AEGYPTIACA

FIINŢA OMULUI

TRUP, SUFLET, SPIRIT: KA, BA, ACH, REN

Cheia descifrării vestigiilor trecutului misterios precum şi a mentalităţii vechilor iniţiaţi egipteni rezidă în înţelegerea modului în care aceştia concepeau fiinţa omenească. Fără înţelegerea modului complex în care vechii iniţiaţi egipteni concepeau fiinţa omenească, orice încercare de interpretare are puţine şanse de izbândă, mentalitatea acestora rămânând la fel de enigmatică ca şi până acum.

Dacă pentru modul actual de înţelegere, eminamente materialist, omul este format numai din trupul fizic, pentru vechii egipteni lucrurile stăteau cu totul altfel. Astfel, un vechi mit egiptean afirma că oamenii au fost creaţi din “lacrimile lui Ra.” De fapt, „om” şi „lacrimă” erau desemnaţi prin acelaşi cuvânt: „erme„. La fel ca şi iniţiaţii celorlalte popoare ale antichităţii – sumerieni, fenicieni, daci, greci, chinezi sau indieni – iniţiaţii egipteni considerau că fiinţa omenească este formată din trup, suflet, aură energetică şi spirit.

Concepţia vechilor iniţiaţi egipteni – denumită save, sofe sau sophia – nu mai poate fi astăzi înţeleasă decât dacă este raportată la o concepţie asemănătoare. În zilele noastre, singura concepţie asemănătoare este concepţia spiritualist-ezoterică. De aceea, pentru a evita confuziile, demersul de descifrare a modului în care vechii iniţiaţi egipteni concepeau fiinţa omenească trebuie desfăşurat prin raportare directă la concepţia spiritualist-ezoterică modernă. Astfel, înainte de a începe descifrarea concepţiei vechilor iniţiaţi egipteni cu privire la fiinţa omenească, trebuie trecut în revistă, foarte pe scurt, concepţia spiritualist-ezoterică cu privire la acest subiect.

Majoritatea cercetătorilor moderni ai aurei afirmă că, în afara trupului material, fiinţa umană este formată din mai multe corpuri energetice, care împreună compun aura, după cum urmează: corp eteric, corp emoţional, corp astral, corp mental inferior, corp mental superior, corp mental luminat, corp cauzal, suflet, duh şi spirit. Există însă şi cercetători care afirmă că fiinţa omenească este formată din cinci sau din trei corpuri energetice; alţi cercetători, mai puţini la număr, afirmă că există nouă sau chiar unsprezece corpuri energetice. Acestă varietate de clasificări nu trebuie să fie un motiv de încurcătură, explicaţia fiind foarte simplă: în timp ce unii cercetători au considerat că anumite structuri energetice sunt autonome, alţii le-au grupat în funcţie de anumite considerente. De exemplu, în timp ce unii cercetători consideră că fiinţa umană are un singur corp mental, dar care este format din două sau trei “straturi”, alţii consideră că se poate vorbi cu îndreptăţire despre două sau chiar despre trei corpuri mentale distincte: despre un corp mental inferior, despre un corp mental superior, despre un corp mental luminat etc.

Pentru exemplificarea acestor aspecte trebuie dat cuvântul contactorilor care, în epoca actuală, prin intermediul percepţiei extrasenzoriale, au perceput în mod direct aura oamenească.

