EXCALIBUR

IGNORATIO DEUS

š Într-adevăr, printr-un efort hermeneutic autentic, realismul tehno a reprezentat un mare salt înainte în ceea ce priveşte cunoaşterea, a cosmosului, naturii şi omului. Deşi iniţial, realismul tehno a părut doar o prelungire a realismului industrial, în cele din urmă s-a dovedit că lucrurile sunt mult mai complexe. În cele din urmă, realismul tehno a devenit o concepţie aproape opusă realismului industrial, lărgind principalele direcţii ale cunoaşterii pe niveluri nici măcar prognozate de realismul industrial.

În ceea ce priveşte cosmosul, realismul tehno a înlocuit concepţia mecanicistă, newtoniană a realismului industrial cu concepţia bazată pe fizica cuantică şi pe modelul holografic. Aşa cum a fost menţionat, universul, în concepţia promotorilor realismului tehno, poate fi comparat cu un imens calculator, care are propriul său hard, propria sa memorie, propriul său soft. La baza existenţei universului se află un „câmp informaţional fundamental” ce conţine, în stare latentă (nemanifestată), toate informaţiile pe baza cărora s-a constituit universul. Informaţiile primare au generat mereu şi mereu alte informaţii, pe baza cărora s-au constituit (obiectivat) manifestările particulare. Informaţia în univers este structurată pe un suport ondulatoriu, care se prezintă atât sub formă de undă, cât şi sub formă de particulă.

Universul este un sistem extrem de vast, format din nenumărate subsisteme, care se află într-un proces de interconexiune cu dublu sens: feedback. Fiecare element al megasistemului influenţează şi este influenţat de toate celelalte după principiul hologramei. Transmiterea informaţiei între toate elementele sistemului se realizează instanteneu. Universul este o imensă hologramă, formată din „ciorchini” de lumi paralele. Lumile paralele se nasc unele din altele, coexistă şi se manifestă în spaţii şi timpuri paralele. Lumile paralele sunt dispuse ierarhizat, pornind de la câmplul informaţional fundamental spre lumea materială; de-o parte se află câmpul informaţional fundamental ce conţine toate informaţiile în stare latentă, iar de cealaltă parte se află chiar universul; primul aspect a fost denumit de pionierii realismului tehno prin termenul de Ordine înfăşurată, iar cel de-al doilea aspect a fost denumit prin termenul de Ordine desfăşurată – acesta din urmă fiind chiar aspectul manifestat, vizibil şi perceptibil prin intermediul organelor de simţ şi a prelungirilor tehnologizate create de oameni după chipul şi asemănarea lor: telescoape, radiotelecoape, etc.

La fel de inovatoare au fost concepţiile realismului tehno cu privire la fiinţa umană. Dacă pentru realismul industrial fiinţa umană este formată exclusiv din trupul material, întrucât viaţa psihică, sufletul sau spiritul sunt considerate drept o funcţie a materiei superior organizată, creierul, realismul tehno a împins cercetarea mult mai departe prin adoptatarea concepţiei despre existenţa câmpurilor morfogenetice, a existenţiei genotipului, fenotipului, sociotipului, a sinelui individual şi a inconştientului colectiv. Şi totuşi, în pofida unor paşi uriaşi realizaţi de promotorii realismului thno, precum realismul industrial la vremea sa, şi realismul tehno s-a blocat la rândul său într-un punct. Acest punct este următorul: deşi compară universul cu un megacalculator care are propriul său hard, care are propria sa memorie şi propriul său soft, realismul tehno nu a răspuns la două întrebări fundamentale: cine este Constructorul şi Programatorul acestui megacalculator denumit univers ? De asemenea, nu a răspuns la întrebarea: cine este Constructorul şi Programatorul acestui ansamblu atât de performant care este fiinţa umană, atât de laborios întocmită încât este capabilă să supravieţuiască într-o lume entropică ?

Răspunsurile promotorilor realismului tehno au tendinţa de a ocoli subiectul. Nu de altceva, dar denumiri precum „Universal Mind”, „Câmpul informaţional fundamental” sau „Ordinea înfăşurată” sunt doar eufemisme ce au darul nu de a rezolva subiectul, ci de a-l închide. Căci orice zeitgeist care nu recunoaşte faptul că cosmosul are un Constructor (Creator), care este Dumnezeu – aşa cum indică de altfel în mod clar legile termodinamicii, atât de bine puse în evidenţă de promotorii Intelligent Design – are tendinţa de a se închide. Este straniu că, deşi acceptă existenţa unor paliere ortoexistenţiale ale cosmosului, pe care le desemnează prin expresia “Ordine înfăşurată”, realismul tehno nu-L acceptă pe Dumnezeu, Creatorul a toate. Expresia potrivită pentru a desemna un astfel de zeitgeist este ignoratio Theos – ignorarea lui Dumnezeu.

 Aşadar, în ciuda unui uriaş salt înainte în ceea ce priveşte cunoaşterea cosmosului, istoriei şi omului, realismul tehno s-a blocat la fel ca realismul industrial şi ca paleoastronautica, devenind la rândul său „o deschidere care se închide”.

Pentru ca deschiderea să rămână deschisă, promotorii realismului tehno trebuie să ia rapid decizii îndrăzneţe şi lipsite de idei preconcepute pentru rezolvarea problemei de fond: ignorarea lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, în forma în care se prezintă astăzi, nici realismul tehno nu este o Sabie a cunoaşterii.