EXCALIBUR

FENOMENUL VALENTINA

šÎn ultima perioadă de timp şi-au manifestat prezenţa în mass media o pleiadă de contactori care au declarat pe proprie răspundere că pot observa prin clarvedere aura oamenilor, adică acel halo energetico-informaţional ce învăluie trupul fizic al oamenilor, animalelor şi plantelor.

Din această categorie de contactori pot fi evidenţiate, pentru exemplificare, două cazuri care au produs o oarecare vâlvă în mass media: românca Valentina Gârlea şi cercetătoarea americană Barbara Ann Brenen (în această exemplificare au fost trecuţi în revistă doar cazuri de contactorii „civili”, astfel că nu sunt tratate cazurile de iniţiere în radiestezie, reiki, teosofie, antroposofie, rosecrucianism, yoga etc)

O contactoare din această categorie, în jurul activităţii căreia, la un moment dat, mass media din România a creat oarecare vâlvă a fost Valentina Gârlea din satul Dobrovăţ, Jud Iaşi, cunoscută şi sub numele „clarvăzătoarea din Iaşi.” Cel care a propulsat-o în atenţia publicului a fost scriitorul Florin Gheorghiţă care, în lucrarea „Fenomenul Valentina”, specifica faptul că aceasta este capabilă să vadă prin clarvedere structurile aurei umane. După cum afirmă autorul citat, Valentina afirma că fiecare om are în jurul său o aură bioenergetică, formată la rândul ei din şapte straturi; fiecare stat a fost desemnat de Valentina prin culori. Primul strat, de lângă trupul omului, este de culoare galbenă; în acest stat Valentina afirmă că vede organele care sunt bolnave. Al doilea strat auric este roz. Al treilea strat auric este albastru. Al patrulea strat auric este violet. Al cincelea strat auric este glaben-auriu. Al şaselea strat auric este verde. Al şaptelea strat auric este colorat în diferite culori, în funcţie de fiecare om.  „Primul strat auric – afirmă Valentina – este roz. Dar şi rozul ăsta diferă de la om la om. Poate fi un roz luminos şi frumos sau un roz sidefiu…Atunci când omul e speriat – sau cum spun domnii, că e emoţionat -, stratul doi, cel roz, se face tare îngust. Când se termină culoarea roz, îmi apare tot aşa, pe o distanţă mică, aburul acela – ceva alb, transparent. Are o lăţime cât palma. Aburul ăsta, care e între toate straturile, e cam egal la toate. După aceea, apare un alt strat, cel de al treilea, care e albastru; e un albastru frumos, ca cerul. Aici se văd gândurile omului … Dar să vedeţi ce uşor se schimbă culorile în aură atunci când gândurile nu sunt curate … Stratul patru – ăsta e foarte important în viaţa noastră – e de culoare violet … De fapt, la toţi oamenii, cel mai frumos şi mai puternic e stratul violet. Pe el stă însemnat ce o fost, dar şi ce o să tragem în viaţă … Şi stratul violet vibrează tot timpul. De fapt, toate straturile din jurul trupului nostru se tot hâţână, se tot leagănă în jurul nostru. După el urmează stratul cinci care la culoare e ca spicul de grâu copt, dar e mai luminos, e un galben auriu. În stratul cinci se reflectă reuşita sau nereuşita gândurilor din stratul trei. După aceea, vine stratul şase, pe care tot omul îl are verde. Dar nu e un verde care să semene cu primul strat. E un alt verde, e diferit; e un verde mai uşor, mai curat, mai transparent, e ceva foarte frumos. După stratul şase iar este un lat de palmă de abur alb. Stratul şapte care urmează este şi el colorat, dar la fiecare om are tot altă culoare. Pe acest strat se vede foarte bine pentru ce-i venit fiecare om pe Pământ. Culoarea lui e în funcţie de cum gândim noi şi se schimbă, chiar cu pete mari, după cum gândim. El poate fi şi portocaliu, şi albastru, şi verde. Deci, din straturile de culori se vede totul !” (41)

 În literatura dedicată acestui subiect, toate aceste structuri aurice au primit denumirea de “corpuri”, după cum urmează: corp eteric, corp emoţional, corp astral, corp mental inferior, corp mental superior, corp cauzal, corp spiritual.

