(1)

 BOOMUL MEDIATIC „DANIKEN”

Încă în 1919, un american, Charles Fort, în lucrarea Cartea damnaţilor, care, la vremea respectivă, a reprezentat opera unui excentric, dacă nu a unui sonat, a fost unul dintre primii cetăţeni ai pământului care a vorbit despre vizitarea Pământului de către entităţi provenite de pe alte planete.

Ceva mai târziu, la mijlocul deceniului al patrulea, într-o revistă de filosofie, un filozof român, Dimitrie Drăghicescu, a fost unul dintre pionierii care a susţinut ipoteza vizitării pământului în perioada copilăriei umanităţii, de către o civilizaţie supraumană provenită din „cer”. Premisa de la care a plecat filozoful român era foarte simplă, foarte banală, şi, mai ales, imposibil de contestat: toate vechile religii ale antichităţii povestesc că oamenii descind din zei. Evenimentele narate de Biblie, mai ales în primele capitole, demonstrează, în viziunea lui Dimitrie Drăghicescu, că omul a apărut pe pământ provenind de pe o altă planetă.

Ceva mai târziu, la începutul deceniului al şaselea, doi autori francezi, Louis Powles şi Jaques Bergier, reluau în best seller-ul Dimineaţa magicienilor, teorii mai vechi sau mai noi despre pluralitatea lumilor, despre civilizaţii dispărute, despre cunoştinţele secrete ale antichităţii ori despre apariţia farfuriilor zburătoare, stabilind noi conexiuni între fenomene şi evenimente trecute sau prezente, aparent fără nici o legătură între ele. Tot în acea perioadă se năştea termenul de paleoastronautică, apărut pentru prima dată în cartea lui M. M. Agrest, Cosmonauţii antichităţii.

Perioada de apogeu a concepţiei paleoastronautice a corespuns însă uneia dintre cele mai prolifice perioade din epoca contemporană: sfârşitul deceniului al şaselea şi debutul deceniului al şaptelea al secolului XX, când în occidentul Europei şi în America se profila o epocă de mare avânt industrial şi tehnologic. Noile tehnologii de vârf, sateliţii de telecomunicaţii, începutul cuceririi spaţiului cosmic, apariţia primelor generaţii de calculatoare – într-un cuvânt tehnologia superperformantă -, au început să aducă schimbări importante în viaţa de zi cu zi a omului modern. Bunurile de larg consum, din ce în ce mai diversificate, începuseră să cucerească pieţele din ţările situate în avangarda industrializării, iar oamenii de rând, cetăţenii din clasa mijlocie – middle class, coloana vertebrală a oricărei societăţi – puteau beneficia, prin intermediul noilor realizări tehnologice, din ce în ce mai sofisticate şi mai miniaturizate, de accesul liber la informaţie, cultură şi educaţie. Pe acest fundal, ambiţioasele programe spaţiale erau în plină desfăşurare, atât în URSS, cât şi în SUA. Programul Soiuz (Soyuz) în URSS şi programul Apollo în SUA au permis ca, în 1969, primul pământean, americanul Neil Armstrong, să pună piciorul pe Lună (sau, cel puţin, aşa se spune). Prin intermediul televiziunii, milioane şi milioane de oameni de pe tot mapamondul au fost martorii direcţi ai acestui eveniment, trăind live, la cea mai mare intensitate, dramatica desfăşurare de forţe omeneşti în vederea cuceririi spaţiului cosmic.

La începutul deceniului al şaptelea, avea să se producă marele „boom” în ceea ce priveşte promovarea concepţiei paleoastronautice: apariţia unei lucrări care a avut darul să modifice din temelii concepţia despre lume a multor oameni de pe planeta noastră. Este vorba despre apariţia cărţii Amintiri despre viitor, scrisă de fiul unui important om de afaceri elveţian, Erich von Däniken. Cartea Amintiri despre viitor, scrisă într-un ritm alert, concis, direct, se adresa publicului larg, avid de informaţie.

Lucrarea lui Erich von Däniken a prezentat pentru prima oară, in nuce, întregul eşafodaj de teorii, conexiuni şi demonstraţii a ceea ce a primit numele de paleoastronautică. Elementele acestei lucrări de referinţă au fost destul de rapid reluate, amplificate, interpretate şi reinterpretate de o mulţime de autori, mulţi dintre ei de prestigiu, de pe tot mapamondul.
Dintre numele sonore care au îmbrăţişat, la un momant dat, concepţia paleoastronautică se numără Carl Sagan, Arthur Clark, Charles Berliz sau Alexander Kasneţev. Nu trebuie uitat, desigur, numele neobositului cercetător al insolitului, Robert Charroux, care, în lucrări devenite rapid best-seller-uri, Cartea trecutului misterios, Istoria necunoscută a umanităţii, Cartea lumilor uitate, Cartea cunoaşterii interzise etc, a încearcat să dezlege multe dintre enigmele pe care trecutul misterios le pune în faţa conştiinţei fiecăruia dintre noi. Un alt cercetător de vastă erudiţie, W. Raymond Drake, într-o serie de lucrări – Astralii din Atlantida, Astralii din Orientul antic, Astralii din Grecia şi Roma -, a încearcat să descifreze tainele „astralilor proveniţi din stele” şi să desluşească opera lor de civilizare a umanităţii. La noi în ţară, lucrările lui Florin Gheorghiţă, în principal cele apărute după 1989, OZN-uri eterice şi Lumi invizibile, şi ale lui Dan D. Farcaş, în special OZN-uri de pe celălalt tărâm, se impun de la sine ca unele dintre cele mai izbutite încercări de elucidare ale mai vechilor sau mai noilor enigme.

