EXCALIBUR

EMMANUEL SWEDENBORG

Aşa cum a fost menţionat, contactorii “civili” sunt acele persoane obişnuite care au trecut prin experienţe atipice, cel mai adesea accidente urmate de morţi clinice, care le-au provocat descoperirea „ieşirii de avarie” şi accesarea, pentru o perioadă relativ scurtă de timp, a aspectelor ortoexistenţiale ale cosmosului. După închierea experienţei atipice, contactorii civili s-au reîntors la starea obişnuită, iar ulterior au povestit şi celorlalţi oameni ceea ce au simţit în decursul stării decorporate – evident, în măsura în care au păstrat amintirea evenimentelor.

Totuşi, stadiul atins de un contactor civil este doar prima etapă a unui proces ceva mai lung. A doua etapă este cea de specialist al conectării. În categoria specialiştilor conectării pot intra toate acele persoane care au capacitatea de a se conecta la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului în mod voluntar, ori de câte ori doresc.

Fireşte, între contactorii civili şi specialiştii conectării există asemănări, dar şi deosebiri semnificative. La fel ca contactorii „civili”, specialiştii conectării au reuşit să se conecteze la aspectele ortoexistenţiale în urma unui eveniment-stimul ce a provocat o ruptură de nivel şi modificarea punctului de focalizare. Spre deosebire însă de contactorii civili, a căror conectare la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului durează destul de puţin după care totul revine la normal, specialiştii conectării au reuşit să prezerve un timp îndelungat capacităţile dobândite – cel mai adesea toată viaţa.

Un exemplu tipic de specialist al conectării la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului a fost Emanuel Swedenborg. Despre Emanuel Swedenborg se poate afirma că în prima etapă a fost contactor civil, iar apoi a devenit un veritabil specialist al conectării. Om de ştiinţă eminent al veacului al XVII-lea, autor a nenumărate opere ştiinţifice – devenit, la un moment dat, asesor al Colegiului Regal al Minelor din Stockholm, Consilier al Regatului, membru al Academiei Regale – Emanuel Swedenborg şi-a surprins veacul şi conaţionalii după ce, la cincizeci de ani, şi-a părăsit activitatea de savant şi s-a dedicat cercetării aspectele ortoexistenţiale ale cosmoslui.

Născut în 1688, Emanuel Swedenborg a studiat la universitatea din Upsala, Suedia, cele patru mari discipline aflate în vogă la acel timp: teologia, dreptul, medicina şi filosofia. La nici douăzeci şi cinci de ani, pe lângă limba maternă, Emanuel Swedenborg cunoştea mai multe limbi de circulaţie, printre care engleza, olandeza, franceza şi italiana, dar şi latina, greaca şi ebraica. Ulterior, după terminarea studiilor, Emanuel Swedenborg a călătorit în Anglia şi Olanda, unde s-a iniţiat în fizică, astronomie, ştiinţele naturale. La toate acestea s-a adăugat studierea unor discipline şi meşteşuguri noi (ceea ce echivalează cu o calificare la …   locul de muncă), specifice perioadei de debut a celui de-al doilea val: construcţia ceasurilor, legarea cărţilor, gravura, construcţia de mobilier, tehnica şlefuirii lentilelor (tehnică nouă în acele timpuri), matematica, chimia, extracţia metalelor, mineralogia, metalurgia şi geologia. (62)

La nici 28 de ani, Emanuel Swedenborg a intrat în serviciul public, fiind numit de către Regele Suediei în postul de consilier extraordinar la Colegiul Regal al Minelor din Stokholm. Până în anul 1745, în mai multe lucrări de mare întindere şi mare profunzime, Emanuel Swedenborg şi-a expus  principalele sale idei filosofice şi religioase, paralel cu extinderea preocupărilor sale privind mineralogia.

În esenţă, sistemul filosofic al lui Emanuel Swedenborg a constat în acceptarea lui Dumnezeu ca Primă Cauză a universului şi în reliefarea importanţei energiei în formarea cosmosului material. Cosmosul, după Emanuel Swedenborg poate fi explicat matematic. Paralel cu elaborarea unor lucrări în domeniul mineralogiei, Emanuel Swedenborg a contribuit sau cel puţin a supervizat construcţia unor lucrări publice şi a unor instalaţii – de exemplu, a unei instalaţii pentru producerea sării. Printre schiţele sale se numără schiţa unui aeroplan, schiţa unui motor cu aburi, schiţa unui submarin, a unui cuptor cu ardere internă, a unei puşti cu aer comprimat sau a unui sistem funcţional pentru deplasarea pe uscat a unor mari vase de război. Emanuel Swedenborg a mai aprofundat domenii precum cristalografia, magnetismul, fosforescenţa. Multe teorii ştiinţifice cosmologice moderne îşi trag rădăcinile din scrierile lui Emanuel Swedenborg, printre care şi cunoscutul model cosmologic Kant-Laplace.

