2 – TERRA AURICA
Precum omul are un trup fizic, un corp eteric, un corp astral etc, tot astfel şi planeta pe care locuim are un corp fizic, un corp eteric, un corp astral etc. „Ceea ce este sus este jos şi ceea ce este jos este sus”, spune un vechi aforism.
Pământul este înconjurat de o aură imensă, ce se întinde până la jumătatea distanţei dintre satelitul nostru natural, Luna şi planetă vecină – Marte. Globul fizic este aşezat în mijlocul acestei aure, la fel cum trupul material al omului este aşezat în mijlocul aurei sale. Acest sistem vast, format din globul fizic şi din aura sa, formează Terra aurica. Se poate compara Terra aurica cu un imens balon, în mijlocul căruia este situat pământul fizic. Chiar la extremitatea sa, Terra aurica are o membrană de protecţie. Aura pământului, care este în esenţă o lume închisă, comunică cu exteriorul prin intermediul unor porţi. Porţile sunt dispuse chiar la interfaţa membranei de protecţie ce învăluie Terra aurica.
Termenul de „poartă”, care va fi folosit în cele ce urmează, este mai degrabă un termen metafizic şi are prea puţin în comun cu termenul obişnuit de poartă care se foloseşte în limbajul curent. O poartă, în sens metafizic, este un pasaj de trecere, prin care fiinţele dintr-o lume sau, mai corect spus, dintr-un anumit palier, pot trece în alt palier. Fireşte, termeni precum porţi sau suprafaţă sunt improprii, deoarece la nivelul auric nu se poate vorbi despre spaţiu în sensul terestru, la fel cum nu se poate vorbi despre timp. Elementele componente ale aurei terestre nu pot fi definite în termeni strict materiali, ci doar raportate la senzaţiile pe care le provoacă subiectului cunoscător: culori, sunete, mirosuri, senzaţii etc.
Aşadar, la limita exterioară a Terrei aurica există două porţi principale: o poartă prin care se pătrunde şi o poartă prin care se poate ieşi. Cele două porţi sunt situate la antipozi. Poarta de intrare poate fi denumită „Alfa”, iar poarta de ieşire, „Omega”. Ele sunt, dacă se poate spune astfel, începutul şi sfârşitul sistemului auric terestru. Datorită faptului că, la marginile sale, Terra aurica are o membrană protectoare, nici o fiinţă provenită din afara acesteia nu poate pătrunde înăuntru. În aura terestră se poate pătrunde printr-o singură intrare – Poarta Alfa. La polul opus se află poarta Omega, locul prin care se părăseşte Terra aurica. Cele două porţi se află în poziţii opuse, iar prin poziţie opusă nu se înţelege o poziţie spaţială, ci o poziţie ontologică.
În interior, Terra aurica este structurată pe mai multe paliere cuantice, precum aura omului are mai multe straturi sau corpuri. De altfel, se poate vorbi despre o corespondenţă între palierele cuantice ale Terrei aurica şi straturile/corpurile aurei omului. Palierele principale ale Terrei aurica sunt, în ordine, următoarele: palierul fizic, care corespunde corpului material; palierul infraeteric, care corespunde corpurilor aurice derivate; palierul eteric, care corespunde corpului eteric; palierul astral sau „lumea de dincolo”, care corespunde corpului duh; palierul spiritual, care corespunde structurilor aurice superioare ale omului. În afara acestor paliere principale mai există şi altele. Există, de asemenea, mai multe paliere cuantice intermediare.
Palierul fizic este suficient cunoscut pentru a mai vorbi despre el – ştiinţa modernă a furnizat numeroase informaţii, astfel încât aspectele materiale sunt arhicunoscute.
Primul palier care-l transcende pe cel fizic este palierul infraeteric; în acest palier sunt vizibile contrapărţile aurice ale tuturor obiectelor şi fiinţelor care trăiesc în limitele lumii materiale. Dincolo de palierul infraeteric există o zonă ortoexistenţială complexă, o zonă intermediară: oceanul gândurilor reziduale. Dincolo de oceanul gândurilor reziduale se află palierul (sau lumea) eteric. La fel ca şi palierul material, cel eteric este tridimensional, oarecum asemănătoare lumii materiale. Pentru a ajunge în palierul eteric, oamenii trebuie să treacă printr-un fel de tunel.
