ADAMCLISI (7)

DESCOPERIREA CELOR CINCI CRANII

ADAMCLISI

O DOVADĂ NEAŞTEPTATĂ: DESCOPERIREA ÎNTR-O CRIPTĂ SECRETĂ DE LA ADAMCLISI A CINCI CRANII.

Descoperirea osemintelor martirilor de la Adamclisi a fost imediat ocultata de Securitatea regimului comunist al vremii. Osemintele au fost repede impachetate in saci de ciment, laolalta cu resturi de mortar, caramida si pamant, fiind expediate in taina la Centrul de Cercetari Antropologice al Academiei Romane, unde au ramas pana in 2006, cand au fost restituite Arhiepiscopiei Tomisului. Autoritatile au interzis a se spune despre aceste relicve ca apartin unor sfinti crestini. Din acest motiv, studiul sotilor Riscutia, publicat in revista „Pontica“, nu face nici o referire de aceasta natura, ci vorbeste sec, in termeni de specialitate, despre „craniul «A» din cripta bizilici simple de la Tropaeum Traiani“.

Povestea craniului „A“ este un mister. Dupa studierea lui de catre sotii Riscutia, nu se stie ce s-a mai intamplat cu el. Specialistii de la Centrul de Cercetari Antropologice, care timp de trei decenii au pastrat cu grija osemintele sfintilor de la Adamclisi, nu cunosc nici ei unde s-ar putea afla aceasta relicva, daca mai exista sau nu. Nici doamna Irina Riscutia, cu care am discutat zilele trecute, nu stie ce s-a intamplat cu craniul respectiv dupa reconstituire. S-a pastrat in schimb chipul sfantului, asa cum a fost el refacut de antropologii amintiti.

Sfantul, a carei fata a fost reconstituita de antropologi in anii ’70 ai secolului trecut, avea orbite relativ deschise, un nas putin carnos, „cu aripile nasale fine si rasucite helicoidal“. Fata era relativ „convexa, in sectiune transversala“, maxilarele erau scunde, cu o dentitie ordonata, sanatoasa. Modelul morfologic al craniului „nu trada un metisaj“.
Studiul mai subliniaza faptul ca „purtatorul acestui craniu… apartinea populatiilor zise mediteraneene… cu pigmentatii relativ inchise“ si nu era gras. Fragilitatea craniului, starea precara in care se afla, nu permitea o reconstituire plastica. De aceea, antropologii Irina si Cantemir Riscutia au realizat doar un desen al chipului sfantului studiat, pe care il reproducem si noi.

Cu cateva zile in urma, doamna Irina Riscutia ne-a marturisit (într-un interviu) ca nici nu stia ca studiul fusese totusi publicat. Surpriza a fost mare sa revada desenul executat acum 30 de ani, pornind de la datele antropologice ale craniului studiat. Privind cu emotie acest chip, ne-a declarat : „Pornind de la structura antropologica specifica populatiei mediteraneide, care predomina in sud-estul tarii noastre, ar putea fi un localnic din zona. Nu intrevad nici un amestec cu migratori veniti in aceste teritorii, care, in mare parte, au fost de origine asiatica. Cu certitudine, varsta lui a fost undeva in jurul a 30 de ani. Dupa cum observati, are o dantura puternica, nu are chelie, probabil consuma des peste si vin, e solid, ceea ce inseamna ca statea mult in soare, motiv pentru care vitamina D a fixat calciul, dan-du-i acest aspect robust. Indraznesc a spune ca ar fi putut avea ochii caprui! Toate aceste caracteristici le-am intalnit la populatia de pe Dunare. Cu siguranta este autohton“.
(Autor articol: Dumitru Manolache)

CONCLUZIA ESTE CĂ ÎN ZONA RESPECTIVĂ AU LOCUIT AUTOHTONI, NU VENETICI PROVENIŢI DIN IMPERIUL ROMAN.