TEXTUL ORIGINAL:

H.P. BLAVATSKY: DOCTRINA SECRETĂ

„STANŢELE LUI DZYAN”

ATROPOGENEZA

Motivaţie: între anii 1985 şi 1988, în plină „epocă de aur” am reuşit să pun mâna pe versiunea franceză a Doctrinei Secrete a Hellenei Balvatsky, prilej cu care am încercat să realizez o primă traducere a Stanţelor lui Dzyan. Totuşi franceza mea „de baltă” m-a cam trădăt, dat fiind faptul că era vorba despre un text filozofic, destul de dificil de citit chiar şi în limba română. Totuşi, pe parcursul a aproape trei ani, am încercat să realizez pentru „uz intern” o traducere a primelor patru volume din Doctrina secretă. M-au interesat în special Stanţele lui Dyzan. Anul trecut, prin septembrie, am avut surpriza să descopăr o primă traducere profesionistă în limba română a Doctrinei secrete realizată de o editură din Bucureşti (Ed. Ganesha). Evident, având la dispoziţie o traducere profesionistă, prima marea preocupare a fost să verific acurateţea propriei mele traduceri realizată cu 30 de ani în urmă. Vechea mea traducere nu este chiar atât de diferită de cea apărută la editura menţionată, deşi în unele fragmente nu prea mi-am dat notă de trecere. În fine, am corectat lacunele traducerii vechi, iar pe baza lor sunt pregătit pentru cei interesaţi să prezint o variantă onorabilă a Stanţelor.
PRECIZEZ CĂ VARIANTA STANTEŢLOR LUI DZYAN PREZENTATĂ ÎN ACESTE POSTĂRI NU ESTE COPIATĂ DUPĂ VARIANTA PROFESIONISTĂ PREZENTATĂ DE EDITURA MENŢIONATĂ (PENTRU CARE CARE EVIDENT NU AM COPYRIGHTUL), CI ÎMI APARŢINE. RECUNOSC CĂ M-AM SERVIT DE VARIANTA PREZENTATĂ DE EDITURA MENŢIONATĂ PENTRU A-MI CORECTA ERORILE (CEEA CE NU INTRĂ ÎN CATEGORIA ÎNCĂLCĂRII DREPTURILOR DE AUTOR). SUNT OBLIGAT SĂ FAC ASTFEL DE PRECIZĂRI PENTRU A NU AVEA PROBLEME … PRIETENII ŞTIU DE CE. PRECIZEZ, DEASEMENEA, CĂ TRADUCEREA MEA A FOST FĂCUTĂ DUPĂ EDIŢIA FRANCEZĂ A CĂRŢII „ABREGE DE LA DOCTRINA SECRETĂ” APĂRUTĂ LA PARIS ÎN 1923 (VERSIUNEA ORIGINALĂ A APĂRUT ÎN ANUL 1888). PENTRU MINE POSTAREA STANŢELOR LUI DZYAN CONSTITUIE O „RESTITUIRE”, DAT FIIND FAPTUL CĂ REVIN ASUPRA ACESTUI TEXT DUPĂ 30 DE ANI.

TEXTUL ORIGINAL: H.P. BLAVATSKY: DOCTRINA SECRETĂ VOL3

STANŢA 1

Lha care îl transformă pe al patrulea este subordonat lui Lha al celor şapte, cele care îşi conduc carele în preajma Stăpânului lor, Ochiul Unic al lumii noastre. Suflul său dă viaţă celor şapte; i-a dat viaţă primulu

A spus Pământul: „Domn al Chipului strălucitor, casa mea este goală… Trimite-ţi fiii oamenilor acestui cerc. Tu ai trimis cei şapte fii la Domnul înţelepciunii. De şapte ori mai aproape de el însuşi te vede, de şapte ori mai mult te simte. Tu ai interzis servitorilor, cer­curilor mici, să reţină lumina şi căldura Ta, să intercepteze milostivirea ta în drumul său. Trimite acum acelaşi lucru servitorului Tău!”

