1 – ORTOEXISTENŢA
Pentru o mai bună înţelegere a istoriei cosmosului, trebuie făcute câteva precizări asupra unor termeni ce vor fi folosiţi în continuare. În primul rând, va fi folosit termenul de cosmos spiritual sau cosmos integral pentru a desemna toate palierele care există în cosmos, din care palierul material – pe care noi, oamenii îl cunoaştem atâta timp cât trăim într-un trup fizic – este doar o mică parte. Considerat din punctul de vedere al unui om care trăieşte în palierul fizic – singurul mod din care se poate face o apreciere – se poate spune, grosso modo, că ceea ce am definit a fi cosmos integral este format din două aspecte distincte.
Primul aspect al cosmosului integral este palierul fizic, adică ceea ce, de regulă, printr-un termen generic, a primit numele de continuumul spaţio-temporal – palierul în care noi, oamenii, trăim şi ne ducem existenţa. Noi percepem acest palier prin intermediul organelor de simţ, în stare de veghe, şi îl putem analiza prin intermdiul intelectului. Acesta este „aspectul existenţial al cosmosului„. Al doilea aspect al cosmosului integral, care pentru foarte mulţi oameni este doar o ipoteză – şi este foarte bine că se întâmplă acest lucru, pentru că fiecare lucru trebuie aflat sau experimentat la timpul său – este format dintr-un nivel al realităţii care depăşeşete spectrul perceptiv specific organelor fizice de simţ şi stării de conştienţă specifică veghei. Pentru a-l desemna va fi utilizat termenul generic de „aspect ortoexistenţial al cosmosului integral”. Din punct de vedere filozofic, „ortoexistenţa” poate fi definită drept „existenţa din afara universului material”. În acelaşi timp, ortoexistenţa este sursa universului material. Nivelul ortoexistenţial este aşadar nivelul imediat superior nivelului existenţial, adică al continuumului spaţio-temporal pe care-l considerăm a fi lumea fizică sau „lumea noastră”. La rândul său, nivelul ortoexistenţial este format din mai multe regiuni, lumi, paliere sau planuri cuantice.
Cosmosul material, pe care noi oamenii îl considerăm a fi imens, este ca o picătură de ulei pe un ocean infinit. Oceanul infinit este cosmosul spiritual, iar lumea materială este doar o enclavă în imensitatea acestuia.
Ştiinţa modernă – în special noile teorii care vorbesc despre cosmosul de tip hologramă sau despre „ordinea înfăşurată” şi universul cu „n” dimensiuni – tinde să admită că univewrsul este format din mai multe paliere care, de cele mai multe ori, sunt interpretate drept posibile universuri „paralele”. Totuşi, termenul de universuri „paralele” nu este întru totul corect, întrucât ar presupune ipoteza existenţei unui alt Dumnezeu, care să le fi creat, ceea ce nu este posibil din nici un punct de vedere: teologic, metafizic sau logic. Se poate însă vorbi despre existenţa mai multor paliere sau niveluri ale aceluiaşi univers, creaţie a Unicului Dumnezeu. Cu atât mai mult cu cât, indiferent de terminologia folosită de-a lungul timpurilor, ideea structurării universului pe mai multe paliere a fost împărtăşită de toate concepţiile esoterice care au apărut până în prezent, începând de la concepţiile sumerienilor, egiptenilor, hinduşilor, chinezilor până la concepţia creştină.
Sistemul nostru planetar are în total 12 corpuri cereşti, care orbitează în jurul Soarelui. Dintre cele 12 corpuri cereşti, 9 sunt materiale (inclusiv Soarele), iar 3 sunt eterice, aşadar invizibile prin intermediul simţurilor materiale şi nedetectabile prin instrumente. Cele trei planete eterice sunt numite în limba fiinţelor din lumea eterică, astfel: Yuhton, Perfer şi Axiah. Dintre ele, doar planeta eterică Perfer a fost cândva locuită. De fapt, Perfer-ul eteric este o planetă care a fost cândva incendiată. Ea arde şi astăzi la nivelul palierului cuantic eteric. Rămăşiţele planetei Perfer există actualmente la nivelul palierului eteric, cu corespondenţă în palierul material undeva între Marte şi Jupiter. Celelalte două planete eterice, Yuhton şi Axiah, nu sunt deocamdată apte pentru a primi forme de viaţă eterică. Yuhton este prima planetă a sistemului solar, fiind situată imediat după Soare, undeva între Soare şi Mercur. Axiah este o planetă eterică, situată la capătul sistemului soalar, undeva după Pluton, fiind cea mai depărtată planetă de Soare. Planetele eterice Yuhton şi Axiah nu sunt locuite. Deocamdată, Constructorii cereşti lucrează pentru ca aceste planete să devină locuibile.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)