PALEOASTRONAUTICA

(6)

ALLAN HYNEK -„FEOMENUL” OZN

Începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea (după 1950) şi-au făcut apariţia în mass media contactori dintr-o categorie mai specială: contactorii care au observat OZN-uri, (Obiecte Zburătoare Neidentificate) sau au intrat în contact nemijlocit cu fiinţe extraterestre.
Cei care au observat OZN-uri sau au intrat în contact nemijlocit cu fiinţe extraterestre au fost desemnaţi în mass media tot prin termenul generic de „contactori”, deşi activitatea lor este total diferită de cea a contactorilor „civili” menţionaţi anterior.

Deşi sunt destul de departe ca anvergură şi ca precizie a informaţiilor de cei incluşi în categoria „civilor”, contactorii din această categorie – pe care-i putem denumi „contactori OZN” – au avut un cuvânt greu de spus în înţelegerea fenomenelor la care se raportează: existenţa unor fiinţe extraterestre şi apariţia unor Obiecte Zburătoare Neidentificate (OZN). Spre deosebire însă de cei civili şi, cel mai adesea, adoptând un ateism destul de agresiv, contactorii OZN nu sunt prea interesaţi de existenţa lui Dumnezeu sau de alcătuirea aurei omului, axându-şi atenţia doar asupra apariţiei OZN-urilor şi asupra modalităţilor de contactare a fiinţelor extraterestre.
De fapt, spre deosebire de cei toţi ceilalţi, contactorii OZN au modalităţi de contactare destul de nesigure şi de riscante.

În acest context, un cercetător renumit al „fenomenului” OZN, Allen Hynek constata faptul că, în cele mai multe dintre cazuri, „efectele aparatelor de zbor neidentificate sau ale pasagerilor acestora asupra observatorilor din lumea fizică sunt importante. Apariţia unui aparat neidentificat de zbor este însoţită de o lumină puternică, aproape orbitoare, de un sunet intens şi de un val aproape insuportabil de căldură. Lumina intensă degajată de aparatul neidentificat de zbor poate duce la paralizia aproape totală a observatorului. Abia după depărtarea OZN-ului, observatorul îşi revine din paralizie, dar imediat după aceea poate să manifeste stări de greaţă sau de vomă, arsuri ale pielii, chiar şi căderea parţială a părului. Ulterior, subiecţii unor astfel de evenimente au raportat stări prelungite de insomnie, coşmaruri cronice, tulburări psihice notabile.”

Acelaşi cercetător considera că, în funcţie de efectele produse asupra mediului şi asupra oamenilor, apariţiile OZN-urilor pot fi clasificate astfel: „în prima categorie, definită drept întâlnire de gradul I, nu se observă o interacţiune a OZN-ului cu mediul. În a doua categorie, denumită întâlnire de gradul II, au loc inflenţe ale OZN-urilor asupra mediului fizic, iar în a treia categorie, denumită întâlnire de gradul III, îşi fac apariţia şi pasagerii OZN-ului, care interecţionează atât cu mediul cât şi cu oamenii.”

Ceea ce a atras o lungă perioadă de timp neîncrederea opiniei publice cu privire la activitatea contactorilor OZN este că unii dintre ei au prezentat ulterior dovezi false, inclusiv fotografii contrafăcute (trucaje banale), prin care încercau să demonstreze că ceea ce au văzut este veridic.
Totuşi, fenomenul trucării unor fotografii nu trebuie generalizat la toţi contactorii OZN; chiar şi celor care au fost dovediţi ca fiind escroci (mulţi dintre aceştia erau destul de instabili psihic), nu trebuie să le fie subestimate experienţele clarvăzătoare iniţiale. De altfel, după toate probabilităţile, chiar frica de a nu le fi crezută autenticitatea experienţei iniţiale este posibil să le fi declanşat acestora tentativa ilicită de a contraface documente şi de a truca fotografii; fireşte, aceasta nu este o scuză, ci doar o tentativă de explicare a demersurilor ilicite pe care aceştia le-au întreprins, în condiţiile în care, în mare parte, experienţele acestora s-au dovedit a fi adevărate.
Cercetătorii OZN pot fi împărţiţi în două categorii: prima categorie este cea a contactorilor direcţi, care au interacţionat în mod fizic cu OZN-urile şi cu fiinţele extraterestre; a doua categorie este cea a contactorilor psihici, care au intrat în contact mental, telepatic cu aceştia.

În orice caz, contactorii din cele două categorii nu trebuie confundaţi cu cei care, la un moment dat al vieţii lor, au declarat că fost răpiţi de extratereştrii la bordul unor OZN-uri şi readuşi înapoi după o perioadă de investigare clinică şi mentală; răpiţii formează o categorie separată. Despre răpiţi se poate afirma, înainte de toate, că au fost victime ale unui abuz, indiferent dacă, ulterior, au dobândit capatibilităţi ce-i pot încadra în una din cele două categorii de contactori.