Astfel, contactoarea americană Barbara Ann Brennen, licenţiată în fizică atmosferică la Universitatea din Wisconsin, care a lucrat pentru Centrul de zboruri spaţiale Goddard, NASA – afirma următoarele cu privire la structura aurei omului: „câmpul energetic uman poate fi descris ca un halou luminos ce înconjoară corpul şi îl pătrunde, emite radiaţia sa proprie şi este de obicei numit aură. Am observat şapte straturi. La început nu am putut să văd decât straturile inferioare, care sunt dense şi uşor de perceput. Cu cât acumulam experienţă, cu atât percepeam mai multe straturi. Adică, pentru a vedea straturile superioare, cum ar fi – să zicem – al cincilea, al şaselea şi al şaptelea, trebuie să intru într-o stare meditativă, de obicei cu ochii închişi. Observaţiile mele cu privire la aură mi-au relevat un model dualist al câmpului …Fiecare strat următor se întrepătrunde complet stratului inferior, inclusiv al corpului fizic. Din punct de vedere ştiinţific, fiecare strat poate fi considerat un nivel de vibraţii superioare, care ocupă acelaşi spaţiu ca şi nivelurile de vibraţii mai joase şi în extensie. Pentru a percepe fiecare strat consecutiv, observatorul trebuie să înainteze în conştientizarea fiecărui nivel nou de frecvenţă. Aşadar, avem şapte trupuri, fiecare depăşindu-l pe cel dinainte – concept cu care nu suntem obişnuiţi în viaţa noastră normală. Mulţi oameni presupun – în mod greşit – că aura are forma unei cepe pe care o poţi coji foaie după foaie. Nu este de loc aşa. Nivelele structurale conţin toate formele corpului fizic, inclusiv ale organelor interne, vaselor sanguine etc, precum şi forme adiţionale pe care nu le conţine trupul fizic„. (15)

În opinia autoarei citate, primul corp al aurei, asociat funcţiilor fizice şi senzaţiilor fizice – durerea sau plăcerea fizică, ca şi funcţiilor automate ale trupului a fost denumit corp eteric. El reproduce ca o matrice energetică organele corpului material. Al doilea corp este, în mare, asociat aspectului emoţional şi afectiv al fiinţei omeneşti. El este vehiculul prin intermediul căruia omul îşi trăieşte viaţa emoţională şi afectivă. El este denumit corp emoţional. Al treilea corp este asociat dorinţelor, motiv pentru care este denumit corp astral sau al dorinţelor. Al patrulea corp este asociat activităţii mentale legate de planul material – gândirea concretă. El a primit numele de corp mental inferior sau intelect. Al cincelea corp este asociat gândirii abstracte şi înţelegerii, motiv pentru care a fost denumit corp mental superior. Al şaselea corp a fost asociat cu raţiunea “luminată”, fiind denumit corp mental luminat. Al şaptelea corp este asociat voinţei superioare, vorbirii, transformării cuvintelor în fapte. El a fost denumit corp cauzal. Al optulea corp este asociat iubirii divine. El a fost denumit corp spiritual. Dincolo de el se găseşte spiritul omului.

Cam aceleaşi structuri aurice le-a detectat contactoarea româncă Valentina Gârlea (supranumită la un moment dat „clarvăzătoarea din Iaşi”), care afirma că fiecare om are în jurul său o aură bioenergetică, formată la rândul ei din şapte straturi. „Primul strat auric este roz. Dar şi rozul ăsta diferă de la om la om. Poate fi un roz luminos şi frumos sau un roz sidefiu…Atunci când omul e speriat – sau e emoţionat -, stratul doi, cel roz, se face tare îngust. Când se termină culoarea roz, îmi apare tot aşa, pe o distanţă mică, aburul acela – ceva alb, transparent. Are o lăţime cât palma. Aburul ăsta, care e între toate straturile, e cam egal la toate. După aceea, apare un alt strat, cel de al treilea, care e albastru; e un albastru frumos, ca cerul. Aici se văd gândurile omului (…) Dar să vedeţi ce uşor se schimbă culorile în aură atunci când gândurile nu sunt curate (…) Stratul patru – ăsta e foarte important în viaţa noastră – e de culoare violet (…)Pe el stă însemnat ce o fost, dar şi ce o să tragem în viaţă (…) Şi stratul violet vibrează tot timpul. De fapt, toate straturile din jurul trupului nostru se tot leagănă în jurul nostru. După el urmează stratul cinci care la culoare e ca spicul de grâu copt, dar e mai luminos, e un galben auriu. În stratul cinci se reflectă reuşita sau nereuşita gândurilor din stratul trei. După aceea, vine stratul şase, pe care tot omul îl are verde. Dar nu e un verde care să semene cu primul strat. E un alt verde, e diferit … După stratul şase iar este un lat de palmă de abur alb. Stratul şapte care urmează este şi el colorat, dar la fiecare om are tot altă culoare. Pe acest strat se vede foarte bine pentru ce-i venit fiecare om pe Pământ. Culoarea lui e în funcţie de cum gândim noi şi se schimbă, chiar cu pete mari, după cum gândim. El poate fi şi portocaliu, şi albastru, şi verde.” (16)

