EXCALIBUR

REFOCALIZAREA ATENŢIEI

šPentru ca oamenii să poată recepta informaţiile furnizate de emisfera cerebrală din partea dreaptă, trebuie să determine „mintea” – emisfera cerebrală din partea stângă – să tacă. Cu alte cuvinte, oamenii trebuie să oprească atât fluxul gândurilor, cât şi ceea ce provine de la simţuri. Abia în acest caz, informaţiile accesate prin intermediul emisferei cerebrale din partea dreaptă pot fi decodate şi transpuse într-un limbaj comprehensibil. În acest mod singular oamenii pot deveni capabili să se deschidă către cosmosul integral, care este format din cele două aspecte – existenţial şi ortoexistenţial. Totodată, oamenii pot, în sfârşit, să determine cosmosul să-şi reveleze secretele.

După cum au remarcat cu multă acurateţe pionierii realismului tehno, conectarea la aspectul ortoexistenţial al cosmosului se poate realizeaza doar printr-o ruptură de nivel. Ruptura de nivel poate fi realizată prin redirijarea atenţiei, pe fondul stopării activităţii mentalului şi a simţurilor. Întotdeauna, redirijarea atenţiei presupune descoperirea unui nou punct de focalizare al conştiinţei, dat fiind faptul că, în mod normal, conştiinţa oamenilor este focalizată într-un punct ce permite doar percepţia lumii materiale.

Nimic nou sub soare. După cum se ştie, specialiştii conectării afirmă de sute de ani aceleaşi principii ca şi cele promovate recent de realismul tehno. Diferă, evident, limbajul folosit şi nivelul de înţelegere. Se ştie foarte bine că orice tehnică spirituală, fie din Orient, fie din Occident se bazează pe metode practice ce au drept scop scoaterea oamenilor din starea obişnuită, printr-o ruptură de nivel, pe fondul stopării activităţii mentalului. Prin intermediul acestor metode practice este anulată de fapt activitatea senzorială, iar mentalul – emisfera cerebrală din partea stângă – este determinat să tacă.

Specialiştii conectării au afirmat de multe ori de-a lungul timpului că există mai multe puncte de focalizare ale conştiinţei. De-a lungul istoriei speciei umane, conştiinţa, mentalul şi simţurile au fost educate să se focalizeze doar asupra aspectului material; în consecinţă, oamenii au ajuns să folosească doar punctul de focalizare al conştiinţei ce permite percepţia lumii materiale. Folosind doar punctul de focalizare ce permite percepţia lumii materiale, oamenii au uitat de existenţa altor puncte de focalizare. Astfel, s-a ajuns la un dezechilibru: emisfera cerebrală din partea stângă a ajuns să funcţioneze la parametri optimi, în timp ce activitatea emisferei din partea dreaptă a fost oprită. Aşadar, în consecinţă, pentru a se conecta la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului, specialiştii conectării îndeamnă oamenii să descopere alte puncte de focalizare.

Pentru îndeplinirea acestui scop, oamenii trebuie să renunţe la folosirea exclusivă a punctului de focalizare al conştiinţei prin care pot percepe doar aspectul material al cosmosului. Prin redirijarea şi prin refocalizarea atenţiei, simultan cu oprirea fluxului mental, oamenii pot deveni capabili să recupereze ceea ce au pierdut şi să-şi reamintească ceea ce a uitat sau au fost educaţi să uite: faptul că universul nu se reduce doar la ceea ce cade sub incidenţa simţurilor.

Conectarea la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului printr-o ruptură de nivel ce presupune redirijarea şi refocalizarea atenţiei, simultan cu oprirea fluxului mental şi cu descoperirea unor noi puncte de focalizare, a fost realizată încă din cea mai îndepărtată antichitate, prin felurite tehnici spirituale. Orice tehnică spirituală de acest tip se bazează pe “programe” ce au chiar acest scop. Oamenii care au devenit capabili să iasă din starea normală printr-o ruptură de nivel ce presupune redirijarea şi refocalizarea atenţiei, simultan cu oprirea fluxului mental şi cu descoperirea unor noi puncte de focalizare au primit de-a lungul timpului numele de contactori sau specialişti ai conectării.

Realismul industrial afirmă astăzi că, în lipsa investigării lumii materiale şi, implicit, a antrenării mentalului (intelectului) pentru a o înţelege, oamenii nu ar putea supravieţui în lumea materială, dar din punctul de vedere al contactorilor şi specialiştilor conectării o astfel de afirmaţie este o eroare. Lucrurile stau exact pe dos, afirmă aceştia: tocmai intelectul este elementul care a adus haosul în lumea oamenilor; de fapt, intelectul este cel care i-a adus pe oameni în pragul unui colaps. Intelectul generează doar abilitatea oamenilor de a aplica diverse strategii de viaţă – ceea ce corespunde “deşteptăciunii” sau “şmecheriei” oamenilor de a se descurca în viaţă. Desigur, citind o asemenea absurditate, cei care funcţionează sau au impresia că funcţionează doar pe baza “coroanei creaţiei”, emanaţia materiei superior organizate care este mentalul, se trag înapoi îngroziţi. Omul este doar o trestie gânditoare, după cum s-a spus de nenumărate ori, iar intelectul este cel mai de preţ bun al omului. Totuşi, intelectul are rolul de a inhiba până la blocare activitatea interioară a omului şi conectarea la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului. Intelectul se bazează doar pe o serie de automatisme care, o dată învăţate şi intrate în obişnuinţa cotidiană, doar ajută oamenii să se descurce în hăţişul lumii materiale.

A fost dovedit de nenumărate ori că, în stadiul actual, se pot conecta la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului fie cei “săraci cu duhul” – cei care au un mental puţin dezvoltat -, fie cei care obţin acelaşi rezultat în urma unor tehnici spirituale şi devin capabili să stopeze fluxul intelectului. Oamenii care funcţionează doar pe baza mentalului nu se pot conecta; dacă ar realiza acest salt şi ar trece prin experienţele celor care au realizat, prin simplitatea lor naturală, conectarea la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului, ar claca foarte rapid, tocmai datorită faptului că intelectul lor nu este capabil să suporte aşa ceva. Oamenii care au un mental exacerbat sunt prea aplecaţi spre cele materiale, prea atraşi spre evenimentele cotidiene, spre micile ori marile drame ale vieţii de zi cu zi, pentru a remarca faptul că mai există şi altceva.

În consecinţă, experienţa conectării la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului de către contactori şi specialişti ai conectării se realizează doar în condiţiile transcenderii absolute a mentalului (intelectului). Adevărata cunoaştere se realizează în afara şi dincolo de mental, printr-un flash congnitiv direct.

Iar dacă cineva se simte surprins de faptul că se (re)pun în discuţie realizările intelectului – produsul materiei superior organizate -, considerând că doar prin intermediul acestuia pot accede la cunoaştere, iar restul este doar o pierdere de sine, trebuie să mediteze adânc la acele cuvinte spuse la începutul erei creştine de însuşi Iisus Hristos: “Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Evanghelia după Matei; cap 18; 3).