Din lumea eterică, prin intermediul unor porţi, se pătrunde în alte lumi sau paliere cuantice ale cosmosului spiritual, de exemplu în lumea astrală. Porţile reprezintă elementul de trecere de pe un palier cuantic în altul; funcţional, o poartă este un pasaj de trecere dintr-un loc în altul.
În lumea eterică există doar două tipuri de porţi: Poarta 1 şi Poarta 2. Prin Poarta 1 se poate pătrunde în lumea astrală – lumea de dincolo, locul unde merg sufletele oamenilor defuncţi – şi de acolo în palierele superioare ale cosmosului spiritual. Prin Poarta 2 se poate pătrunde în lumea fiinţelor luciferice. Prin fiecare din cele două tipuri de porţi pot pătrunde fiinţe care sunt în rezonanţă cu natura energetică a porţii. Din acest punct de vedere, se poate spune că porţile au şi un rol profilactic: ele nu permit fiinţelor neavenite, provenite din alte paliere ale cosmosului spiritual, să pătrundă în lumile în care nu au ce căuta, nefiind în rezonanţă vibratorie cu ele. Unele fiinţe doresc să pătrundă prin porţile cu care nu sunt în rezonanţă vibratorie, dar sunt oprite de structura energetică a porţii ca de o barieră. Porţile sunt deschideri naturale ale lumii eterice. Porţile se formează instantaneu, din elementele naturii eterice. Ele apar ca un fel de perdele multicolore, ce emană un parfum aparte.
Poarta 1 se prezintă ca o supapă ori ca vârtejul unui ciclon; ea se formează instantaneu din natura lumii eterice. În momentul formării şi pe toată durata manifestării porţii se aude nota „mi”, ca şi cum cineva ar sufla printr-un flaut. Înălţimea porţii este de aproximativ 4 metri. Procesul de formare are loc de jos în sus, pornind de la elementul pământ, în special de la elementul mineral. Se pare că la procesul de formare a unei porţi iau parte spirite ale naturii care ţin de elementul pământ. Atunci când se formează Poarta 1, energia fluidică ce provine din sol, deci din elementul pământ, se amestecă cu elementul mineral (rocă), formând limbi roşiatice, foarte intense. Concomitent, se aud voci şi zgomote stranii, ca şi cum s-ar juca nişte copii zgomotoşi. De regulă, se aud voci feminine. Este ca şi cum esenţa elementului pământ se amestecă cu esenţa elementului rocă şi cu esenţa vegetalelor pentru a forma o poartă. Energia fluidică ce provine din pământ se uneşte în final cu elementul aer, adică cu esenţa cerului, ceea ce înseamnă că la această acţiune participă şi spiritele naturii de aer. Toate acestea formează o poartă ce seamănă cu un abur viu colorat. PrinPoarta 1 pătrund doar fiinţele îngereşti din ierarhia Fiilor Luminii, precum şi oamenii care vin şi pleacă în şi de la o încarnare în lumea terestră.
Poarta 2 este identică cu prima, dar procesul de formare este invers. Poarta 2 este deschiderea care face legătura cu palierul fiinţelor luciferice – Fiii întunericului. Palierul fiinţelor luciferice nu este situat în lumea eterică, ci într-o lume diferită, prin care se poate pătrunde prin Poarta 2; el se întinde, spaţial, pe o distanţă imensă. Mediul acestui palier pare să fie asemănător cu palierul eteric. Ierarhia fiinţelor luciferice este identică cu cea a Fiilor Luminii, dar de semn negativ (inversată). Conducătorul fiinţelor luciferice este Lucifer, îngerul rebel, care s-a opus lui Dumnezeu şi ierarhiei Fiilor luminii.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)