Dar evenimentul crucial al existenţei sale – evenimentul-stimul – încă nu se produsese. El s-a produs la câteva zile după sărbătoarea Paştelui, în noaptea de 6 aprilie 1744, când, într-o noapte, în timp ce era în pat, Swedenborg a avut frisoane care plecau din cap şi se întindeau pe tot trupul. La un moment dat, în mijlocul unor zgomote puternice, Emanuel Swedenborg “a auzit Vocea Domnului.” Peste aproape un an, pe când era la Londra, cinând într-un han, a auzit iarăşi Vocea Domnului, iar apoi a avut prima viziune. Înconjurat de o aură luminoasă, care radia foarte puternic, Iisus Hristos i-a apărut lui Emanuel Swedenborg, spunându-i: “Te-am ales pe tine ca să interpretezi oamenilor sensul interior şi spiritual al Sfintelor Scripturi”. (62)

Este evident că pentru Emanuel Swedenborg acesta a constituit evenimentul-stimul ce l-a propulsat în categoria contactorilor „civili”, dar acesta a fost doar începutul  experienţelor sale, întrucât a continuat să intre în contact cu aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului până la sfârşitul vieţii. Din 1745 şi până în anul 1772, anul morţii sale, concomitent cu activităţile sale practice, pe care le-a aprofundat şi extins, Emanuel Swedenborg a intrat în contact direct cu lumile spirituale – cu aspectul ortoexistenţial al cosmosului. Concepţia lui Emanuel Swedenborg, rezultată în urma “călătoriilor în duh” şi a conectării la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului a fost sintetizată în nenumărate cărţi, majoritatea dintre ele apreciate de mari personalităţi ale epocii, precum Immanuel Kant sau J. W. Goethe. În afara tălmăcirii sensului spiritual al Scripturii, scopul lui Emanuel Swedenborg a fost de a descrie oamenilor lumile invizibile, precum şi locuitorii pe care i-a întâlnit acolo.

Informaţiile obţinute de la spiritele oamenilor defuncţi şi de la îngerii care populează acele lumi spirituale au fost consemnate în mai multe scrieri. În toate scrierile publicate după 1745 se află expuse concepţii despre suflet, despre existenţa postmortem a oamenilor, despre istoria spirituală a pământului şi a lumilor spirituale, despre îngeri şi despre Dumnezeu. Cele mai importante scrieri ale sale sunt Arcana Coelestia – Tainele Împărăţiei Cerurilor, Raiul şi Iadul, Providenţa Divină, Adevărata Religie Creştină. (63)

Emanuel Swedenborg a descris, printre altele, contactele sale cu îngerii, despre care afirma că au corpuri din lumină de formă omenească, de o mare frumuseţe şi perfecţiune. “Aceste fiinţe de lumină – afirma Emanuel Swedenborg – au faţă, ochi, urechi, piept, braţe, mâini şi picioare. Se văd unele pe altele, se înţeleg, conversează; deci într-un cuvânt, nu le lipseşte nimic din ceea ce au oamenii, doar că nu prezintă corp material. Oamenii nu pot să vadă îngerii cu ochii corpului fizic, dar pot să-i vadă cu ochii spirituali, bineînţeles în măsura în care spiritul lor este trezit şi participă la viaţa spirituală.” (62)

Interesant de remarcat este faptul că, cel puţin în prima perioadă a activităţii sale misionare, Emanuel Swedenborg nu era cunoscut publicului larg ca transmiţător al unor informaţii de natură spirituală. Era cunoscut doar ca savant. Doar foarte puţini prieteni ai săi cunoşteau activitatea sa paralelă. Ulterior, în urma unor evenimente atipice, Emanuel Swedenborg a devenit cunoscut nu numai în ţara sa natală, ci pe tot continentul european. Principalul eveniment prin care a devenit dintr-o dată cunoscut concetăţenilor săi şi europenilor a fost vederea de la distanţă a unui incendiu produs la Stokholm, în anul 1759. Emanuel Swedenborg a văzut acel incendiu prin clarvedere chiar în momentul în care acesta s-a produs, el însuşi aflându-se în acel moment în localitatea Gothenburg, aflată la 450 de kilometri depărtare de Stockholm. Tocmai lua cina cu nişte prieteni apropiaţi, cărora le-a povestit live incendiul. Fireşte, primele informaţii cu privire la incendiu au parvenit de la Stokholm la Gothenburg abia peste trei zile, printr-un curier.

Emanuel Swedenborg a murit în anul 1773, după ce a lăsat posterităţii o operă impresionantă atât prin anvergură, cât şi prin profunzime. Operele sale, bazate pe informaţii parvenite dinspre aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului, continuă să fie cercetate şi astăzi.