EXCALIBUR

SABIA CUNOAŞTERII –

ŢI-AM ARĂTAT TOTUL ŢIE

š“Sabia Cunoaşterii” este, evident, o metaforă, iar cartea lui Thomas Malory, “Moartea lui Arthur” o exprimă cel mai bine. Potrivit acestei cărţi, regele Arthur a avut trei săbii: pe prima a scos-o din piatră, pe a doua a câştigat-o în luptă, iar a treia, care este celebra Excalibur, i-a fost dăruită de Doamna Lacului. Cele trei săbii indică faptul că Arthur a parcurs trei etape în existenţa sa. În prima etapă Arthur a fost un Ales întrucât, datorită calităţilor sale înnăscute, a fost singurul cavaler care a fost capabil să smulgă sabia din piatră şi să devină rege (doar cel ce smulgea sabia din piatră putea deveni rege). Devenind rege, Arthur a întronat Dreptatea şi Adevărul cu ajutorul primei săbii. În a doua etapă, Regele Arthur a trebuit să facă faţă inamicilor săi, astfel că a trebuit să se iniţieze şi să devină Iniţiat-Cavaler. Momentul în care Arthur a devenit cavaler coincide cu câştigarea, pe câmpul de luptă, a celei de-a doua săbii. A treia sabie, denumită Excalibur, i-a fost dăruită regelui Arthur de un personaj misterios denumit Doamna Lacului. Aşadar, pentru a o obţine, Arthur, simplu civil dezarmat cum era la acel moment, nu a mai făcut uz de prerogativele de Ales sau de Cavaler. Pur şi simplu a primit sabia în dar, ca orice civil. Iar ca simplu civil Arthur a prefigurat destinul viitor al tuturor oamenilor.

Translatând acest triptic la nivelul succesiunii zeitgeisturilor se poate afirma că la începutul istoriei au existat Aleşi de anvergura lui Enoch, înţeleptul antediluvian sau a lui Moise, autorul primelor cinci cărţi ale Vechiului Testament, care au trasat principalele linii directoare ale cunoaşterii. În scrierile lor, Aleşii Enoch, Moise şi mulţi alţii necunoscuţi au proclamat, înainte de toate, existenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu există. Dumnezeu este creatorul cerurilor (palierele ortoexistenţiale ale cosmosului) şi al pământului (palierul material).

Datorită faptului că au fost însărcinaţi cu o astfel de misune, Aleşii au scos Sabia Cunoaşterii din piatră dură – piatra fiind cel mai dens aspect al materiei. Atunci când Aleşii au dispărut din peisajul mediatic al epocilor în care au trăit, locul lor a fost luat de Iniţiaţii-Cavaleri, adică de acele persoane care s-au instruit în mod specific – s-au iniţiat – pentru a se conecta la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului.

Activitatea Iniţiaţilor a corespuns obţinerii celei de-a doua săbii a Cunoaşterii, cea pe care regele Arthur a câştigat-o în luptă. În fine, a treia Sabie a Cunoaşterii este un dar. Darul nu poate fi primit decât în momentul în care omul nu (mai) are nimic: nu este nici Ales, nici Iniţiat (chiar dacă a fost cândva). Tot astfel a primit Arthur sabia Excalibur de la Doamna Lacului; în acel moment, Arthur nu mai era nici Ales, nici Iniţiat – pierduse totul, era un civil neînarmat.

În această situaţie existenţială se află contactorii din ziua de astăzi care, în urma unui eveniment-stimul, cel mai adesea provocat de morţi clinice, accidente, crize grave ale destinului, primesc un dar. Cel mai adesea, contactorii civili din această categorie mor din punct de vedere trupesc, îşi descoperă sufletul, dar apoi învie. Însă niciodată nu se întorc la existenţa trupească cu mâna goală, ci mult mai bogaţi, confirmând acel celebru aforism care spune că “cine moare înainte să moară nu mai moare după ce moare.”

Darul, pentru contactorii menţionaţi este, pe de-o parte continuarea vieţii trupeşti, iar de cealalată parte sunt experienţele acumulate “dincolo.” Tocmai aceste informaţii reprezintă bunul cel mai de preţ pe care l-au primit – darul. Darul este oferit doar de către Dumnezeu. Şi nu numai că contactorii astfel reîntorşi după un tur de informare în lumea de “dincolo” nu sunt împiedicaţi să dezvăluie semenilor experienţele lor, ci chiar sunt încurajaţi de la cel mai înalt nivel, semn că există un interes enorm în acest sens. Textele prezentate anterior sunt foarte clare şi nu trebuie interpretate metaforic, ci concret.

Astfel, punctul de pornire al cercetărilor lui Raymond Moody, care este considerat părintele thanatologiei, a fost experienţa de moarte clinică a unei femei produsă în anul 1971; aflată în stare decorporată, această femeie a primit informaţia de la un “ghid” că va trebui să se întoarcă în trup, pentru a-şi “continua misiunea.” Ghidul “o  avizează, de asemenea, că peste un timp va întâlni pe cineva care va fi interesat de experienţa sa din timpul morţii clinice. Îi comunică numele acelei persoane şi îi arată şi imaginea acestuia, ca să-l poată recunoaşte. În 1975, deci la 4 ani distanţă în timp, cu ocazia unei sărbători tradiţionale în SUA, vine cu colindul la această doamnă o mamă cu doi băieţi. În momentul în care s-au prezentat, gazda reacţionează surprinsă la numele de Moody şi-i spune că doreşte să discute cu soţul său.” Imediat după această întîlnire Raymoond Moody a început să cerceteze fenomenul de moarte clinică, iar rezultatul este cunoscut. Tot astfel s-au produs evenimentele în cazul americanului Tom Sawyer care a fost îndemnat  de “Fiinţa de Lumină” să comunice semenilor săi ceea ce a aflat.

Acelaşi îndemn a fost menţionat în cazul contactorului civil Gavril Bărnuţiu, care a fost încurajat să dezvăluie oamenilor experienţele la care a fost părtaş: „Dar Dumnezeu când mi-a vorbit aşa de blând, mi-a zis:”Du-te spune la toţi aceea cu care vei avea ocazia să vorbeşti ce-ai văzut şi ce-ai auzit dar mai mult ca atât să le spui la toţi căci în curând harul se va lua şi lumea se va sfârşi. Du-te, nu te teme. Duhul Meu este mereu cu tine.”

În mod identic s-au desfăşurat evenimentele în cazul misticilor din veacurile trecute, Enoch şi Sfântul Apostol Pavel. Astfel, Enoch a fost încurajat de un înger pe nume Pravuil, călăuza sa, să consemneze în scris tot ce a văzut şi auzit în turul său de informare în lumea de dincolo: “Apoi mi-a zis mie Pravuil: “Toate lucrurile pe care ţi le-am spus, tu le-ai scris. Stai şi scrie … Şi am stat treizeci de zile şi treizeci de nopţi şi le-am scris pe toate cu precizie şi am scris trei sute şaizeci de cărţi.”

La rândul său, Sfântul Apostol Pavel a fost mustrat (după ce a ajuns “dincolo”) chiar de către Dumnezeu, pentru că nu a răspândit oamenilor reveleţia pe care a ţinut-o ascunsă la temelia casei sale din Tarsus: “Iar după ce-am fost eliberat de această viaţă, am stat în faţa Domnului, iar El astfel mi-a zis: “Pavel, ţi-am arătat totul ţie, ca tu să pui acele lucruri sub zidul casei? Mai de grabă trimite şi revelează, ca oamenii să poată citi şi să se întoarcă pe calea adevărului…”