4 – HAZIM
Primul palier ce transcende palierul fizic este palierul infraeteric. Într-un fel, se poate spune că palierul infraeteric face parte din palierul fizic, dar este diferit de aspectul mineral al acestuia, perceptibil prin intermediul organelor de simţ fizice. În palierul infraeteric sunt vizibile contrapărţile aurice ale tuturor obiectelor şi fiinţelor care trăiesc în limitele lumii materiale. Contrapărţile aurice ale lumii materiale pot fi observate diferit, în funcţie de tipul de clarvedere folosit: clarvederea infraeterică sau clarvederea eterică.
Privit prin clarvederea infraeterică, pământul luat în palmă are culoarea roşie-cărămizie, iar mirosul său este asemănător laptelui fiert proaspăt. Pământul emite continuu un sunet anumit, un AAAA… prelung. Apa are o culoare albă mată şi un miros ce aduce cu cel al smochinelor. În preajma unei ape curgătoare, cerul reflectă culoarea apei. Mineralele au diferite luminozităţi. Toate rocile de pe suprafaţa pământului au aceeaşi vechime, dar această vechime nu este chiar atât de mare precum afirmă geologia modernă; aceasta înseamnă că pământul material este mult mai recent decât afirmă geologia. Majoritatea rocilor emit o luminozitate verzuie. Gresia emite o luminozitate verzuie, marmura emite o luminozitate neagră, iar diamantul emite o luminozitate argintie.
Cerul, privit prin clarvederea infraeterică, are culoarea galbenă, iar soarele are întotdeauna culoarea verde. Soarele pare un glob verde, strălucitor. Prin clarvederea infraeterică, nu se vede însă focul. Flăcările focului nu se văd deloc.
Cu totul alta se prezintă situaţia când mediul material este observat prin clarvederea eterică. Atunci când este observat prin clarvederea eterică, se poate remarca că pietrele şi rocile au în interior mai multe învelişuri luminoase – ca nişte cămăşi de lumină – identice, ca funcţionalitate, cu corpurile aurice ale omului. Aceste învelişuri aurice interioare ale rocilor au străluciri diferite. În interior, rocile au o structură formată din linii de lumină. Adesea, structura liniilor de lumină este foarte complicată, aseamănându-se cu fagurii. Pământul are înfăţişarea unui jeleu multicolor, oarecum transparent şi foarte parfumat. Solul – pământul, ca element material – are o aură de până la un metru înălţime. Când omul păşeşte pe sol, aura pământului se tulbură, ca şi cum ar călca într-o baltă. Imediat după trecerea sa, aura pământului revine la starea iniţială. Prin clarvederea eterică, apa se vede ca o lumină multicoloră.
Dacă se pune într-un recipient apă şi pământ, de exemplu într-o glastră, din punct de vedere auric se formează un amestec nou, cu alte proprietăţi. Dacă cele două elemente rămân amestecate, se formează un soi de magmă, din care apare un alt element important: focul. Este vorba însă despre un foc eteric, diferit de cel material. Modul în care se combină aceste elemente pare să indice faptul că, atât pământul, cât şi apa, s-au format cândva din foc. Dacă se separă iarăşi cele două elemente, fiecare dintre ele îşi recapătă proprietăţile iniţiale, iar focul dispare la fel de rapid precum a apărut. Focul, acest element straniu ce pare a se situa la obârşia elementelor naturale, este numit Hazim de către fiinţele din lumea eterică, iar traducerea exactă a termenului este „respiraţia / arderea care aduce viaţa”. Acest foc denumit Hazim nu trebuie confundat cu cel material. Analizând din punct de vedere auric elementele naturii, focul pare astfel să fie cel mai vechi element. Urmează aerul, apa şi pământul.
Ca o paranteză, se poate constata că filozofii antichităţii erau destul de bine informaţi, din moment ce au detectat atât de bine caracteristicile elementelor naturale – focul, pământul, aerul şi apa. În schimb, noi, în ziua de astăzi, suntem atât de deficitari în ceea ce priveşte înţelegerea lumii, încât nu mai suntem capabili nici măcar să remarcăm că filozofii antichităţii – de exemplu, filosofii greci precum Thales sau Heraclit – nu se refereau la elementele materiale, ci la cele transfizice atunci când afirmau că la „originea lumii” se află elemente precum „focul” sau „apa”. Dacă lucrările de filozofie modernă afirmă că Thales sau Heraclit erau „materialişti”, cum să ne mai mire faptul că Noul Testament este atât de batjocorit, încât este comentat în termenii filmelor SF de calitate îndoielnică, iar Iisus Hristos sau Îngerul Gabriel sunt consideraţi „extratereştri”.
Şi vegetalele se prezintă diferit atunci când sunt cercetate prin cele două tipuri de clarvedere. Observate prin clarvederea infraeterică, vegetalele au corpuri aurice de culori diferite. Astfel, cercetat prin clarvederea infraeterică, un arţar are o aură maronie, plantele de apartament au corpuri aurice de culoare gri-crem, iar pomii fructiferi au corpuri aurice galbene sau roşii-galbene. Observaţi tot prin clarvederea infraeterică, unii arbori mai bătrâni – de exemplu, teii, nucii, dafinii, salciile, salcâmii – au mai multe straturi aurice suprapuse. Unele dintre aceste straturi aurice imită, într-un fel, straturile aurice ale oamenilor.
Cercetat prin clarvederea eterică, aspectul plantelor se modifică substanţial. Toate plantele au în interior mai multe învelişuri luminoase. Mai mult decât atât: plantele au, fiecare, suflet. Sufletul unei plante are forma unei steluţe strălucitoare. De regulă, sufletul unei plante este situat în locul unde se termină tulpina şi începe prima ramificaţie. Unii copaci mai bătrâni au chiar şi o linie divină, care pare să coboare undeva de sus până în centrul pământului. Linia divină a copacilor are aceeaşi culoare, acelaşi sunet şi acelaşi parfum ca şi trupul de lumină al unor fiinţe îngereşti foarte elevate. Între rădăcină şi prima ramificaţie a crengilor, copacii foarte bătrâni au nişte globuri luminoase. Aceste globuri pot fi numite sufletele copacilor, a căror funcţionalitate, cu limitările de rigoare, se aseamănă cu steluţa sufletului de la oameni. Globurile luminoase – sufletele copacilor – emit ceva ce s-ar putea traduce prin dragoste şi prietenie pentru animale sau oameni. Copacii sunt străbătuţi de nenumărate fire luminoase ce pulsează neîncetat. Firele luminoase pornesc de la globurile luminoase şi se termină la extremităţi.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi CUFĂRUL CU ESEURI / 1- PROLOG)