A spus „Domnul cu chipul strălucitor”: „îţi voi trimite un foc atunci când munca ta va începe. Ridică-ţi vocea spre alte loka, invocă-L pe Tatăl tău, Domnul Lotusului, pentru fiii săi… Poporul tău se va afla sub domnia părinţilor. Oamenii tăi vor fi muritori. Oamenii Domnului înţelepciunii, şi nu fiii lui Soma sunt nemuritori, încetează-ţi plângerile. Cele şapte piei ale tale sunt încă pe tine… Nu eşti pregătit. Oamenii tăi nu sunt pregătiţi”.

Iar după mari dureri ea s-a lepădat de cele trei învechite, s-a învelit cu şapte piei noi şi s-a arătat în primul .

STANŢA 2

Roata s-a învârtit timp de 30 de crore. Ea a construit rupas: pietre moi, care s-au întărit; plante dure, care s-au înmuiat. Devenind vizibile din invizibile, au apărut insectele şi micile vieţuitoare. Ea îi scutura de pe spate de fiecare dată când îşi suprasolicitau mama. După 30 de crore, ea s-a întors. S-a aşezat pe spate; pe o parte… Nu a invocat fiii cerului, nu a cerut niciun fiu al înţelepciunii. Ea i-a creat din sânul ei. Astfel a generat oamenii-apă, teribili şi răi.

Ea i-a creat prin sine însăşi pe oamenii-apă teribili şi răi, din rămăşiţele celorlalte, din crustele şi vâscozitatea primeia, a celei de-a doua şi din a treia. Dhyanii au venit şi au privit… Au venit dhyanii din regiunile strălucitoare ale Tatălui-Mamă, din tărâmurile albe, din sălaşurile muritorilor-nemuritori.

Ei au fost nemulţumiţi. „Carnea noastră nu se află în acestea. Nu este o rupa potrivită pentru fraţii noştri din al cincilea. Nici locuinţe adecvate pentru aceste vieţi. Ei trebuie să bea ape pure, nu tulburi. Să le uscam.”

Flăcările au apărut atunci. Focurile cu scântei; focurile nopţii şi focurile zilei. Ele au uscat apele întunecate şi tulburi. Cu căldura lor ele le-au stins. Lha din înălţimi şi Lhamayin de jos au venit atunci. Ei au ucis formele care erau cu două şi cu patru feţe. Ei s-au luptat cu oamenii-ţap, cu oamenii cu capete de câine şi cu oamenii cu trupuri de peşte.

Mama-apă, imensa mare, a plâns. Ea s-a ridicat şi a dispărut în Lună, cea care o ridicase şi o născuse.

Când ele au fost distruse, Mama-Pământ a rămas pustie şi a cerut să fie uscată.

 STANŢA 3

A venit atunci Stăpânul stăpânilor. Din corpul ei El a separat apele şi acesta a devenit cerul de deasupra, primul cer.

Marii chohani i-au chemat pe Domnii Lunii, cei cu corpuri de aer. „Naşteţi oameni, oameni după asemănarea voastră. Oferiţi-le formele lor lăuntrice. Ea va crea învelişuri exterioare. Ei vor fi de genul masculin-feminin. Şi totodată stăpâni ai flăcării.”

Ei au plecat, fiecare pe pământul său propriu: fiind şapte la număr, fiecare pe bucata sa. Iar Domnii Flăcărilor au rămas în urmă. Aceştia n-au plecat şi nici nu au creat.

STANŢA 4

Cele şapte oştiri, „Domnii născuţi prin voinţă”, îndemnaţi de Spiritul dătător de viaţă, îi separă pe oameni de ei înşişi, fiecare pe bucata sa de pământ.

De şapte ori şapte umbre ale oamenilor viitori au fost născute, fiecare având propria culoare şi propriile caracteristici. Fiecare fiind inferior părintelui său. Părinţii, cei fără structură osoasă, nu puteau oferi viaţă fiinţelor cu oase. Descendenţa lor au fost creaturile bhuta, fară de formă sau minte, şi de aceea ele au fost numite rasa chhaya.

