ŞTEFAN  CEL MARE

ÎMPĂRAT AL CELEI DE-A TREIA ROME

Ştefan cel Mare a fost singurul domnitor din ţările române care a purtat o perioadă titlul de împărat.

Dovada: pe tetraevangheliarul de la humor din anul 1473 Ştefan  este denumit “binecredinciosul şi de Hristos iubitorul împărat”.

Cum s-a produs aceasta? Cum a devenit împărat Ştefan  cel Mare ?

O explicaţie poate fi următoarea:

După cucerirea Constantinopolelului în anul 1453 de către sultanul Mahomed al II-lea, şi după moartea împăratului Constatin al IX-lea Paleologul, urmaşii dinastiei bizantine au fugit care încotro. Imperiul bizantin, de fapt imperiul roman de răsărit cu capitala la Constantinopole, a devenit astfel “teritoriu vremelnic ocupat”.

În condiţii de „teritoriu vremelnic ocupat” supravieţuitorul cel mai de vază al dinastiei conducătoare este obligat să se proclame la rândul său împărat şi să se refugieze într-un loc sigur. Supravieţuitorul a fost, în acele condiţii, Alexios al II-lea Paleologul; locul refugiului: cetatea Mangop (Mangup), regatul Theodoro, Crimeea, pe care Alexios a primit-o de la hanul tătarilor; la Mangop, Alexios a fost proclamat împărat (basileios).

Ştefan cel Mare s-a căsătorit în 1472 (la 14 septembrie 1472) cu Maria de Mangop, fiica lui Alexios, devenind apărătorul de facto al cetăţii Mangop. În condiţiile în care al doilea copil al lui Alexios, un băiat pe nume Alexandru nu era căsătorit, nu avea urmaşi, nu avea armată, trebuie să fi existat un transfer de putere între Alexios şi Ştefan , transfer consfinţit prin ritual, din moment ce în acelaşi an, 1473, pe Tetraevangheliarul de la Humor Ştefan  este denumit “binecredinciosul şi de Hristos iubitorul împărat”.

Ca împărat, Ştefan cel Mare a devenit autocratul (basileus) celei de-a treia Rome – al treilea avatar al Imperiului bizantin. (primul imperiu a avut capitala la Roma, iar al doilea a avut capitala la Constantinopole).

Acesta a fost motivul real pentru care Mahomed al II-lea l-a atacat pe Ştefan : dorea eliminarea unui potenţial concurent care, într-o bună zi, viza recucerirea Consantinopolelului. Tocmai din poziţia pe care o avea în acel moment, de împărat, în 1473 Ştefan  a refuzat plata tributului. Mahomed al II-lea a atacat Moldova în fruntea unei uriaşe armate. Ştefan  însă l-a zdrobit pe Mahomed al ii-lea la Vaslui (1474) şi la Războieni (1475).

În anii următori evenimentele s-au precipitat: împăratul Alexios al iii-lea a murit, Mangopul a căzut în mâinile turcilor, Ştefan  a divorţat de Maria de Mangop (toate evenimentele s-au produs în 1475). Maria de Mangop a murit în 1477 /1476?), se pare de oftică.

Ştefan  şi-a văzut visul spulberat; din anul 1480 Ştefan  a reînceput să plătească tributul către Imperiul otoman.

Din acel moment Imperiul ruşilor şi-a băgat codiţa. Cneazul Ivan al III-lea, devenind suveran al întregii Rusii, s-a căsătorit la rândul său cu Sofia Paleologul, o altă nepoată a ultimului împărat al Imperiului bizantin, Constantin al ix-lea, devenind astfel pe linie directă continuator al Imperiului bizantin.

În 1492 mitropolitul Zosima l-a proclamat pe cneazul Ivan „noul Constantin” şi a proclamat debutul „celei de-a treia Rome” (după Roma şi Constantinopole). Din acel moment a treia Romă s-a mutat în grădina ruşilor.

Este foarte posibil ca Ştefan  să fi fost dezinformat de către emisarii cneazului rus cu privire la drepturile care i se cuveneau, drept pentru care a divorţat înainte de a fi fost cazul de Maria de Mangop şi s-a căsătorit cu Maria Voichiţa, fiica lui vodă Radu cel frumos din Ţara Românească.