142 – ÎN ABSENŢA LUI SHANTIAH
Datorită absenţei lui Shantiah, conducerea marelui regat al răului urma să fie atribuită următorului născut – al doilea om primordial al primei generaţii, Udru. Totuşi, pentru a se obţine definitiva unitate a răului, era nevoie de confirmarea domniei lui Udru de către Shantiah. Shantiah nu şi-a făcut apariţia, precum ceilalţi oameni primordiali ai întunericului, astfel că nu se ştia nimic despre el. Shantiah nu a fost de găsit nicăieri, pe nici un palier al haosului, deşi a fost căutat o perioadă foarte lungă de către fraţii săi de arme – Primordialii întunericului din prima generaţie. Pur şi simplu, Shantiah nu se afla pe cel mai de jos nivel al haosului, acolo unde se presupunea că ar fi trebuit să se afle. El era ascuns în afara razei de percepţie a tuturor Primordialilor întunericului, precum şi a fiinţelor Lorehh sau Dree. Nici măcar Lucifer nu ştia unde se află Shantiah.
Pentru Primordialii întunericului se punea o problemă extrem de dificilă: nu aveau ştiinţa continuităţii răului, astfel că le era o frică teribilă că ceea ce se petrecea în lumea materială avea să-l cheme pe marele tartore, Hallshithan, a cărui reşedinţă se afla pe cel mai adânc nivel al Haosului, acolo unde căzuse la începuturi. Primordialilor întunericului – la fel ca şi fiinţelor Lorehh şi Dree – le era frică de Hallshithan, datorită faptului că el manifesta cea mai cruntă formă a răului – distugerea absolută. Nici un Primordial al întunericului, nici o fiinţă Lorehh sau Dree nu aveau vreo putere împotriva sa. Hallshithan voia distrugerea a tot şi a toate, pentru „a fi la fel ca la început”, când încă nu se revoltase. Nimeni nu-i putea sta în faţă. După lungi tergiversări, mai mulţi Primordiali ai întunericului au contestat supremaţia lui Udru, astfel că s-au despărţit de el. În consecinţă, marele regat al răului s-a spart în trei regate mai mici. Udru s-a opus atât cât a putut acestei divizări a marelui regat, pregătindu-se de război, moment în care câţiva Primordiali ai întunericului au recurs la o soluţie extremă: l-au chemat din haos – din cel mai adânc palier cuantic al haosului -, pe însuşi Hallshithan, ceea ce a reprezentat o imensă catastrofă.
Fiind chemat în mod direct printr-un ritual foarte puternic, Hallshithan a spart palierele cuantice şi s-a manifestat, personal, în lumea materială. La fel ca fiinţele Dree şi Lorehh, Hallshithan a construit un culoar spaţio-temporal (scurtătură), din adâncurile haosului până în palierul material. Hallshithan a fost, iniţial, un înger lipsit de formă, dar o dată cu rebeliunea alături de Shantiah, a dobândit o formă. În prima fază, Hallshithan s-a putut manifesta doar sub forma unui imens şarpe, dar în a doua fază s-a putut manifesta sub o formă umanoidă. De atunci, Hallshithan se poate manifesta fie sub forma sa originară de şarpe, fie sub o formă umanoidă cu o înălţime de aproximativ 6 metri. Forma umanoidă a lui Hallshithan este doar de împrumut. Ea a fost creată chiar în primul ciclu al cosmosului, când a avut loc un proces de simbioză energetică între Shantiah şi Hallshithan. Prin aportul lui Hallshithan, Shantiah şi-a păstrat forma sa umanoidă, care fusese lipsită de aportul energetic insuflat de cele 500 de naţiuni îngereşti. În schimb, prin Shantiah, Hallshithan a dobândit, el însuşi, o formă umanoidă prin care se putea manifesta. Noua formă umanoidă a lui Hallshithan, inclusiv fizionomia, este asemănătoare (aproape identică) cu cea lui Shantiah, datorită procesului de simbioză realizat iniţial.
În ciclul al treilea, fiind chemat de acei câţiva Primordiali ai întunericului, Hallshithan s-a manifestat în lumea materială mai mult sub înfăţişarea umanoidă, asemănătoare cu cea a lui Shantiah – ca şi cum ar fi fost fratele geamăn al acestuia. Nu era însă vorba despre o „reîntrupare” a lui Shantiah, ci despre manifestarea directă a răului cel mare – Hallshithan -, chemat la viaţă chiar de o parte din oamenii primordiali ai întunericului. Fericit că a fost salvat din abisurile nesfârşite ale căderii sale, Hallshithan s-a comportat binevoitor şi extrem de amabil faţă de cei care-i făcuseră acest serviciu. Cel puţin în prima fază. Prin venirea lui Hallshithan, întregul haos a fost coborât pe pământ. O singură fiinţă a refuzat să participe: Shantiah, primul om.
Se spune că, imediat după momentul rebeliunii, chiar atunci când şi-a dat seama de răul pe care l-a declanşat, Shantiah a dus mâna la gură şi a vrut să spună ceva. Nu şi-a dus niciodată până la capăt intenţia, iar vorba sa nu a mai fost rostită. De atunci, Shantiah a dispărut din cosmos. Nimeni nu l-a mai văzut. Nimeni nu a ştiut unde se ascunde, pe ce nivel al haosului se află. Fiinţele Dree, Lorehh şi Primordialii întunericului au avut uriaşa surpiză să constate că nu-l pot găsi. Ei au sperat că, o dată cu Hallshithan, va veni şi Shantiah, dar s-au înşelat. Shantiah nu putea fi descoperit nicăieri, cu toate că au scotocit cu percepţia lor fiecare nivel al haosului. Ei l-au întrebat chiar pe Hallshithan, dar nici acesta nu ştia nimic. La un moment al căutării lor, ei au presupus că Shantiah se afla într-un loc inaccesibil, dincolo chiar de nivelul de manifestare al lui Hallshithan. Ceea ce însemna că Shantiah este mult mai puternic decât Hallshithan. Erau cu toţii uimiţi, intrigaţi şi, totodată, îngrijoraţi.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)