CRAIOVA, PERLA VALAHIEI

BABA NOVAC

Un caz cu adevărat inedit de general al lui Mihai Viteazul a fost Baba Novac, haiduc originar de la sudul Dunării. Mai toate sursele documentare susţin că mama lui Baba Novac a fost româncă, iar tatăl său a fost de etnie sârbă. Istoria vieţii lui Baba Novac a fost cu adevărat senzaţională; născut în satul Poreci, situat la sudul Dunării, în Serbia de astăzi, în apropierea cetăţii Semedria, în jurul anului 1520, Baba Novac a învăţat carte de timpuriu într-o mănăstire ortodoxă, astfel că a ajuns să scrie şi să citească în limba slavonă. Probabil că în acea perioadă de timp, Baba Novac l-a cunoscut pe cel care i-a fost alături până la moarte: preotul Sasca, care i-a devenit prieten şi duhovnic şi alături de care a înfruntat aceeaşi moarte cruntă.

În perioada maturităţii, dat fiind faptul că avea o înfăţişare herculiană şi o forţă pe măsură, Baba Novac a învăţat repede meşteşugul armelor de la un haiduc sârb care se răzvrătise împotriva stăpânirii otomane în Balcani. La un moment dat a vieţii sale, între douăzeci şi treizeci de ani, după ce muncise timp de trei ani la ridicarea cetăţii Semedria fără a fi plătit, Baba Novac s-a răzvrătit împotiva stăpânirii otomane. Auzind aceasta, autorităţile otomane au trimis o “echipă de şoc” formată din zece ieniceri care l-a bătut crunt; cuprins de mînie, după ce fusese scâlcit în bătaie, Novac s-a ridicat şi i-a zdrobit pe bătăuşi cu mâinile goale, iar pe căptenia grupului a izbit-o de pământ până când i-a sfărîmat oasele.

După aceea, Baba Novac s-a refugiat în Bosnia, pe “Muntele Verde al României” (u zelenoj Romaniji), unde şi-a format propria sa grupare de haiduci formată din români timoceni, sârbi şi bulgari. Pe “Muntele Verde al României” din Bosnia, Baba Novac a stat aproape patruzeci sau cincizeci de ani, întreprinzând nenumărate acţiuni de luptă împotriva turcilor. Cele mai importante acţiuni de luptă s-au desfăşurat la Cladova, cetatea Florentin (Timoc) şi Vidin.

În cele din urmă, Baba Novac a fost prins de turci şi încarcerat; datorită curajului de care a dat dovadă, turcii i-au oferit posibilitatea de a scăpa de temniţă şi demnitatea de agă la Istambul, precum şi, destul de surprinzător, privilegiul de a-şi păstra credinţa ortodoxă. Baba Novac a refuzat. După doi ani de carceră, a reuşit să evadeze şi să se reîntoarcă în locurile natale, unde s-a reapucat de haiducie, aliindu-se cu un alt haiduc celebru, pe nume Deli Marcu, originar din Dalmaţia, dar raguzean după neam. În perioada în care cei doi haiduci luptau la sudul Dunării contra turcilor, le-a ajuns la urechi ştirea că voievodul Valahiei, Mihai a declanşat războiul antiotoman.

“Prima întalnire dintre aceşti eroi – afirmă Ştefan Borcea într-un articol închiat viteazului Baba Novac – are loc undeva în zona Vârşetului unde, la ora prânzului, Mihai Viteazul însoţit de căpitanii Gheţea, Râcea, Vasile Mârza, Simion şi Pătru din Copaceni, este întâmpinat cu bucurie de căpeteniile sârbeşti banul Sava, căpitanul Dochian, cneazul Duşan şi haiducul Baba Novac. (…) La sfârşitul adunării voievodul Mihai a primit jurământul de credinţa din partea tuturor conducătorilor răscoalei antiotomane a sârbilor. Sub pânza cortului, războinicii sârbi şi-au scos săbiile la picioarele voievodului. Adânc mişcat, Mihai îşi scoate sabia aşezând-o deasupra paloşelor sârbeşti. Juramântul este întarit de episcopul Teoharie al Vârşeţului.” (30)

Întrat în oastea Ţării Româneşti, legăturile dintre cei doi eroi au devenit atât de strânse încât la un moment dat garda personală a lui Mihai Viteazul era formată din haiducii lui Baba Novac. În momentul în care l-a cunoscut pe Mihai Viteazul, Baba Novac avea în jur de 70 de ani, dar era la fel de impunător şi lupta la fel de bine ca la 30 de ani. Singurul regret al lui Novac era că nu l-a cunoscut pe Mihai în tinereţile sale.

Dintre bătăliile la care a participat în mod direct Baba Novac sub comanda lui Mihai Viteazul trebuie evidenţiate cele de la Plevna, Călugăreni, Şelimbăr, Iaşi. Astfel, în anul 1594, în fruntea a 1200 de haiduci, Baba Novac a atacat Cetatea Plevnei, ocazie cu care a luat foarte mulţi prizonieri, printre care şi familia unui paşă bogat, care apoi a fost răscumpărată cu o mare sumă de bani. În 1595, în fruntea oştii sale de haiduci, Baba Novac a atacat şi a zdrobit într-o ambuscadă oştirea lui Hassan Paşa în apropierea Munţilor Balcani.

