116 – ÎNFILTRAREA RĂULUI
În momentul emiterii energiei pharismah întunecate, Eva nu a fost ispitită de nimeni. De altfel, cum putea pătrunde vreun ispititor în Edenul pur şi perfect ? Între ispititor şi Eden este o diferenţă radicală de energie modulată informaţional. Ispititorul are o vibraţie energetică de o anumită factură – un anumit sunet, un anumit miros şi o anumită lumină (de fapt, o energie întunecată) -, iar Edenul are o vibraţie energetică perfectă, fiind creaţia lui Dumnezeu.
Nici nu au apucat Adam şi Eva să se dezmeticească după emiterea energiilor pharismah întunecate, că răul a şi fost făcut. Emiterea energiilor pharismah l-au făcut atent nu numai pe Domnul Dumnezeu, care ştie în permananţă ceea ce petrece în cosmosul Său, ci şi pe „Cel rău”. De fapt, „Cel rău” (ca aspect generic) are o structură fiinţială identică cu cea a faptei Evei. Nu cu a fiinţei Evei, ci cu a faptei Evei.
Până în acel moment, „Cel rău”, care rezida în haos, în afara Oceanului de Lumină, nu avea habar de creaţia unui nou palier cuantic, de existenţa lui Adam sau a Evei. „Cel rău” avea propria sa vibraţie energetică, astfel că era incompatibil cu Edenul eteric, locul în care se aflau protopărinţii. „Cel rău” rătăcea în propria sa stare existenţială nefastă, de cădere în vid, dincolo de barierele de timp ale Oceanului de Lumină. „Cel rău” se afla mult prea departe de prezentul continuu. El dormita în trecut – în haos. Abia după emiterea acelei energii pharismah întunecate a Evei, ca un copoi bătrân, „Cel rău” a luat urma energiei pharismah întunecate. Prin aceasta, „Cel rău” a localizat-o pe Eva şi, totodată, a localizat palierul cuantic al Edenului – noua lume creată de Dumnezeu în ciclul al treilea. În mod concret, cel care s-a prezentat în Eden, datorită „dârei” energiei pharismah întunecată emisă de Eva, a fost chiar capul tuturor răutăţilor, Shantiah (primul om al primei generaţii), care, de această dată, a devenit ispititor. În spatele său se aflau Hallshithan şi toţi cei care, în ciclurile cosmice anterioare, au devenit „Cel rău”. Ca răspuns la energia pharismah a Evei, la rândul său, „Cel rău” – Shantiah & Co – a emis propria sa pharismah, o energie întunecată numită „rază falsă” sau „lumină falsă” (antilumina), astfel că, din trecutul în care staţionase, a făcut joncţiunea cu prezentul Evei. Eva, prin emiterea energiei pharismah întunecate, s-a rupt de Dumnezeu şi de prezentul continuu şi a devenit, la rândul ei, trecut. „Cel rău” s-a conectat astfel nu prezentului continuu, care este timpul lui Dumnezeu, ci prezentului Evei, astfel că Raza sa falsă a intersectat nou constituita lume materială. Localizându-i pe protopărinţi, „Cel rău” a făcut astfel joncţiunea cu locul unde se aflau aceştia. De fapt, prin emiterea Razei întunecate, „Cel rău” a realizat un tunel spaţio-temporal (o gaură de vierme) între locul în care se afla el – haosul situat în afara Oceanului de Lumină – şi locul în care se aflau protopărinţii. Punctul în care s-au întâlnit energiile pharismah ale protopărinţilor şi Raza falsă (antilumina) emisă de „Cel rău” este situat chiar în nucleul întunecat al Protopământului – mama tuturor întunecimilor.
Ciocnirea dintre Raza întunecată (Raza falsă; Antilumina) şi energiile pharismah ale protopărinţilor poate fi identificată cu ceea ce astăzi poartă numele de Big Bang – marea explozie/implozie iniţială -, prin care s-a format palierul cuantic material. De aceea, tot ce s-a format în urma Big Bang-ului este format, la nivelul contrapărţii energetice, din antilumină (lumină întunecată; o altfel de lumină). Raza falsă – antilumina – emisă de „Cel rău” a fost, de altfel, prima rază de creaţie din palierul material. Ea a fost formată de „Cel rău” în prelungirea energiei pharismah emisă de protopărinţi. Întregul proces s-a desfăşurat aproape instantaneu, astfel că, în câteva fracţiuni de secundă, a avut loc emiterea energiei pharismah întunecate de către Eva şi, apoi, de către Adam, răspunsul Celui rău prin raza întunecată, „izgonirea” din Edenul eteric, dedublarea acestuia în noul palier cuantic material şi formarea primului nucleu întunecat. Totodată s-a format materia în prima ei stare – un fel de prematerie (protomaterie), care era mai puţin densă decât cea actuală. La nivel energetic, Protopământul a devenit astfel întâia gaură neagră din cosmos, al cărei nucleu reprezenta poarta (interfaţa) prin care ieşea raza ce ducea direct în palierele cuantice ale Celui rău, situate în haos, dincolo de limitele Oceanului de Lumină.
Recapitulând procesul, se poate spune că la începutul formării sale, cosmosul material era extrem de mic. El a apărut chiar în momentul făptuirii păcatului de către protopărinţi (emiterii energiilor pharismah întunecate), astfel că era format dintr-o singură planetă, Protopământul, care era copia perfectă a Edenului eteric. Tot spaţiul cosmosului material nou născut era redus aproape la dimensiunile Protopământului. După cum a fost menţionat, limitele Edenului eteric erau situate undeva dincolo de marginile sistemului solar de astăzi. În consecinţă, marginile cosmosului material nou constituit nu erau cu mult mai depărtate.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)