104 – PREZENTUL CONTINUU
Dumnezeu (format din cele trei Persoane nedespărţibile: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Sfântul Duh) gândeşte Binele, iar apoi îl transformă în Sunet. Dumnezeu gândeşte, are un Plan, pe care-l spune prin Sunet – prin Vorbire Dumnezeiască – către tot cosmosul. Deocamdată, doar Fiii Luminii pot percepe Vorbirea lui Dumnezeu şi pot cunoaşte Planul. De aceea, Dumnezeu vorbeşte fiecărui Fiu al Luminii, secundă de secundă – ceea ce înseamnă că există o comunicare continuă a lui Dumnezeu cu fiecare Înger al Său. În acest mod, Fiii Luminii cunosc permanent fiecare detaliu al Planului lui Dumnezeu.
Istoria cosmosului se desfăşoară după principiul putere mare – putere mică. Dumnezeu este Puterea mare; de fapt, Dumnezeu este Puterea Supremă. Ca Putere Supremă, Dumnezeu emite o energie numită prezentul continuu. Deşi Dumnezeu se manifestă doar ca prezent continuu, în cosmos energia Sa se manifestă ca viitor. Cosmosul există datorită faptului că energia prezentului continuu se manifestă ca energie numită viitor. Doar energia numită prezent continuu poate asigura continuitatea creaţiei. Ca energie, prezentul continuu atrage trecutul. Prezentul continuu este, în acest caz, puterea mare, iar trecutul este puterea mică. Astfel, puterea mare atrage puterea mică, energia mare atrage energia mică.
Aşadar, energia mare, care atrage, se numeşte prezent continuu. Energia mică, atrasă, se numeşte trecut. Energia numită trecut poartă numele de amintire.
Trecutul este doar amintire a prezentului continuu. Ceea ce se naşte ca fiind diferit de prezentul continuu, se depărtează de acesta. Astfel, energia numită trecut se depărtează de prezentul continuu. Totodată, energia numită trecut se îndepărtează de Punctul Fix – care este situat chiar în centrul Oceanului de Lumină. Acest Punct Fix este Dumnezeu.
Acest principiu valabil la nivelul Oceanului de Lumină, este, implicit, valabil şi la nivelul palierului material. În acest context, se poate spune că universul material, cu toate galaxiile şi stelele sale, este o amintire cristalizată a trecutului, a energiei trecut. Cosmosul material este actualmente în stare de expansiune cuantică datorită faptului că se depărtează de Punctul Fix, imuabil şi continuu, care este Dumnezeu. Cosmosul – şi implicit, toate fiinţele care trăiesc în el – este trecut cristalizat. Cosmosul este karma cristalizată. Orice fiinţă de formă umanoidă – îngerească sau omenească – din cosmos, care a întrerupt legătura cu Dumnezeu, nu mai are energia care s-o atragă spre viitor şi care să-i asigure continuitatea. Drept urmare, percepţia celor care au întrerupt legătura cu Dumnezeu este de cădere în hău, cu mare viteză. Aceştia nu pot cunoaşte decât Urma lui Dumnezeu.
Urma lui Dumnezeu este amprenta lăsată de Gândirea lui Dumnezeu. Dumnezeu se află în prezentul continuu şi nu se mai poate întoarce pe propriile sale Urme. Dumnezeu rămâne nemişcat şi imuabil în prezentul continuu, dar pentru fiinţele din cosmos El se manifestă ca viitor. Pentru fiinţele din cosmos, Dumnezeu merge mereu înainte, spre viitor, atrăgându-i pe toţi către Sine.
Spre comparaţie, să ne gândim la o pasăre care zboară şi pierde ceva din cioc sau la un avion care se deplasează cu mare viteză şi lasă în urmă paraşutişti. Acel ceva, o rămurică, rămâne în urma păsării, care-şi continuă drumul în zbor. Tot astfel, paraşutiştii rămân în urmă, ca nişte pete colorate, în timp ce avionul îşi continuă imperturbabil zborul. (Se poate medita astfel la relativitatea timpului apărută în cazul teoretic în care avionul ar zbura cu o viteză atât de mare încât, într-o fracţiune de secundă, ar ocoli întregul pământ şi s-ar afla iarăşi deasupra capului paraşutiştilor care abia săriseră).
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)