CRAIOVA, PERLA VALAHIEI

HARTA LUI PAULUS SANCTINUS LUCENSIS

Toate aceste afirmaţii nu sunt fără acoperire documentară. Dimpotrivă. Există o hartă de o valoare excepţională care confirmă din plin aceste afirmaţii. Harta, pe care statul francez, prin ministerul francez al cultelor, a pus-o la dispoziţia românilor în jurul anului 2000, al cărei original este păstrată la Biblioteca Naţională din Paris, a fost realizată înaintea bătăliei de la Nicopole din anul 1396, de un strateg militar pe nume Paulus Sanctinus Lucensis, care a mai realizat şi un tratat militar ce avea rolul de a pregăti campania împotriva turcilor ce s-a soldat cu eşecul de la Nicopole.

Este extrem de important de menţionat faptul că, pe hartă, în dreptul Craiovei, care încă era denumită Ponsiona, alături de care se afla „Ponte de Zicho” (Podul peste Jiu), situată în “Vlachia Transiuană”, adică în ceea ce ulterior a primit numele Oltenia, este desenată sigla ce indică o cetate; şi nu orice fel de cetate, ci o cetate creştină (steagul cu cruce). Aşadar, chiar şi în prima parte a domniei lui Mircea cel Bătrân, în Krăia lui Iova încă exista o cetate creştină, recunoscută ca atare de responsabilii politici şi militari ai Europei din acele timpuri. Se pare că a fost vorba despre o cetate destul de puternică din punct de vedere politic, financiar şi militar.

 După cum indică desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, locul de dispunere a cetăţii ce apare pe harta strategului Paulus Sanctinus Lucensis nu a fost Dealul Sfântul Dumitru, locul unde Iova Kraiul a construit biserica şi a descoperit comoara, ci într-o zonă situată la vreo zece kilometri distanţă spre nord-vest, pe malul actualului lac Craioviţa (Balta Craioviţei). Nu este exclus că, iniţial, în secolul al XI-lea, pe malurile acestui lac să fi fost întemeiată nedeia krăiască menţionată anterior. Nu este exclus, de asemenea, ca locul unde funcţiona nedeia krăiască să fi devenit rapid centrul administrativ, politic şi comercial al întregii zone. Probabil că Iova Kraiul a construit cetatea în locul unde se ţinea nedeia chiar în virtutea importanţei acestui loc. Mai trebuie menţionat faptul că, în acea perioadă de timp, Lacul Craioviţa era mult mai mic decât în prezent; trebuie reamintit că lacul s-a format pentru prima oară pe timpul stăpânirii romane, undeva în jurul anului 250, în urma unei revărsări a Jiului.

Termenul “cetate” nu trebuie însă să genereze interpretări eronate; în acea perioadă de timp, prin cetate se putea înţelege un ansamblu arhitectual nu foarte mare, format dintr-o reşedinţă krăiască, dintr-o biserică zidită probabil din lemn şi din câteva clădiri anexă, rezervate administraţiei. Întregul complex arhitectural era, foarte probabil, înconjurat de un zid.

Nu este exclus ca ansamblul arhitectural de la Târgovişte, ce conţine Palatul domnesc, Biserica Domnească, Turnul Chindiei şi celelalte câteva clădiri administrative înconjurate de un zid masiv, construit câteva secole mai târziu, să fi reprezentat copia unui model deja consacrat. Modelul iniţial l-a constituit, probabil, cetatea Kraiului Iova de pe malul lacului Craioviţa. În orice caz, arhitectura actuală a Bisericii Sf. Dumitru, care a fost reconstruită după planul iniţial atât pe timpul lui Matei Basarab, cât şi pe timpul arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy, este identică cu cea a Bisericii Domneşti de la Târgovişte, cu cea de a Bisericii Domneşti de la Curtea de Argeş şi cu cea a bisericii de la Snagov. Acest stil arhitectonic dreptunghiular, cu două rânduri de coloane, care a fost folosit în vechime doar în Bizanţ, Salonic şi pe coastele asiatice ale Mării Negre, este diferit de cel triconic al bisericilor construite ulterior pe teritoriul României. (10)

Din nefericire, cetatea Kraiului Iova a dispărut în timpul unor inundaţii de mari proporţii, în care Jiul a ieşit şi matcă şi s-a revărsat peste oraş. Cercetările geologice realizate în urmă cu câţiva ani în partea de est a lacului Craioviţa au indicat faptul că inundaţii catastrofale ale Jiului ce s-au produs în jurul anului 1400 (plus sau minus 50 de ani) au dus la supradimensionarea vechiului lac format deja în timpul inundaţiilor anterioare.

Dispariţia unei vechi cetăţi situată în apropierea Lacului Craioviţa este confirmată de câteva legende populare care specifică faptul că în apele acelui lac s-ar fi înecat fata unui krai; nu este exclus ca acel krai, a cărui fată s-a înecat în lac, să fi fost fie Iova Kraiul, fie unul dintre urmaşii săi.

În acest sens este cunoscut efortul marelui cărturar Bogdan Petriceicu Haşdeu care, la vremea sa, a fost primul istoric care a intuit că pe teritoriul oraşului Craiova, în apropierea lacului Craioviţa, a existat o cetate medievală foarte puternică din punct de vedere militar; pentru a-şi proba afirmaţiile, Bogdan Petriceicu Haşdeu a cerut în repetate rânduri Guvernului României să aloce fonduri pentru cercetări subacvatice în lacul Craioviţei, pentru a descoperi vechea cetate. (11)

Fonduri nu s-au acordat în epoca sa, după cum nu s-au acordat nici până în ziua de astăzi, dar rămâne de laudă vrednica intenţie a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, care a intuit în mod genial faptul că prin cercetarea subacvatică a lacului Craioviţa s-ar putea elucida o importantă perioadă a istoriei României.

Şi de ce nu, poate că cercetarea subacvatică a lacului Craioviţa ar putea duce la acceptarea faptului că, înainte de apariţia primelor knezate şi voevodate româneşti consemnate de istoriografie (al lui Litovoi, al lui Bărbat etc), un personaj cunoscut astăzi doar din legende, Iova Kraiul, a înfiinţat una din primele – dacă nu prima – cetate de apărare de pe teritoriul României actuale.

 

FRAGMENTE DIN

CRISTIAN GĂNESCU: CRAIOVA, PERLA VALAHIEI