Dacă, din punct de vedere strategic, bătălia de la Călugăreni a fost câştigată datorită efortului căpitanului de oaste Cocea Miron, care în fruntea a 400 de călăreţi a atacat fulgerător spatele armatei otomane şi tabăra acestora de la Hulubeşti, bătălia de la Şelimbăr a fost câştigată prin aportul excepţional al lui Baba Novac. Acesta a atacat prin surprindere oastea cardinalului catolic Andrei Bathory, devenit peste noapte voievod al Transilvaniei în urma abdicării vărului său Sigismund Bathory, învingându-i în luptă pe toţi căpitanii nobilimii maghiare: Ştefan Lazăr, Peter Husar, Ştefan Czaki, Moise Szekely, Gaspar Korniş. Mai mult decât atât: Baba Novac a pus personal la picioarele lui Mihai armurile de luptă ale acestora. Din păcate, în urma uneia dintre puţinele erori politice pe care le-a comis, Mihai Viteazul nu i-a executat după bătălia de la Şelimbăr pe capitanii nobilimii maghiare, astfel că aceştia şi-au luat o cruntă revanşă împotriva celui ce i-a învins fără drept de apel la Şelimbăr: Baba Novac.

“În timp ce Mihai Viteazul se afla la Viena – afirmă Ştefan Borcea în articolul citat -, in ianuarie 1601, nobilii unguri din Transilvania pregatesc o răscoală. Astfel, conducătorul nemeşilor maghiari, capitanul Ştefan Csaki, duşman personal al lui Baba Novac, trimite un corp de oaste să atace prin surpindere tabăra haiducului la Lipov, în Banat. În acesta mişcare, Csaki urmăreşte să se răzbune personal pe bătrânul sârb pentru înfrângerea de la Şelimbăr în timp ce nobilimea ungurească urmăreşte să-l lipsească pe Mihai de cel mai capabil general al său. În urma unui simulacru de proces, Baba Novac şi preotul Sasca sunt învinuiţi de colaborare cu turcii (!) şi condamnaţi la moarte. Sadismul nobililor unguri iese înca o data la ivela pe data de 5 februarie 1601, când Baba Novac şi prietenul său de o viaţa, preotul Sasca, sunt aduşi în piaţa din mijlocul cetaţii Clujului, actuala Piaţa Unirii din Cluj Napoca. Călăii primesc ordinul de a face supliciul bătrânului haiduc cât mai îndelungat şi dureros, pentru ca nemeşii să se poată delecta mai mult timp cu chinurile luptatorului pe care l-au urât cu o demenţă neomenească. La ora 10 dimineaţa, Baba Novac este adus in lanţuri pe platfoma de execuţie. Călăii au început cumplita execuţie prin jupuirea de piele a celor doi eroi. Baba Novac este legat, apoi, de două grinzi şi spânzurat deasupra unui rug, călăii aruncând din când în când cu apă peste el pentru a-i prelugi chinurile. La fel ca Horea, eroul moţilor din Apuseni care avea sa sfârşească torturat de nemeşi, Baba Novac nu scoate nici un ţipăt sau vaiet de durere. Impresionat de cruzimea torturii cât şi de bravura cu care înfrunta chinurile cumplite bătrânul trecut de 80 de ani, cronicarul italian Ciro Spontoni consemneaza că supliciul şi moartea lui Baba Novac au durat o ora si jumătate … Sadismul nobililor maghiari nu se opreşte aici. Csaki ordonă tragerea în ţeapa a trupurilor lipsite de viaţă ale celor doi după care, aceiaşi nobili se pun pe un ospăţ urmat de o beţie. A doua zi compun o poezie intitulată “Când a răbdat Baba de frig în gerul iernii”, în care comenteaza batjocoritor modul în care corbii au mâncat din cadavrul lui Novac.” (30) Moartea eroică a bătrânului general Baba Novac a impresionat întreaga Europă, inclusiv pe sutanul Mehmed al III-lea, care aprecia că sfârşitul unui astfel de războinic trebuia să se producă pe câmpul de luptă, nu “schingiuit de alţi ghiauri laşi.” (32)

Poposind la Cluj după victoria de la Gurăslău, într-o ceremonie solemnă urmată de o pomană, Mihai Viteazul i-a adus un ultim omagiu bătrânului său general, arborând pe Bastionul Croitorilor toate steagurile câştigate în lupte de acesta. Nici de această dată, Mihai nu i-a pedepsit în mod corespunzător pe nemşii unguri, cel responsabil de asasinarea lui Baba Novac, căpitanul Ştefan Czaki reuşind să fugă la timp.

Nu după mult timp, datorită aceleaşi de neînţeles ezitări de a-şi pedepsi inamicii atunci când trebuie, capul lui Mihai avea să cadă, la rândul său, în colbul drumului, din ordinul direct al generalului Gheorghe Basta, reprezentantul împăratului Rudolf al II-lea. Nu cu mult timp în urmă, la Cluj, acelaşi general de tristă amintire Gheorghe Basta urmărise de la o fereastră, probabil cu zâmbetul pe buze, supliciul şi moartea lui Baba Novac.

Încă din timpul vieţii sale, Baba Novac a primit de la Mihai Viteazul o moşie în partea de nord a oraşului Craiova de astăzi, foarte aproape de străvechea Brazdă a lui Novac. Moşia a fost ulterior moştenită de cei patru fii ai lui Baba Novac, dintre care cel mai cunoscut a fost Gruia Novac, devenit şi el, la rândul său, un temut haiduc, luptător pentru credinţa creştină şi duşman neîmpăcat al turcilor.

FRAGMENTE DIN

CRISTIAN GĂNESCU: CRAIOVA, PERLA VALAHIEI