93 – OCEANUL DE LUMINĂ
După dispariţia din formă a Gândurilor rele, Dumnezeu Tatăl a născut din Sine o Fiinţă, care nu este Gând, ci este Vie ca şi El Însuşi. Această Fiinţă este a doua Persoană a Sfintei Treimi. Numele Ei este Iubirea Infinită. A doua Persoană a Sfintei Treimi, Iubirea Infinită, născută din Dumnezeu Tatăl are, de asemenea, formă umanoidă. Prin natura Sa, Iubirea Infinită nu poate aduce prejudicii creaţiei. Anterior acestei etape, Iubirea nu exista în cosmos. Exista doar Sfinţenia, care este atributul fundamental al lui Dumnezeu Tatăl. Când s-a născut Iubirea Infinită, a apărut un alt cosmos. Noul cosmos este numit Oceanul de Miros.
Oceanul de Miros este o sferă imensă, situată pe un alt palier cuantic decât Oceanul de Sunet. Totuşi, Oceanul de Miros se prezintă ca o enclavă în Oceanul de Sunet – ca o picătură de ulei pe un ocean infinit. Tot ce s-a petrecut înaintea naşterii celei de-a doua Persoane, care este Iubirea Infinită, a avut loc în interiorul Oceanului de Sunet. Nici una dintre fiinţele care există astăzi în cosmos – îngeri, spirite ale naturii, oameni – nu a fost contemporană cu evenimentele primordiale, astfel că nu are amintirea a ceea ce s-a petrecut atunci. Singurul care are amintirea a toate este Dumnezeu Tatăl.
Mult mai târziu, după o succesiune lungă de evenimente, din Dumnezeu Tatăl s-a născut a treia Persoană, numită Lumina (Strălucirea) lui Dumnezeu – care este Sfântul Duh. O dată cu naşterea Sfântului Duh, s-a format un nou cosmos – al treilea. Al treilea cosmos este numit Oceanul de Lumină.
Al treilea cosmos nu este amplasat în Oceanul de Sunet sau în Oceanul de Miros. Este independent, fiind creaţia exclusivă a celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi – Sfântul Duh, care este Strălucirea lui Dumnezeu -, Fiinţă din Fiinţa lui Dumnezeu. Ca alcătuire, al treilea cosmos, care este Oceanul de Lumină, nu are nimic în comun cu primele două cosmosuri, fiind altceva (având o altă natură). Al treilea cosmos este cosmosul actual.
Dumnezeu a născut Lumina prin Sunet (Cuvânt); a Zis să se facă Lumina. Precum a spus Dumnezeu Tatăl, aşa s-a făcut. Toate s-au făcut precum a spus. La început, Strălucirea lui Dumnezeu, Sfântul Duh, care este cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi, s-a manifestat ca o Fiinţă (Persoană) de o frumuseţe fără seamăn. Sfântul Duh, Strălucirea sau Lumina lui Dumnezeu este energia continuă ce susţine actualul cosmos. Nimeni nu are voie, în actualul cosmos, să aducă vătămare sau stricăciune formelor create de Dumnezeu Tatăl. În acest context, trebuie specificat, ca fiind de-o importanţă deosebită pentru toţi oamenii care au fost, sunt şi vor fi, că ceea ce poartă numele de “păcat împotriva Duhului” este de a aduce prejudicii formelor şi de a nu continua ceea ce au început; aceasta este valabil în toate domeniile posibile: în domeniul relaţiilor de familie, în domeniul relaţiilor sociale, în afaceri, în ceea ce priveşte locul de muncă etc. De aceea, este absolut necesar ca o fiinţă omenească să cugete în inima sa foarte bine înainte de a începe ceva, iar dacă a început, trebuie să continue până la capăt. Dacă un om a început o activitate – o afacere, un loc de muncă, o prietenie sau un mariaj – este obligat să o continuie până la capăt. Altfel, intră sub incidenţa Legilor cosmice şi se face vinovat de introducerea în cosmos a principiului discontinuităţii creaţiei. Altcumva spus, devine creator al răului, păcătuind împotriva Sfântului Duh.
Aici se cuvine deschisă o scurtă paranteză. Lumina dintru începuturi, născută în prima zi a creaţiei, despre care vorbeşte textul Vechiului Testament, nu desemnează ceea ce noi, oamenii, înţelegem astăzi prin lumina Soarelui – pe atunci, Soarele nici nu exista, fiind creat abia în ziua a cincea a creaţiei -, ci naşterea celei de-a treia Persoane, care este Lumina sau Sfântul Duh. Textul Vechiului Testament începe Geneza (Facerea) abia cu naşterea celei de-a treia Persoane, Lumina (care nu este un fenomen fizic, ci o Persoană), trecând sub tăcere ceea ce s-a petrecut anterior, iar expresia „după Chipul şi Asemănarea Noastră” se referă la cele trei Persoane – se referă la Dumnezeu ca Sfântă Treime. Expresia „Noi” folosită de Dumnezeu Tatăl se referă la cele trei Persoane. În procesul creaţiei, Dumnezeu Tatăl a vorbit neîncetat cu Iubirea şi cu Lumina sau Strălucirea Sa – care sunt Fiinţă din Fiinţa sa, Unul şi Acelaşi.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)