Scenariul standard creionat de Erich von Däniken – desigur susceptibil unor adaptări şi modificări ulterioare -, afirmă că, în trecutul Pământului, pe când umanitatea se afla în primele ei faze de dezvoltare mentală şi materială, o navă cosmică extraterestră propulsată cu motor fotonic, care ar fi atins o viteză egală cu trei sferturi din viteza luminii, a poposit pe planetă. Cu ajutorul aparaturii ultraperfecţionate, extratereştii au înregistrat tot ce se petrece pe Terra. Descoperind stadiul incipient în care se găsea umanitatea, extratereştrii au civilizat umanitatea într-un timp extrem de scurt. Ulterior, extratereştii s-au împerecheat – artificial sau natural – cu pământenii, creînd o nouă „rasă” omenească, superioară celei care existase până atunci. După plecarea extratereştrilor, băştinaşii au fabricat legende şi mituri, care vor povesti despre „vizita zeilor din ceruri”. Obiectele care au aparţinut extratereştrilor, precum şi locurile unde aceştia au poposit, au devenit fetişuri sau, respectiv, locuri sfinte. „Rasa” nou formată, încrucişare providenţială între extratereştri şi semisălbaticii care trăiseră anterior, suntem noi, oamenii din ziua de astăzi…

Noile teorii paleoastronautice, care s-au prăvălit ca o avalanşă în perioada ce a urmat „boom-ului” iniţial, au mers şi mai departe, afirmând că însăşi viaţa pe pământ a apărut datorită extratereştrilor. Mai multe decât atât, cultura omenească, marile realizări ale civilizaţiei arhaice, miturile şi religiile, nu sunt, afirmă paleoastronautica, decât reflectări mai mult sau mai puţin fidele ale intervenţiei extratereştrilor în istorie. Marile personalităţi ale istoriei arhaice, cele despre care amintesc miturile şi religiile, au fost, dacă nu extratereştri, cel puţin intermediari sau contactori ai acestora, care au îndeplinit fără crâcnire poruncile lor imperative. Zeii despre care vorbesc vechile mituri, indiferent de numele pe care l-au purtat, au fost ei înşişi extratereştri travestiţi. Ulterior, Iisus Hristos sau chiar Dumnezeu au fost prezentaţi de concepţia paleoastronautică drept … extratereştri. Mai mult decât atât, „Slava” sau „Gloria” lui Dumnezeu, menţionată în Biblie, a fost prezentată de unii reprezentanţi de frunte ai paleoastronauticii drept o … navă spaţială !!!

După cum se poate remarca, în ciuda multor teorii şi idei revoluţionare, anumite exagerări din paleoastronautică au provocat confuzie şi n-au reuşit să clarifice problemele şi aşa destul de spinoase ale cunoaşterii. Din păcate, pot fi întâlnite în interpretările multor cercetători care se autoproclamă susţinători ai paleoastronauticii, împingerea lucrurilor într-o direcţie greşită, total în afara literei şi spiritului textelor arhaice. Distrugerea, deliberată sau nu, a sentimentului religios prin înlocuirea lui Dumnezeu sau a entităţilor spirituale – îngeri, zei, oameni decorporaţi – cu extratereştrii, precum şi exploatarea „după ureche” a documentelor arhaice pe care pretinde că le clarifică, sunt numai câteva dintre exagerările promovate de curentul modern al paleoastronauticii.

În ziua de astăzi, aproape nimeni nu se mai îndoieşte de existenţa unor fiinţe capabile să se deplaseze prin intermediul unor aparate de zbor sofisticate – celebrele OZN-uri. Există suficiente dovezi ale apariţiei unor obiecte zburătoare neidentificate – OZN-uri – şi implicit, a unor fiinţe care se deplasează cu ajutorul lor. Dar nu există nici un fel de dovadă care să indice faptul că aceste fiinţe sunt locuitori ai altor planete îndepărtate, şi că nu sunt, de exemplu, locuitori ai unui palier ortoexistenţial paralel – de exemplu, ai palierului eteric. Şi, cu atât mai mult, nu există absolut nici o dovadă că toate entităţile spirituale despre care este vorba în vechile mituri – zei, îngeri, oameni decorporaţi -, indiferent sub ce nume sunt cunoscute, pot fi identificate sine die cu extratereştrii. Identificarea forţată a zeilor, îngerilor, oamenilor decorporaţi cu extratereştrii este o eroare de mari proporţii. Ce să mai vorbim despre identificarea, impardonabilă, a extratereştrilor cu Dumnezeu, sau despre confuzia între „Slava” Sa şi o navă extraterestră …