107 – CONTINUITATEA A TOATE
Fiinţele îngereşti se pot deplasa, orienta şi transcende palierele Terrei aurica în funcţie de poziţia lor metafizică faţă de cele trei Persoane ale lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. De asemenea, orice fiinţă omenească care este capabilă să se deplaseze în Terra aurica trebuie să ţină cont de poziţia celor trei Persoane. Principiul deplasării în Terra aurica constă în conştientizarea locului în care se află cele trei Persoane. Cel care se deplasează trebuie să-l aibă permanent în faţă pe Tatăl, în dreapta pe Fiul, în stânga pe Sf. Duh. Distanţele dintre cele trei persoane poartă numele de timp. Nici o fiinţă care nu conştientizează locul în care se află cele trei Persoane nu se poate deplasa în Terra aurica. Deplasarea în Terra aurica presupune orientarea în Timp – în funcţie de poziţia celor trei Persoane. Ceea ce înseamnă că dincolo de Terra aurica nu există Timp.
Un cosmonaut care ar depăşi graniţele Terrei aurica – de exemplu, un cosmonaut care ar zbura cu o navă spaţială spre Marte – s-ar putea dezintegra sufleteşte şi spiritual pentru că n-ar mai fi conectat energetic la Dumnezu. I-ar putea supravieţui, într-adevăr, forma umanoidă, care ar fi animată doar de fiinţele întunecate, prin aport energetic sub formă de posedare. De altfel, multe fiinţe luciferice ar fi amatoare de o migrare în afara Terrei aurica (această tendinţă stă la baza programului actual de „cucerire a spaţiului cosmic”). Totuşi, chiar şi forma umanoidă – trupul material – ar suferi distorisiuni spaţio-temporale dramatice în momentul în care ar depăşi limitele Terrei aurica.
Orice fiinţă capabilă să se deplaseze în Terra aurica o poate face prin intermediul lui Dumnezeu sau a Fiilor Luminii. Principiul atracţiei asigură deplasarea în spaţiu-timp: energia mare atrage energia mică. Dumnezeu îi atrage pe toţi: oameni sau îngeri din categoria Fiilor Luminii. Energia cea mare se numeşte prezentul continuu – care atrage şi asigură deplasarea. Energia cea mică, atrasă, se numeşte trecut – amintire. Singurele fiinţe care se deplasează în alt fel sunt fiinţele întunecate şi oamenii care au ales să se însoţească cu ele. Fiinţele întunecate se pot deplasa doar prin intermediul lui Shantiah – Primul om. Fiii întunericului nu se pot conecta decât energiei mici numită trecut. Ei nu cunosc decât trecutul; viitorul nu există pentru ei. Ei continuă să trăiască în acelaşi timp în care a avut loc rebeliunea. Pentru a se deplasa, Fiii întunericului au nevoie de o energie mai mare. Această energie mare este emisă de oamenii care intră în rezonanţă cu ceea ce sunt ei. De fapt oamenii intră în rezonanţă cu trecutul, cu amintirile Fiilor întunericului. Dacă oamenii nu ar săvârşi răul, Fiii întunericului ar rămâne blocaţi în timpul răzvrătirii – în acel Trecut în care a avut loc răzvrătirea împoriva Ordinii cosmosului – şi nu ar mai exista pentru cosmos. Ei reuşesc să se racordeze la prezentul oamenilor încarnaţi doar în cazul în care aceştia săvârşesc ceva rău şi cheamă amintirea, realizând conexiunea cu ei.
Aşadar, procesul normal al deplasării este de la Puterea mare la Puterea mică, de la om la Dumnezeu. Dumnezeu este Viitorul pentru că crează continuitatea. Procesul invers aparţine Fiilor întunericului, care fac din om Puterea mare. Omul, ca Putere mare asigură viitorul şi continuitatea Puterii mici, care în acest caz sunt fiinţele întunecate. Oamenii sunt cei care cheamă la viaţă fiinţele întunecate şi le asigură continuitatea. Orice fiinţă, omenească sau îngerească, care se deplasează în timp, din punct de vedere corporal stă pe loc. Cu alte cuvinte, deşi are impresia că străbate spaţii imense, că merge pe alte planete, o fiinţă nu se mişcă din locul în care se află. Fiinţele din lumea eterică spun că transcende cele trei Oceane: Oceanul de sunet, Oceanul de miros şi Oceanul de Lumină. Îngerii, în momentul în care se deplasează, nu se mişcă din locul în care se află. Aceasta înseamnă că Îngerii străbat cele trei Oceane şi coboară pentru a se manifesta într-un anumit loc, fără a se mişca din palierul lor cuantic de reşedinţă – Lumea Îngerilor. Totuşi, ei se manifestă în toată plinătatea fiinţei lor în acel loc sau în mai multe locuri simultan, fără a fi vorba despre o iluzie. Fiinţa care se deplasează are senzaţia că atrage printr-un spaţiu îngust suma tuturor sunetelor, mirosurilor şi luminilor, plăcute şi neplăcute. Pentru fiinţa care se deplasează, aceasta atracţie asigură, instantaneu, informaţiile cu privire la fiinţele de pe pământ.