Cum s-au născut Manushya? Manu-şii cei cu minte, cum au fost ei creaţi? Părinţii au cerut în ajutor propriul lor foc, care este focul ce arde în pământ. Spiritul Pământului a cerut în ajutor focul solar. Aceştia trei au produs prin eforturile lor unite o formă bună. Ea putea sta în picioare, putea merge, alerga, se putea înclina şi putea chiar zbura. Dar cu toate acestea era în continuare doar o chhaya, o umbră fără simţuri…

Suflul avea nevoie de o formă; pe aceasta i-au dat-o Părinţii. Suflul avea nevoie de un trup grosier; Pământul 1-a modelat. Suflul avea nevoie de Spiritul Vieţii; Lha cei solari l-au suflat în forma sa. Suflul avea nevoie de o oglindă a trupului său; „I-am oferit-o pe a noastră”, au spus dhyani. Suflul avea nevoie de un vehicul al dorinţelor; „îl are”, a spus drenorul apelor. Suflul avea nevoie de o minte pentru a îmbrăţişa Universul; „Nu-i putem da aceasta”, au spus Părinţii. „Nu am avut-o niciodată”, a spus Spiritul Pământului. „Forma va fi mistuită, dacă i-aş da-o pe a mea”, a spus Marele Foc… Omul a rămas un bhuta gol şi fără simţuri… Astfel, cei fără oase au dat viaţă celor care au devenit oamenii cu oase în a treia.

STANŢA 5

Prima era alcătuită din Fiii Căii Yoga. Fiii lor erau: copiii Tatălui galben şi ai Mamei albe.

A doua rasă a fost rezultatul înmuguririi şi al expansiunii; fiind a-sexuală din cea asexuată. Astfel a fost produsă, o, Lanoo, a doua rasă.

Părinţii lor erau născuţi prin ei înşişi – cei născuţi prin ei înşişi, chhaya din trupurile strălucitoare ale Domnilor, Părinţii, Fiii Amurgului.

Când rasa a îmbătrânit vechile ape s-au amestecat cu apele mai proaspete; când picăturile au devenit tulburi s-au evaporat şi au dispărut în noul flux, în fluxul fierbinte al vieţii. Exteriorul primei rase a devenit interiorul celei de-a doua. Vechea aripă a devenit umbra şi umbra aripii.

STANŢA 6

Apoi a doua a dezvoltat-o pe cea născută din sudoare, a treia. Sudoarea a crescut, picăturile ei s-au mărit şi au devenit o picătură tare şi rotundă. Soarele a încălzit-o; Luna a răcit-o şi i-a dat contur; Vântul a hrănit-o până când s-a copt. Lebăda albă de pe bolta înstelată şi-a aruncat umbra peste marea picătură, devenind oul rasei viitoare, Lebăda-om a celei de-a treia ulterioare. Mai întâi fiind creatura băr-bat-femeie, apoi bărbat şi femeie.

Cei născuţi prin ei înşişi erau chhaya, umbrele provenite din trupurile Fiilor Amurgului.

STANŢA 7

Fiii înţelepciunii, fiii nopţii, pregătiţi pentru re-naştere, au coborât şi au văzut formele respingătoare ale celei de-a treia. „Putem alege”, au spus Domnii, „avem înţelepciune.” Unii au pătruns chhaya. Alţii au proiectat o scânteie. Unii au amânat până la a patra. Din propria lor esenţă ei au umplut kama. Cei care a intrat în chhaya au devenit arhaţi. Cei care au primit doar o scânteie au rămas lipsiţi de cunoaştere;scânteia ardea slab. A treia a rămas lipsită de minte. Jiva-ul lor nu era pregătit. Aceştia au fost separaţi de cei şapte. Şi au devenit cei cu capete înguste. A treia a fost pregătită. „în ele vom locui”, au spus Domnii Flăcării.

Cum au acţionat manasa, Fiii înţelepciunii? Ei i-au respins pe cei născuţi prin ei înşişi. Aceştia nu erau pregătiţi. Ei i-au respins cu dispreţ pe cei născuţi din sudoare. Aceştia nu erau suficient de pregătiţi. Şi nu au dorit să intre nici în cei născuţi din ou.

Când cei născuţi din sudoare i-au produs pe cei născuţi din ou, cei cu natură dublă, cei puternici şi cu oase, Domnii înţelepciunii au spus: „Acum vom crea”.

A treia rasă a devenit vahan, sau Domnii înţelepciunii. Ea i-a creat pe Fiii „Voinţei şi ai Căii Yoga”, prin intermediul lui kriyashakti. I-a creat pe ei, părinţii sfinţi, strămoşii arhaţilor…

STANŢA 8

Din picăturile de sudoare; din reziduurile substanţei – materia de la corpurile şi animalele moarte ale ciclului anterior; şi din praful degajat – au fost produse primele animale.

