile plantelor din lumea materială, alimentându-le cu energie. La oameni, unele dintre aceste energii acţionează asupra chakrelor din partea inferioară a corpului. În schimb, energiile provenite din cerul eteric vitalizează partea superioară a aurei oamenilor. Energiile cereşti sunt complementare energiilor emise de solul eteric, acţionând în special asupra chakrelor din partea superioară. Cerul lumii eterice emite în mod continuu un sunet vag, asemănător bâzâitului unui transformator prin care trece un curent electric. Mirosul degajat de cer seamănă cu mirosul de „aer curat” – identic cu cel perceput probabil de un scafandru ori de un astronaut conectat la un tub de oxigen.
Cea mai importantă energie care se manifestă în lumea eterică este însă cea a Sfântului Duh. Are o culoare roşie extrem de strălucitoare şi emite un miros de trandafiri. Când acţionează asupra aurei unui om, această energie pătrunde prin sahasrara, chakra din creştetul capului, precum o limbă de foc.
În lumea eterică mai există şi un alt tip de energie, care are o culoare neagră, un miros de putrefacţie şi o influenţă distructivă asupra aurei. În momentul în care omul desfăşoară o activitate contrară legilor cosmice, această energie de culoare neagră se declanşează automat, repercutându-se asupra sănătăţii fizice şi sufleteşti a omului printr-o fulgerare de scurtă durată.
În lumea eterică nu există animale, aşa cum există în lumea terestră. În schimb, se manifestă trei mari categorii de fiinţe: fiinţele îngereşti, spiritele naturii şi oamenii.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)