ADAMCLISI (6)

IPOTEZA VIRGILIU OGHINĂ

IPOTEZA VIRGILIU OGHINĂ:

MONUMENTUL A FOST RIDICAT PE TIMPUL LUI BUREBISTA DE AUTOHTONI: PE MAUSOLEU TRONA O STATUIE NU UN TROFEU DE LUPTĂ

Unul dintre cercetătorii care s-au opus teoriei lui Tocilescu a fost Virgiliu Oghină. Din păcate Virgiliu Oghină a decedat înainte de a-şi publica lucrarea „Adamclisi – Monumentul triumfal al regelui Burebista” , care a rămas în grija unui nepot, Alexandru Răzvan Oghină.

– Virgiliu Oghină observa că marea inscripţie atribuită de istoricul Grigore Tocilescu monumentului de la Adamclisi nu prea corespunde în nici un chip acestuia, deoarece
a) Placa are o altă grosime,
b) Ea dispune de cu totul alte finisări,
c) Dimensiunile nu se încadrează în spaţiul atribuit, iar soluţia propusă nu corespunde din cauza scrisului gradual micşorat, ceea ce nu permite divizarea ei în două plăci dispuse una la nord şi o alta la sud. Justificarea că ar fi fost realizată ulterior ne apare ca un soi de „găselniţă” pur şi simplu copilărească.
– Virgiliu Oghină constată de asemenea neconcordanţa dintre anotimpul marilor bătălii din anul 101/102, duse de Traian în lunile decembrie-ianuarie-februarie, în timp ce pe monument apar luptători semi-goi, desculţi sau cu sandale, iar vegetaţia corespunde lunilor iulie-august.

– Există mari neconcordanţe şi în ceea ce priveşte sistemul de alianţe utilizat în luptele lui Traian cu Decebal, anume în reprezentările antagonice de pe trofeu şi columnă.

– Virgiliu Oghină susţine teza că pe monument trona o statuie şi nicidecul un trofeu de luptă.

– Virgiliu Oghină se întreaba asupra motivaţiei pentru care, în toate luptele sale cu dacii, Traian ar fi ridicat un asemenea grandios monument nu memorabilei acţiuni principale din Munţii Orăştiei, ci unor lupte purtate în subsidiar prin Dobrogea. Acţiune cu totul nespecifică romanilor care nu prea opuneau proaspeţilor colonizaţi monumente care să le zgândăre acestora onoarea…
– Virgiliu Oghină afirmă că doar marele rege geto-dac Burebista ar fi avut posibilitatea de a ridica un asemenea grandios monument.
Concluzia cercetatorului Virgiliu Oghina este indubitabilă: faimosul monument de la Adamclisi, Tropaeum Traiani, nu se refera la luptele dintre daci şi romani din iarna 101-102 (aşa cum a firmă la unison istoriografia), ci a fost ridicat în cinstea regelui dac Burebista.

Potrivit izvoarelor istorice, în luptele din Dobrogea dacii au fost sprijiniti de razboinici sarmati calari, reprezentare inexistenta pe metope, asa cum apar în schimb pe Columna lui Traian. Asadar, cine sunt beligerantii? Calaretii nu sunt romani, ci daci (lucru reusit din comparatia cu imaginile de pe Columna), dar „apartinând unei armate dacice din alt timp decât acela al luptelor lui Decebal cu romanii”. În concordanta cu scrierile lui Strabon, interpretarea cea mai plauzibila se refera la apartenenta luptatorilor la armata regelui Burebista – apreciaza Virgiliu Oghina.

Foarte importanta este stabilirea apartenentei etnice a personajelor de pe metope, analizând vesmintele, parul, armele si fizionomia acestora. Un element de baza îl constituie aici identificarea luptatorilor prizonieri, reprezentati pe mai multe metope cu mâinile legate la spate. Daca unii istorici i-au considerat de neam germanic, V. Oghina remarca diferente fata de germanii de pe Columna, ca si un amanunt ce tine de logica: pe Columna, acestia apar ca aliati ai romanilor, or aici ei ar fi inamicii lor. Ipoteza agreata si de cercetatorul român îi apartine germanului C.W. Wutzer, care aduce argumente concrete, afirmând ca este vorba despre o populatie orientala, legata probabil de expeditia persilor condusi de Darius.

Mai mult decât atât, compararea portului femeilor dace de pe Columna cu al celor reprezentate la Adamclisi sustine ideea ca acest din urma monument are o vechime considerabil mai mare decât se crede. Adaugam, aici o observatie de bun simt, elocventa: razboaiele si respectiv victoria armatelor romane împotriva dacilor sunt considerate cele mai importante din istoria imperiului. Totusi, nici un scriitor roman sau grec, contemporani cu Traian, nu amintesc de monumentul de la Adamclisi, lucru de neadmis, daca acesta ar fi cu-adevarat Tropaeum Traiani.

De altfel, fata de campaniile militare romane din Banat, Valea Oltului si Sarmizegetusa, luptele din Dobrogea au reprezentat un episod oarecum secundar. Iata un alt motiv care nu sustine ideea construirii unui monument triumfal tocmai aici, în timp ce în regiunile amintite nu exista asa ceva. Dar pe metopele de la Adamclisi apar si simboluri imagistice ce par realizate de un initiat si care au fost preluate de Biserica si de artistii populari. Astfel sunt brâul în forma de funie rasucita, vita-de-vie, sarpele (vezi stindardul dacic), patratul, rombul, octogonul si cercul – puse în legatura cu tainele Cerului, pe care stim bine ca Marele Preot al dacilor le cunostea.

Concluzia finală a lui Virgiliu Oghină este că metopele reprezinta de fapt luptele dacilor conduşi de Burebista împotriva unei armate invadatoare, venită din Orienul Apropiat.

De ce Burebista? Strabon se refera clar la uriasul regat întemeiat de Burebista, catre care si romanii priveau cu neliniste. Este lesne de înteles de ce amenintarile din afara erau permanente. Contextul politic, ca si simbolurile celeste menite sa îi ajute pe daci în lupta, trimit catre Deceneu si Burebista, care au reusit sa opreasca invazia fortelor negative ale Orientului, victorie remarcabila ce justifica înaltarea unui monument de amploarea celui de la Adamclisi. Iar ca recunoastere a puterii (nu doar politice, ci si spirituale) regelui dac, uriasa statuie din mijlocul constructiei îl înfatiseaza chiar pe acesta, în opinia lui Virgiliu Oghina.