111 – GĂURI NEGRE, SORI, PLANETE
În cosmos, din punct de vedere auric, există trei categorii principale de corpuri cereşti: găuri negre, sori şi planete. Toate celalte corpuri cereşti despre care vorbeşte ştiinţa modernă sunt metamorfoze ale acestora.
Prima formă de manifestare a unui corp ceresc este gaura neagră. Tendinţa naturală a oricărei găuri negre din univers este de a deveni luminoasă. Procesul evolutiv al oricărui corp ceresc şi al cosmosului material în ansamblu este dinspre întuneric spre lumină. Treptat, o gaură neagră se transformă într-o nebuloasă. După o lungă perioadă de timp, din nebuloasă se nasc stelele şi sistemele planetare. Dacă o gaură neagră este formată din energie întunecată în proporţie de peste 99%, iar o planetă este formată din aproximativ 80 % energie întunecată, un soare – inclusiv soarele nostru – este format din cel puţin 51 % energie luminoasă şi 49% energie întunecată. Lumina înseamnă înţelepciune, iar întunericul înseamnă opusul acesteia: starea de inerţie şi de discontinuitate. Aceasta înseamnă că un soare este mult mai înţelept decât celelalte corpuri cereşti. Soarele sistemului nostru planetar este unul dintre cei mai înţelepţi din univers, iar lumina sa blândă asigură viaţa, în condiţii optime, pe planeta Pământ.
Evoluţia unui soare presupune o înţelepţire – o trecere de la întunericul unei găuri negre la lumină. Iniţial, un soare are o contraparte aurică întunecată, dar, o dată cu trecerea timpului, prin înţelepţire, aceasta devine luminoasă. Prin propria sa putere, un soare poate lumina planetele care se află în câmpul său gravitaţional, astfel încât acestea să devină vizibile. Acest fenomen este valabil şi pentru oameni; la rândul lor, oamenii trebuie să străbată complicatele tunele ale înţelepţirii individuale, pentru ca, din întunecaţi, să lumineze cu de la sine putere. Scopul oamenilor este de a spiritualiza materia, pentru ca aceasta să lumineze. Cu alte cuvinte, oamenii trebuie să transforme contrapartea energetică întunecată a materiei, care se constituie a fi baza existenţei cosmosului fizic, în energie luminoasă, care să emită lumină. Cândva, în viitor, oamenii întrupaţi se vor manifesta precum cei din lumea astrală: corpurile lor fizice vor emite lumină, la fel ca duhurile. Acest fenomen va constitui preambulul unor mari transformări cosmice; atunci va apărea un cer nou şi un pământ nou, iar oamenii vor învinge moartea. Dar până atunci mai este încă mult timp.
Din punct de vedere auric, stelele (sorii) sunt de două genuri: masculin şi feminin, în funcţie de felul energiei din care sunt formaţi. Sorii feminini sunt mai mari, mai luminoşi, dar mai nocivi decât cei masculini. Sorii masculini sunt mai mici şi mai dinamici, iar lumina lor pare mai blândă. Sorii au un proces evolutiv specific, care se repercutează, firesc, la nivelul material. După apogeul maturizării lor, sorii îşi pierd „slava” şi strălucirea, se sting treptat, până la stadiul de „pitică roşie”, apoi se sparg; porţiuni din „cadavrul” lor material se risipesc în spaţiu, fiind ulterior absorbite de găurile negre. Apoi procesul va fi reluat: atrăgând energie luminoasă de la sorii defuncţi, găurile negre se vor transforma în nebuloase, pentru ca în final să devină sori. Întregul proces presupune o transformare continuă a întunericului în lumină.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)