Animalele cu oase, balaurii adâncului şi sarpaşii zburători au fost adăugaţi la creaturile târâtoare. Cele care se târau pe pământ au primit aripi. Cele cu gâturi lungi din apă au devenit strămoşii păsărilor aerului.

În timpul celei de-a treia rase, animalele fără oase au crescut şi s-au transformat: au devenit animale cu oase, iar contururile lor chhaya au devenit solide.

Animalele s-au separate primele. Ele au început să se reproducă. Omul cu natură dublă s-a separat şi el, de asemenea. Şi omul a spus: „Să fim ca ele; să ne unim şi să facem creaturi”. Şi aşa au făcut.

Iar cei care nu aveau scânteie s-au împreunat cu animale-femele uriaşe. Şi au născut împreună cu ele rasele obtuze. Căci ei înşişi erau obtuzi. Dar limbile le erau dezlegate. însă limbile progeniturilor lor au rămas mute. Şi au conceput monştri. Era o rasă de monştri deformaţi, acoperiţi cu păr roşu, ce mergeau pe toate cele patru membre. O rasă neghioabă şi obtuză, pentru a menţine ruşinea imensă.

STANŢA 9

Văzând aceasta, Lha, care nu construiseră oamenii, au plâns, spunând: „Amanasa au pângărit viitoarele noastre lăcaşuri. Aceasta este karma. Le vom locui pe celelalte. Să-i ajutăm să se îmbunătăţească, pentru ca nu cumva altceva mai rău să se petreacă.” Şi aşa au făcut…

Atunci toţi oamenii au fost înzestraţi cu manas. Ei au văzut păcatul celor fără minte.

A patra rasă a dezvoltat vorbirea.

Unul a devenit doi; de asemenea, toate lucrurile vii care se târau şi care erau încă o singură creatură, peştii-uriaşi, păsările şi şerpii cu capete de ţestoasă.

STANŢA 10

Astfel, doi câte doi, pe cele şapte zone, a treia rasă a dat naştere celei de-a patra rase de oameni. Zeii au devenit ne-zei; Sura a devenit a-sura.

Prima de pe fiecare zonă era de culoarea Lunii; a doua, galbenă precum aurul; a treia era roşie; a patra, maronie, care a devenit neagră în urma păcatului. Primele şapte odrasle umane aveau toate un singur ten la începuturi. Următoarele şapte au început să-şi amestece culorile.

Atunci a patra a devenit plină de mândrie. „Noi suntem regii, noi suntem zeii”, a spus ea.

Ei şi-au luat soţii frumoase la privit. Erau soţii provenite din „cei fără minte”, cu minţi înguste. împreună au născut monştri, demoni răi, de natură bărbătească şi femeiască. De asemenea, khado (dakini) cu minţi sărace.

Ei au construit temple pentru corpul uman. Bărbat şi femeie au adorat. Din acest motiv, al treilea ochi nu a mai acţionat.

STANŢA 11

Ei au construit oraşe imense. Din materiale şi metale rare le-au construit. Din focuri le-au vărsat. Din piatra albă a munţilor şi din piatra neagră ei au tăiat şi au sculptat propria lor imagine, după mărimea şi asemănarea lor, şi pe care au adorat-o.

Ei au construit mari sculpturi de nouă yatis înălţime – mărimea trupurilor lor. Focurile lunare au distrus pământul părinţilor lor. Apa a ameninţat a patra rasă.

Au venit primele ape mari. Ele au înghiţit cele şapte mari insule.

Toţi cei sfinţi au fost salvaţi, toţi cei ne-sfinţi au fost distruşi. Iar odată cu ei cea mai mare parte a animalelor uriaşe, produse din sudoarea Pământului.

STANŢA 12

Puţini oameni au rămas. Unii galbeni, unii bruni şi negri, iar alţii roşii – dintre cei rămaşi. Cei de culoarea Lunii au dispărut definitiv.

A cincea rasă produsă de grupa sfântă. Şi a fost condusă de primii săi regi divini…

Care au coborât din nou, au făcut pace cu a cincea rasă, şi pe care au învăţat-o şi au instruit-o…