Diferenţa de potenţial dintre Planul lui Dumnezeu şi modul în care o fiinţă omenească se comportă de-a lungul existenţei – modul în care adus prejudicii cosmosului – se numeşte karma. Karma nu se poate manifesta decât în momentul în care omul nesocoteşte Firea Lucrurilor – Planul lui Dumnezeu. Dacă oamenii n-ar nesocoti Firea Lucrurilor, n-ar avea karma.
Nesocotind Planul lui Dumnezeu, oamenii atrag trecutul, adică amintirea. Trecutul şi amintirea sunt Cei întunecaţi – Shantiah, Hallshithan, Lucifer şi toţi Fiii întunericului. Oamenii care nesocotesc Planul lui Dumnezeu făptuiesc Răul. Făptuind Răul, oamenii se conectează amintirii reziduale a cosmosului – se conectează la recycle bin al cosmosului – făcând saltul de la Viaţă la Moarte. În momentul făptuirii răului în lumea materială de către oameni, Fiii întunericului fac un uriaş salt în timp, deplasându-se din Trecutul în care sunt blocaţi, pentru a veni în Prezent. Astfel ei fac saltul de la Moarte la Viaţă. În schimb, oamenii care făptuiesc binele şi respectă Planul lui Dumnezeu se situează în prezentul continuu, deci trec de la Moarte la Viaţă. Viaţa este Dumnezeu. În concluzie, Binele este prezentul continuu – perpetuarea creaţiei, a formei şi a fiinţei) -, iar Răul este moartea, conectarea la Trecutul care crează doar discontinuitatea fiinţei şi a formei.
A face Binele înseamnă a perpetua creaţia lui Dumnezeu în orice formă se prezintă ea: relaţii sociale, prietenii, relaţii de familie, în ceea ce priveşte raporturile cu natura, cu mediul animal şi vegetal etc. Când omul face Binele se situează în prezentul continuu – în Firea Lucrurilor – Timpul lui Dumnezeu, unde nu există nici lege, nici tocmeală, nici karma. De exemplu, când un om leagă o prietenie sau când se îndrăgosteşte se situează în Firea lucrurilor – în prezentul continuu. Când un om desface o prietenie sau îşi părăseşte iubita se conectează Trecutului, repetând ceea ce au făcut Cei întunecaţi – Shantiah, Hallshithan, Lucifer şi toţi care au ales calea întunericului. În momentul ruperii unei relaţii, omul săvârşeşte Răul întrucât crează discontinuitatea creaţiei. Tot astfel se petrec lucrurile în cazul relaţiilor defectuaose între semeni: certuri, bătăi, jigniri, în cazul distrugerii unei părţi a naturii, în cazul vătămării vegetalelor şi animalelor etc.
A face răul înseamnă a crea discontinuitatea formei şi a fiinţei şi a aduce prejudicii creaţiei lui Dumnezeu. Răul este o depărtare de prezentul continuu şi blocarea în Trecut, acolo unde există lege şi tocmeală – acolo unde există karma. Aceasta este taina Binelui şi Răului. Orice formă umanoidă care făptuieşte Răul întrerupe legătura cu Dumnezeu, astfel că nu mai posedă energia care s-o atragă spre Viitor şi care să-i asigure continuitatea. În această categorie intră toţi urmaşii primului om – Shantiah. Făptuind răul, oamenii se abat de la Firea Lucrurilor.
Dacă am folosi limbajul creştin, am putea spune că toţi oamenii încarnaţi, prin modul lor de comportare, sunt în păcat, iar păcatul înseamnă moartea. Aceasta înseamnă că oamenii nu sunt vii. Pentru Dumnezeu, toţi oamenii sunt morţi. În cosmos există două mari Cărţi. Prima este Cartea celor Vii, iar a doua este Cartea celor Morţi. Aceste cărţi sunt ţinute de Serafimi. Toţi oamenii – fie decorporaţi, fie întrupaţi în lumea materială – sunt trecuţi în Cartea celor Morţi. Cartea celor Vii este goală – are paginile albe.
Dumnezeu se deplasează înainte, în prezentul continuu, creând neîncetat Viitorul care înseamnă continuitatea. Oamenii au rămas ancoraţi în Trecut, cercetând Urma lui Dumnezeu, orbecăind prin întunecime. Dumnezeu îşi cheamă fiii rătăciţi, căutând să-i atragă către Sine. Întrebarea pe care întregul cosmos şi-o pune de timpuri şi perioade este dacă oamenii vor fi capabili să redescopere calea şi să cunoască Planul lui Dumnezeu, racordându-se la prezentul continuu. Dumnezeu are un nou Plan de atragere a tuturor Celor rătăciţi către Sine. Aplicarea noului Plan al lui Dumnezeu pentru om poartă numele de Lucrarea Îngerilor (Fiilor Luminii). Acesta este motivul pentru care Fiii Luminii coboară şi se manifestă în lumea eterică. Rezultatul în lumea materială a Lucrării Îngerilor poartă numele de Biserică. Biserica dă calea, iar calea este Iisus Hristos. Adevărul este că numai prin Iisus Hristos se mai poate cunoaşte calea. Aflându-se pe cale şi în Adevăr, omul se află în Lumină, care este Viaţa.
Aceasta este Marea Taină a lui Dumnezeu-Iubire, Iisus Hristos: numai prin Iubire se poate realiza continuitatea formei şi reîntoarcerea toturor Celor întunecaţi – oameni, fiinţe luciferice ori spirite întunecate ale naturii.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)