EXCALIBUR

CARLOS CASTANEDA 

ARTA VISATULUI

šUn autor ale căror experienţe destul de spectaculoase au reţinut la un moment dat atenţia mas mediei mondiale a fost americanul Carlos Castaneda (1925-1998) care, deşi nu poate fi inclus printre contactorii „civili” întrucât nu şi-a însuşit cunoştinţele în urma unui accident ori morţi clinice, ci în urma unei veritabile iniţieri, prezintă unele asemănări cu contactorii menţionaţi.

Antropolog de profesie, Carlos Castaneda a dorit să cunoască sistemul de credinţe şi practici mistice ale indienilor yaqqui din regiunea centrală a Mexicului. Pe fondul unei iniţieri voluntare, Carlos Castaneda şi-a însuşit o concepţie mistică ce are multiple elemente comune cu vechile forme iniţiatice ale mayaşilor, toltecilor şi zapotecilor.

Mijlocul prin care Carlos Castaneda a accesat aspectul ortoexistenţial şi transendent al cosmosului a constat în descoperirea unor puncte de focalizare (precum YRAM sau Patrik Drouot). În cărţile sale – Povestiri despre putere, Cealaltă Realitate, Arta visatului, Darul Vulturului etc – Carlos Castaneda a denumit aceste puncte de focalizare prin formula puncte de asamblare. Mai mult decât atât: Carlos Castaneda a menţionat nu unul ci mai multe puncte de asamblare, fiecare dintre ele având corespondanţă cu o altă lume, de fapt cu un alt palier cosmic. Cel care i-a semnalat autorului citat existenţa acestor „puncte de ansamblare” a fost un vrăjitor mexican din tribul yaqqui, prezentat sub numele „don Juan.” De fapt, don Juan l-a iniţiat pe Carlos Castaneda într-o serie de experienţe mistice ce l-au condus spre transcenderea aproape deplină a condiţiei omeneşti profane.

La îndemnul iniţiatorului său, don Juan, cel puţin în prima fază de antrenamente spirituale la care a fost supus, pentru a-şi induce stări de conştiinţă atipice, Carlos Castaneda a folosit plante halucinogene care erau ingerate în special prin fumatul pipei după modelul „pipei păcii” utilizat şi de pieile roşii.

„Don Juan folosea – afirmă Carlos Castaneda -, separat şi în ocazii diferite, trei plante halucinogene: peyote (lophophora williamsi), iarba Jimson (datura inoxia) şi o ciupercă (probabil psilocybe mexicana). Încă înaintea contactului lor cu europenii, indienii americani cunoscuseră proprietăţile halucinogene ale acestor trei plante. Datorită proprietăţilor lor, aceste plante fuseseră folosite pe scară largă pentru plăcere, pentru vindecări, pentru vrăjitorie şi pentru inducerea unei stări de extaz. În contextul specific al învăţămintelor sale, don Juan a legat folosirea plantei “datura inoxia” şi a “psilocybe mexicana” cu obţinerea puterii, o putere pe care el o numea „aliatul.” A legat folosirea plantei “lophophora williamsi” cu dobândirea înţelepciunii sau a cunoaşterii căii corecte de a trăi. Pentru el, importanţa plantelor consta în capacitatea lor de a produce stagii de percepţie specială la o fiinţă umană. Astfel, el m-a ghidat în experimentarea unui şir de astfel de stagii cu scopul dezvăluirii şi validării cunoaşterii lui.” (44)

Toate aceste plante, afirmă autorul citat, l-au condus spre experimentarea unor „stări ale realităţii neobişnuite”, înţelegând prin aceasta o realitate deosebită, opusă realităţii obişnuite a vieţii de fiecare zi. “Distincţia se bazează pe înţelesul inerent stărilor de realitate neobişnuită. În contextul cunoaşterii lui don Juan ele erau considerate reale, deşi realitatea lor era diferenţiată de realitatea obişnuită. Don Juan considera stările realităţii neobişnuite ca fiind singura formă de învăţare pragmatică şi unica modalitate de dobândire a puterii.” (45)

După cum transpare din lecturarea cărţilor lui Carlos Castaneda, dincolo de lumea materială există lumi sau planuri cuantice stranii, populate cu fiinţe non-umane, denumite de Carlos Castaneda prin termenul de „Aliaţi”, cu care un om este mai bine să nu aibă de-a face, dacă nu este suficient de puternic din punct de vedere spiritual. În afara acestora, autorul descrie şi alte tipuri de fiinţe, provenite din paliere cosmice despre care nu se ştie aproape nimic, iar unele dintre ele se mişcă atât de rapid, încât amintesc de mişcările strigoilor din filmele horror, în timp ce altele se mişcă foarte lent, cu un decalaj temporal faţă de coordonatele spaţiu-timp din lumea noastră.

Totuşi, după cum stă scis în Scriptură, deşi în Casa Tatălui Ceresc există multe “încăperi”, nu este indicat ca omul să le cunoască chiar pe toate – cel puţin în stadiul actual de dezvoltare psiho-mentală. Astfel, după câte se pare, prin metodele iniţiatice ale vrăjitorului yaqqui Don Juan – diferite de cele ale misticilor hinduşi, dar şi de cele ale misticilor creştini -, antropologul Carlos Castaneda a realizat o “reformatare” sau o reasamblare atipică a structurii psiho-mentale şi aurice, astfel încât acesta a devenit capabil, printr-un ansamblu de tehnici iniţiatice denumite “darul vulturului”, să atingă o “artă a visatului”, adică o metodă de cunoaştere prin intermediul unor percepţii extrasenzoriale ce pare a avea drept suport emisfera cerebrală din partea dreaptă,  denumit de autor nagual.