Valentina a fost însă repede abandonată de presă şi inclusă în categoria “şarlatanilor” în momentul în care, în colaborare cu un medic dermatolog din Iaşi pe nume Adrian Vasilică, aceasta a deschis un cabinet medical privat care a fost etichetat de colgiile medicilor drept o escrocherie bine pusă la punct. După cum afirmă jurnalista Carmen Maftei într-un articol apărut în anul 2004, “ani de zile harul Valentinei a atras ca un magnet la cabinetul medicului dermatolog numeroşi clienţi dispuşi să plătească milioane de lei pentru a afla lucruri nevăzute despre bolile sau viaţa lor. Clarvăzătoarea ieşeană este dispusă să dezvăluie şi evenimente din viitor, pe care spune că le vede în aura clientului.” (42)

Acest ultim aspect, acela de a primi bani pentru serviciile acordate de către persoane cu “har” a intrigat nenumăraţi cercetători şi analişti ai unor astfel de fenomene, astfel că merită comentat în câteva rânduri. Încă de la început trebuie spus că, la fel ca Velentina, Edgar Cayce sau Vanga s-au împiedicat de acest prag, dar au acceptat în cele din urmă plata pentru serviciile de tămăduire. Cazul lui Edgar Cayce este cel mai elocvent, el ezitând o lungă perioadă de timp în a acepta bani sau foloase materiale pentru “citirile” (reading) sale.

Trebuie totuşi ţinut cont de faptul că, cel mai adesea, tămăduitorii şi în general, contactorii civili sunt cel mai adesea oameni simpli, care nu au fonduri materiale pentru a-şi desfăşura existenţa şi activitatea în mod optim, astfel că uneori aceştia trebuie să fie recompensaţi. În fond, şi tămăduitorii trebuie să locuiască undeva, că doar nu o să doarmă în sălile de aşteptare ale vreunei gări, trebuie să mănânce ceva, trebuie să se îmbrace, trebuie să se spele…În articolul citat, semnat de jurnalista Carmen Maftei, fiind supusă unui val de critici pentru faptul că acceptă onorarii, Valentina a dat următorul răspuns. “Fiecare – afirma Valentina -, pentru ceea ce face, primeşte nişte bani, un salariu. Când mă duceam cu ei, dacă le rămâneau sarmale în oală, când plecam acasă mi le puneau în pungă. Nu am vrut sarmalele lor. Am vrut şi eu un bănuţ al meu pentru ceea ce fac, ca să-mi ştiu rostul”, adăugând că toţi i-au propus să-şi folosească gratis puterile, deoarece “aşa le-a primit de la Dumnezeu. Dar lor nu le-a dat Dumnezeu să înveţe carte, să-şi facă o meserie şi să primeasca bani?”, se întreabă Valentina.”

Există însă multe surse care contestă cele afirmate de ziarista citată, ceea ce denotă faptul că existenţa unor clarvăzători naşte adesea reacţii virulente din partea unor detractori de profesie. Dacă Valentina a pierdut ori a păstrat intact darul primit de la Dumnezeu, de a (clar)vedea aura ori de a tămădui oameni este secundar în contextul celor afirmate până la acest punct; din cele relatate de presă, în mod cert, în prima parte a activităţii sale, Valentina a manifestat caracteristici de clarvăzătoare şi de tămăduitoare, iar pe de altă parte nu a fost adusă nici o probă serioasă care să indice o eventuală pierdere a acestui dar datorită faptului că ar fi primit vreun onorariu sau cadou pentru activitatea depusă.

Cât priveşte criticile că nu a (clar)văzut bine într-un caz ori în altul, acestea nu înseamnă nimic; astfel de erori sau eşecuri s-au produs şi la case mai mari (s-au produs şi în cazul lui Edgar Cayce, care a fost dat în judecată de o agentă FBI care s-a prezentat la el ca pacient fals pentru a-l testa). La urma urmei, nici un om nu poate fi “deştept” douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Iar dacă cineva ar contabiliza câţi oameni au murit în spitale datorită unor erori de malpractice ale unor medici ultraşcoliţi la cele mai mari universităţi de profil din lume, ori dacă cineva ar contabiliza de câte victime este nevoie pentru ca un medic să devină performant, probabil că s-ar îngrozi, astfel că, faţă de acestea, erorile de scanare ori de apreciere ale unui tămăduitor pot să pară acte de caritate.