În fine, mai poate fi adusă în discuţie clasificarea lui Rudolf Steiner (1861-1923), promotorul antroposofiei, care afirma că fiinţa omenească este formată din următoarele elemente (corpuri aurice): corp fizic, corp eteric sau corp al vieţii, corpul sufletului, sufletul senzaţiei, sufletul raţiunii, sufletul conştienţei, sinea spirituală, spiritul vieţii, omul spirit. Autorul citat mai afirma că “corpul sufletului şi sufletul senzaţiei sunt o unitate în omul terestru; la fel şi sufletul conştienţei şi sinea spirituală. În felul acesta rezultă şapte părţi ale omului terestru, după cum urmează: corpul fizic, corpul eteric sau corpul vieţii, corpul sufletulu şi simţitor, corpul conştienţei, sufletul conştienţei umplut de spirit, spiritul vieţii, omul-spirit”. (17)

Indiferent de denumirile folosite şi de modalitatea de clasificare a structurilor aurice, este evident că contactorii citaţi descriu în mod independent unul de altul cam aceleaşi structuri aurice la care făceau referire vechile scrieri egiptene. Fireşte, este la fel de evident că vechii iniţiaţi egipteni nu aveau o concepţie atât de amănunţită cu privire la alcătuirea fiinţei omeneşti. Cu toate acestea, vechile scrieri ale egiptenilor lasă să se înţeleagă că fiinţa omenească se compune, în afara trupului fizic, din mai multe elemente constitutive: dintr-o „dublură” energetică numită Ka, dintr-un “suflet” denumit Ba, din “nume” denumit Ren şi din “spirit” denumit Ach.

Astfel, vechii egipteni desemnau prin hieroglifa Ka ceea ce contactorii moderni numesc corp eteric. Contactorii moderni afirmă că existenţa trupului fizic este susţinută de corpul eteric. Corpul eteric, după cum afirmă specialiştii moderni ai conectării, este o structură energetică formată din linii de energie, pe care este modelat trupul. De fapt, corpul eteric reprezintă matricea energetică sau tiparul energetic al trupului. El nu este produsul funcţionării acestuia. Corpul eteric se întinde cu aproximativ cinci-zece centimetri dincolo de limitele trupului, ca o dublură energetică de culoare albăstruie, străbătută de numeroase linii de forţă, care reproduce integral toate organele interne ale trupului.

De exemplu, pentru clarvăzătoarea Barbara Ann Brennen, corpul eteric „arată ca o reţea de linii sclipitoare similare liniilor de pe ecranul televizorului. Dacă corpul eteric ar putea fi separat de trup, el ar arăta ca o fiinţă alcătuită din linii de lumină, precum omul păianjen„. (15)

La rândul său, Rudolf Steiner desemna acest corp prin denumirea „câmpul forţelor plăsmuitoare de viaţă” – în sensul că este compus din energia specifică care se opune entropiei lumii minerale. Autorul citat mai afirma că câmpul forţelor plăsmuitoare de viaţă, ca matrice organizatoare ortoexistenţială, oferă trupului capacitatea de a supravieţui, de a creşte şi de a se reproduce. Autorul citat mai afirma că corpul eteric nu poate fi separat de trup. Separarea de trup ar însemna moartea. De aceea nu se poate vorbi despre un corp eteric independent de trup. Corpul eteric şi trupul fizic formează un binom inextricabil. (17)

Existenţa corpului eteric a fost cunoscută, sub diferite denumiri, de iniţiaţii mai tuturor civilizaţiilor arhaice. Vechii hinduşi l-au denumit corp pranic, chinezii i-au spus corp qi, vechii greci l-au denumit pneuma, iar vechii evrei l-au numit nephesh – suflul vieţii. În timpurile moderne, corpul eteric a primit cel puţin nouăzeci de denumiri, dintre care, cele mai cunoscute sunt câmp bioenergetic sau bioplasmatic.